10,335 matches
-
nu se ocupă atît de conciliul de la Niceea, cît de istoria Bisericii în Orient sub Constantin. Prima carte cuprinde viața lui Constantin de la primii ani ai principatului său pînă la victoria asupra lui Licinius în 323. A doua carte e consacrată conciliului de la Niceea, convocat de Constantin, iar a treia, care nu ne-a parvenit în întregime, potrivit celor spuse de Fotie (Biblioteca, cod. 88), continua povestea vieții lui Constantin pînă la botez și la moartea sa în 337. A doua
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
relatează ceea ce a aflat și a citit în timpul studiilor sale la Alexandria și Berit, precum și ceea ce putea găsi în documentele care îi erau accesibile. Narațiunea e amplă, interesantă, cu deosebire atunci cînd prezintă evenimentele din Egipt și Palestina, în timp ce partea consacrată celorlalte regiuni ale imperiului e plină de lacune și mai săracă. Perioada istorică de care se ocupă Zaharia e limitată: se întinde din 450 pînă în 491, anul morții împăratului Zenon. Probabil că scriitorul începuse să lucreze la puțină vreme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
decît este el împărțit acum în Septuaginta, și că pe marginea textului existau glose explicative pentru pasajele complicate. Fiecare pericopă era precedată de un „capitol” sau „sumar” ce expunea pe scurt subiectul pericopei în discuție. Alte scolii ale lui Hesychius, consacrate unui număr de 13 cîntări din Vechiul și Noul Testament, s-au păstrat într-un catenar care conține cîntări biblice. Scoliile lui Hesychius sînt interesante și pentru că reflectă tipicul liturghiei în Biserica din Ierusalim. A ajuns pînă la noi, tradus în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
diverse Catenarii de exegeze ale Vechiului și Noului Testament. I se atribuie unele observații despre Psalmi și Daniel, mai numeroase acestea din urmă, care derivă probabil dintr-un comentariu propriu-zis ce s-a pierdut sau dintr-un ciclu de omilii consacrate respectivului text profetic. Dintre acestea, o parte însemnată este dedicată povestirii Suzanei și, în ansamblu, constituie dovada unui interes accentuat pentru conținutul moral al cărții. Există și fragmente de exegeză ale primului capitol din Matei, însă mai amplu și cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că exegeza lui Procopius consacrată Facerii și Ieșirii conține material provenit de la Filon din Alexandria, al cărui text grec nu s-a păstrat, în timp ce exegeza la Iosua Navi, cel puțin în partea a doua, are la bază omiliile lui Origen consacrate cărții respective. Alți autori pe care s-a sprijinit Procopius pentru a-și alcătui comentariul ar fi Chiril al Alexandriei și Teodoret al Cyrului (cu Chestiuni legate de Octateuh), în timp ce pentru Cartea Facerii ar fi fost folosite Omiliile despre Hexameron
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lumea pe care a descris-o în opera sa. însă nici numele Cosma și nici supranumele „Indicopleuste” n-au figurat în texte de la început: ele apar abia în secolele al X-lea și al XI-lea în manuscrisele catenariilor exegetice consacrate Psalmilor și Evangheliilor. Fotie face un rezumat al Topografiei creștine a lui „Cosma” și aproape o desființează (Biblioteca, cod. 36), însă nu cunoaște nici numele autorului și nici titlul precis al operei. Nici autorul nu-și menționează vreodată numele, ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-i Închipuită brutal e ud și greu și zgâriat, Ca și cum toate bătăliile absurde ale lumii Cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit Loc pe întinsurile ei. O mare parte din atenția celui ce se exprimă în poem e consacrată "colegului său de jug", ca să spunem așa. El și omul cu pricina sunt înjugați la această ușă (iugum vine din sanscritul yoga - legătură...). Postura e umană, cei doi bărbați poartă pe umeri povara care-i leagă, și care e mai
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
al limbajului artistic și în spațiul exterior al receptării artistice. Cu o spaimă fundamentală de vid, de inform și de pasivitate, Vasile Tolan este un reprezentant demn al expresionismului abstract atît de bine ilustrat în spațiul ardelenesc. Insă spre deosebire de formele consacrate ale acestei expresii și ale acestei stilistici de școală, în marea lor majoritate circumscrise unei violențe glaciale și unei evidente frigidități afective, Tolan este mai degrabă un temperament liric și meridional. Expresionismul lui are un duct sentimental asemănător aceluia pe
Un enciclopedist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17149_a_18474]
-
precizeze și să și-l asume, pentru a nu stîrni confuzii. Vreau să spun că e mai mult decît zăpăcitor să pozezi în editoriale drept apărător al liberalismului, ca idee, iar în celelalte articole din pagina întîi sau din paginile consacrate politicii să te faci portavocea unor revendicări sindicale lipsite de realism și care duc, adesea, la blocarea inițiativelor reformiste, majoritatea de esență liberală, indiferent de numele pe care îl poartă partidele care vor să se asocieze reformei. Evident că ziaristul
Fierbințeli politice și de presă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17188_a_18513]
-
mai complicată decât pare, o problemă semnificativă fiind dată de faptul că până În prezent nu există nici un test obiectiv care să identifice biologic prin tomografie imagini cerebrale sau alte tipuri de teste medicale obiective prezența acestui sindrom. Implicațiile ADHD Studii consacrate acestui fenomen au relevat că persoanele afectate sunt predispuse: la repetenție sau abandon școlar: 32 40%; să aibă o rată mai redusă de acces la studiile universitare: 5-10%; să aibă numai câțiva prieteni/să aibă izolare socială: 50-70%; să aibă
COPILUL HIPERACTIV ŞI CU DEFICIT DE ATENȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela PETRESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2181]
-
și inconștiență o epocă euforică a subculturii." Mai e ceva de spus? * "E un paradox faptul că lipsa de obiectivitate a lumii este dezvăluită de obiectivul aparatului de fotografiat", scrie Jean Baudrillard. Citatul l-am luat dintr-o splendidă publicație consacrată fotografiei: Artphoto (nr. 1, 2002). Cu 99.000 de lei, se poate cumpăra un număr a cărui redactare costă, cu siguranță de zece ori pe atît. O recomandăm cititorilor noștri. Și nu doar celor îndrăgostiți de imagine. * În regim de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
acei ani. Era și firesc ca volumul de comentarii literare cu un titlu exploziv Nu (1934) să stârnească ecouri incomparabil mai ample. Scrise cu vervă, ele lansau opinii nonconformiste și, în marea lor majoritate, ireverențioase despre literatura unora dintre scriitorii consacrați ai timpului - Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat- Bengescu. În treacăt, nu erau cruțați nici reprezentanții cei mai importanți ai criticii - E. Lovinescu, G. Ibrăileanu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Petru Comarnescu, Pompiliu Constantinescu (fostul profesor de la „Sf. Sava” al
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
lumii”, I. proclamând însă necesitatea unei întoarceri la marile mituri ancestrale, la arhetipurile care au dat profunzime operelor lui Eschil și celor ale lui Shakespeare și „care nu se pot revela decât după ce au fost ucise stereotipiile vieții mic-burgheze”. Exegezele consacrate scrierilor sale stăruie asupra seriozității cu care I. și-a clădit o cultură sistematică. Listelor lungi de cărți de literatură, mai ales din secolul al XX-lea, pe care le comentează în articolele publicate în România în anii ’30, li
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
, publicație apărută la București, lunar, în 1919 (nouă numere), având ca director pe Gh. Gologan și redactor pe N. Thomescu-Baciu. Revista este consacrată poeziei, chiar și „programul” fiind scris în versuri: „Deviza-mi va fi cântec și poezie / Revărsând în cale numai veselie.” În sumar intră versuri și versificări patriotice, populare, religioase, soldățești. Sunt antologate poezii de Artur Stavri, N. Thomescu-Baciu, Iuliu Cezar
REVISTA POEZIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289248_a_290577]
-
precizări ale autorului, privind poziția sa în chestiunea „revizuirilor” ș.a., opinii ce stau la îndemâna oricărei judecăți nepărtinitoare, adunate în Fragmente critice (I-IV, 1997-2000). La o nouă lectură, Scriitori români de azi rezistă în bună măsură, mai ales în capitolele consacrate prozatorilor, cu mai multe rezerve posibile la sectorul liricii și, firește, cu unele lacune (unele determinate de interdicțiile epocii când a apărut). Sunt însă capitole integral solide, cu judecăți valabile esteticește și cu inegalabile calități portretistice, cu efecte excelente din
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
sunt protagoniștii de marcă, împreună cu Marin Preda. S. este, de altfel, un excelent „diarist” el însuși, în „jurnalul parizian” Timpul trăirii, timpul mărturisirii (1977) și în cel „german” Sfidarea retoricii (1986). Examinând în secțiunea următoare „strategia criticilor”, cu excelente pagini consacrate lui Roland Barthes, Jean-Pierre Richard ș.a., își definește o formulă proprie, reclamându-se atât de la cei ce, sintetizând tendințele noi, redau criticii „libertatea și puterea ei de creație”, cât și de la respingerea oricărui „fanatism metodologic”. Critica nouă trebuie să fie
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
exprimă nu eul originar, nu pe sum, pe a fi, ci un sunt expirat, depus în urma celui actual, activ, devenit avut. În alți termeni, operele „făcute” sunt, în cel mai bun caz, produsul autoimitației, când nu adoptă norme și formule consacrate sau în vogă la un moment dat. Fără să întrebuințeze cuvântul, cei trei interlocutori denunță epigonismul, dar dezaprobă și inovatorismul gratuit, practicat din dorința de a epata. Opunând „născutul” „făcutului”, Mai Știutorul nu omite să precizeze că aceste categorii nu
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
Tennessee Williams și William Faulkner -, configurate monografic, cu aplicată metodă interpretativă a principalelor opere ale acestora. Și în alte eseuri și articole S. abordează teme din literatura engleză și americană, făcând adesea demersuri comparatiste pertinente. Ca traducător, optează pentru valorile consacrate ale literaturii engleze și americane, pe care le transpune în românește cu o grijă deosebită pentru acuratețea stilului, găsind echivalențe adecvate individualității fiecărui autor. SCRIERI: Orientări în literatura Sudului american, Cluj-Napoca, 1977. Traduceri: Charles Lamb, Mary Lamb, Povestiri după Shakespeare
STANCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
un moment dat, că proza lui s-ar menține într-un „tradiționalism fad”, în raport cu „avangardismul excentric al lui Joyce”, Thomas Mann „își găsește înrudiri” cu autorul lui Ulysses, prin „trecerea dincolo de realism”. Nici unul din romanele sale nu e, potrivit definiției consacrate, „un adevărat roman”. Personajul central din Muntele vrăjit, Hans Castorp, e „aproape un antierou”, cartea devenind, prin el, un roman-eseu, ca și Doctor Faustus și Iosif și frații săi. Antierou prin definiție, recomandat încă din titlul romanului Omul fără însușiri
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
și „de atmosferă”, cu „recuzită tenebros-romantică, net opusă facturii fantasticului solar” la Loria etc. Concise și totodată bogate în informații și interpretări, studiile polarizate de avatarurile fantasticului sunt tot atâtea „introduceri” în opera fiecărui scriitor. Cu deosebire remarcabile sunt eseurile consacrate lui Dino Buzzati, maestru al „alegorismului filosofic modern”, a cărui proză e caracterizată și prin comparația cu Franz Kafka și ale cărui modalități de a utiliza alegoria fantastică pentru a „propune contemporanilor teme importante ale meditației existențiale” sunt definite prin
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
forma „Antecrist” la vreun autor modern, am citat‑o ca atare. Introducere Stadiul cercetărilor Lucrări recente despre mitul Anticristului În ultimul deceniu, „anticristologia” a cunoscut progrese însemnate. În paginile următoare ne vom opri atenția asupra câtorva lucrări de dată recentă, consacrate mitului Anticristului, cu scopul de a delimita, cât se poate de exact, centrul de interes al lucrării noastre. Iată de ce, vom începe cu ultimele contribuții importante în acest domeniu. Raportându‑ne la acestea, vom putea stabili ulterior, cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Irineu, un instrument de lucru pus la îndemâna unui public cât mai larg. O altă operă de sinteză este Antichrist. Two Thousand Years of the Human Fascination with Evil, publicată în 1994, de Bernard McGinn, cunoscut mai ales datorită studiilor sale consacrate apocalipticii medievale și misticii creștine. Cu 15 ani în urmă, McGinn redactase articolul „Antichrist” din Encyclopaedia of Religions, editată de Mircea Eliade. Articolul propune o frescă pe tema adversarului eshatologic care să cuprindă întreaga tradiție creștină, cu două paranteze interesante
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apel la analiza lui Jenks și, mai cu seamă, la cea a lui Peerbolte, fără a avea pretenția de a le completa sau înlocui. Deși succintă, o atare „întoarcere la izvoare” ne pare absolut necesară pentru economia lucrării. Cu capitolul consacrat sfântului Irineu, vom intra apoi în materia propriu‑zisă a lucrării. Fondul principal de documentare și analiză este constituit de scrierile despre Anticrist ale Părinților Bisericii, greci și latini. Literatura creștină apocrifă, în pofida bogăției sale informaționale, va avea un statut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
coapsele voastre să nu le descingeți, ci fiți gata, că nu știți ceasul în care Domnul nostru va veni”* (16,1). Acest îndemn este urmat de un scurt, dar tulburător scenariu eshatologic, alcătuit din mai multe episoade, unul dintre ele consacrat special „înșelătorul lumii” (16,4): 5∀ℜ ϑϑγ ν∀<ΖΦγϑ∀4 ® 6≅Φ:≅Β8∀<←Η 〉Η Λ⊇∈Η 2γ≅¬ 6∀ℜ Β≅4ΖΦγ4 Φ0:γ ℘∀ 6∀ℜ ϑΞΔ∀ϑ∀ 6∀ℜ ≡ (↑ Β∀Δ∀∗≅2ΖΦγϑ∀4 γ∅Η Πγ℘Δ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
minuni; și pământul va fi dat în mâinile lui și va face lucruri nelegiuite, care nu s‑au făcut niciodată din veac. Acest pasaj trebuie analizat în contextul general al operei. Didahia este alcătuită din trei secțiuni principale. Prima este consacrată descrierii celor „două căi”, a vieții și a morții, sufletul omenesc aflându‑se la răscrucea acestora. A doua secțiune prezintă principalele „prescripții rituale și liturgice”, altfel spus, „maniera” concretă de manifestare a credinței. A treia se concentrează asupra „normelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]