4,329 matches
-
religioasă nu era o eroare intelectuală care trebuia corectată prin analiză filosofică, ci era o expresie a frustrărilor și aspirațiilor oamenilor care se luptau cu condițiile materiale ale vieții de zi cu zi. Religia era "opiul maselor" și "suspinul unei creaturi oprimate" (Marx 1977c: 64) iar revoluționarii trebuiau să înțeleagă și să conteste condițiile sociale care generaseră consolarea oferită de credințele religioase. "Critica cerului", după cum se exprima Marx, trebuia să devină "critica pământului" (1977c). Tema centrală în concepția materialistă a lui
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
straturile subconștientului, acolo unde bîntuie fantomele spaimei, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri obediente. Sub agresiunea acestor făpturi goyești, viața de familie a profesorului devine un infern, iar, iar ființa lui e supusă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
recruteze clientelă pentru un serviciu de calitate post mortem: epitafuri gravate pe toate soiurile de marmură (enumerate cu delectare). La granița dintre lepidopter și pachiderm, extras dintr-un ou pe masa unui ambasador britanic ieșit la pensie, Palafox (1990) este creatura potrivită pentru a Înlocui moartea, cu care Împărtășește cel puțin două trăsături: iraționalitatea și impenetrabilitatea. Personaj suprarealist, cu geometrie variabilă, el dă ocazia creatorului (autorului, În cazul nostru) unor coliziuni lexicale și stilistice, coliziuni, În cele din urmă, ale literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Realitatea este obiectivă și universală, exterioară subiectului care o reprezintă, cauzalitatea este liniară, iar subiectul și obiectul sint distincți și foarte reali. În acest univers, doar reprezentarea poate asigura coincidența dintre realitatrea subiectului și realitatea naturii. Metafora organismului (sau a creaturii) acoperă comunicarea expresivă, văzută ca inserție a unui subiect complex într-un mediu înconjurător complex. Ea poate fi regăsită atît în teoria lui Gregory Bateson sau a Școlii Palo Alto, cît și în principiile auto-organizării, conexionismului sau în noile concepții
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
disprețuite. O adevărată putere a rațiunii se naște: Homo Faber creatorul, inventatorul, constructorul de modele este pus, ca și Prometeu, în fața haosului lumii pe care activitatea sa o organizează. Dincolo de această figură arhitectonică se profilează paradigma separării între om și creaturile vii sau neînsuflețite. Omul se detașează net de vecinii săi, căci el are o putere, legată fundamental de folosirea rațiunii, care este aceea de a vorbi. La fel cum procesele general problem solver ale lui H. Simon ne ancorează în
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Problema automatului Un pasaj celebru al Discursului este cel în care Descartes trasează o frontieră, rigidă, între oamenii și animalele cele mai perfecționate sau automatele cele mai reușite. Această frontieră este componenta facultății de a vorbi, facultate care lipsește altor creaturi 20. La Mettrie vede problema diferit: animalul este o mașină, în măsura în care omul este o mașină 21, nu mai mult. Alter-ul omului nu este lipsit de inteligență, de sentiment, de percepții. Nu există superioritate de "natură", nici diferență de esență între
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
pot apărea, dar îmbinate unele în altele, atît de bine că nu mai știi să distingi ceea ce este bază și ce este vîrf. Subiect și obiect sînt legați, dar prin niveluri. Metafora organismului este regină. Ea își ea ca nume "Creatura", nume îndrăgit de Gregory Bateson (I), care ne va introduce în ideile așa-numitei Școli de la Palo Alto (II), în auto-organizare (III), în conexionism sau versiunea expresivă a inteligenței artificiale (IV), în mass-media expresive (V) și în concepțiile organismice ale
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
I), care ne va introduce în ideile așa-numitei Școli de la Palo Alto (II), în auto-organizare (III), în conexionism sau versiunea expresivă a inteligenței artificiale (IV), în mass-media expresive (V) și în concepțiile organismice ale noii științe organizațiilor (VI). I. Creatura "Bateson irigă teritoriul său printr-un Rubicon ontologic. Pe unul din cele două maluri, Pleroma, lumea atomilor și a bilelor de biliard. Pe celălalt, Creatura, lumea organizării vii și a evoluției care, prin natura lor, sînt comunicaționale"44. Creatura îl
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
IV), în mass-media expresive (V) și în concepțiile organismice ale noii științe organizațiilor (VI). I. Creatura "Bateson irigă teritoriul său printr-un Rubicon ontologic. Pe unul din cele două maluri, Pleroma, lumea atomilor și a bilelor de biliard. Pe celălalt, Creatura, lumea organizării vii și a evoluției care, prin natura lor, sînt comunicaționale"44. Creatura îl interesează pe Bateson, căci Creatura este comunicațională. Creatura nu se naște din nimic, ex nihilo. Referentul său? Nu mai este Descartes și mașina reprezentativă, ci
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
I. Creatura "Bateson irigă teritoriul său printr-un Rubicon ontologic. Pe unul din cele două maluri, Pleroma, lumea atomilor și a bilelor de biliard. Pe celălalt, Creatura, lumea organizării vii și a evoluției care, prin natura lor, sînt comunicaționale"44. Creatura îl interesează pe Bateson, căci Creatura este comunicațională. Creatura nu se naște din nimic, ex nihilo. Referentul său? Nu mai este Descartes și mașina reprezentativă, ci un tînăr lup neliniștit, un disident: Spinoza. Disidența Spinoza. Aici, reprezentarea eșuează în sarcina
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
printr-un Rubicon ontologic. Pe unul din cele două maluri, Pleroma, lumea atomilor și a bilelor de biliard. Pe celălalt, Creatura, lumea organizării vii și a evoluției care, prin natura lor, sînt comunicaționale"44. Creatura îl interesează pe Bateson, căci Creatura este comunicațională. Creatura nu se naște din nimic, ex nihilo. Referentul său? Nu mai este Descartes și mașina reprezentativă, ci un tînăr lup neliniștit, un disident: Spinoza. Disidența Spinoza. Aici, reprezentarea eșuează în sarcina sa de a transmite mișcarea de la
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ontologic. Pe unul din cele două maluri, Pleroma, lumea atomilor și a bilelor de biliard. Pe celălalt, Creatura, lumea organizării vii și a evoluției care, prin natura lor, sînt comunicaționale"44. Creatura îl interesează pe Bateson, căci Creatura este comunicațională. Creatura nu se naște din nimic, ex nihilo. Referentul său? Nu mai este Descartes și mașina reprezentativă, ci un tînăr lup neliniștit, un disident: Spinoza. Disidența Spinoza. Aici, reprezentarea eșuează în sarcina sa de a transmite mișcarea de la cauze la efecte
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
teoriei comunicării, consecințe deloc neglijabile. Să le indicăm pe cele principale. 1. De la linie la cerc Să păstrăm pentru moment pe Bateson ca ghid în universul complex al unei comunicări organice. Mai multe noțiuni sînt esențiale pentru a intra în Creatură: monism, circularitate, interacțiune. A) Monismul Asistăm la un adevărat atac împotriva dualismului atribuit lui Platon, a dihotomiilor corp/ spirit, substanță/ formă. Autorul opune dualismului "unitatea sacră a biosferei"47. Cum o demontează? El vorbește despre structura care leagă sau despre
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nu există în imagine. C) Publicitatea se dizolvă atunci în sistemul general de consum, ale cărui legi ea le adoptă într-o primă etapă, ajungînd apoi să le întărească și să le propulseze. Am intrat în schema expresiei (aceea a creaturii). Organismul își trăiește viața autonom. Fiecare parte este întregul și întregul este prezent în fiecare parte. O irigare-rețea, de la unii la alții: căci noi am trecut deja de la linie la rețea. Rețea de publicitate, învăluind încetul cu încetul tot ce
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
media / 51 1. Primele analize: dominația emițătorului / 51 2.Emițătorul pierde aici puterea: rolul intermediarilor/53 VI. Comunicarea reprezentativă în știința clasică a organizațiilor / 55 Concluzia capitolului I: Reprezentarea, prima definiție a comunicării / 59 Capitolul II. Comunicarea expresivă / 60 I. Creatura / 60 1. De la linie la cerc / 63 2. Ruptura lui von Foerster / 65 3. Tabloul metaforei organistice / 67 II. Școala de la Palo Alto / 68 1. De la individ la orchestră / 69 2. De la teorie la experiență / 72 III. Auto-organizarea: demarcație și
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
înspre latura stângă. Ni se aduce aminte de Crearea omului a lui Michelangelo (vezi figura 105), la care breșa dintre cei doi centri îndepărtați este podită similar de vectorul excentric al brațului creato rului. În ambele exemple, creatorul din dreapta înfruntă creatura din partea stângă animând o, iar o atingere a degetelor realizează miracolul creației. Asemănarea se oprește însă aici. Michelangelo concepe cele două personaje înclinate unul către celălalt, dornice să învingă prăpastia dintre spirit și materie. Gauguin folosește portretul prietenului său pentru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dar numai în mod excepțional aceasta le determină să se restrângă la acele forme de bază. Clădirile, fiind construite pentru o utilitate fizică, sunt mai puțin destinate expresiei vizuale decât stabilității și ordinii. Ele sunt recipiente realizate pentru a conține creaturi și lucrări, în modul cel mai simplu. Iată de ce rețelele diagramelor noastre (vezi figurile 5 și 6) se întâlnesc de obicei în arhitectură, deși ele nu sunt deloc evidente în exemplele noastre din pictură și sculptură. În natură și artă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
doar prin omiterea a ceea ce este de la sine înțeles. Centrul nu este abolit, ci dominat pe perioada prezenței sale virtuale. Gândiți-vă la cineva care pictează o față fără un ochi. Ceea ce vede privitorul nu este o nouă specie de creatură umană, cum ar fi cazul unui ciclop, ci mai degrabă tabloul unei ființe umane incomplete. Discuția noastră asupra unora dintre picturile târzii ale lui Mondrian a arătat că dominarea centricității presupune prezența ei. Dacă dorim să arătăm ce se întâmplă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
purtată cu speranța ajungerii în Rai, dublată de aruncarea în banalitatea răului biologic. Miile de ani în care ne-am străduit, generație după generație, să ne încadrăm existența pe un fundal universal, să ne găsim un loc privilegiat față de toate creaturile, sunt acum desființate de perspectiva unor relații specifice dintre diverse părți de materie, sau, mai derutant, dintre diferite tipuri de energie. Știința conturează o realitate în care cu greu ne mai aflăm locul în calitatea pe care ne-o conferă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de o parte și de alta a capului, renunțând la "vederea frontală" (o vedere orientată, ațintită către proiectele proprii, în funcție de care tot ceea ce există își capătă chipul pentru noi)! Poate că fără orgoliul de a avea un statut aparte printre creaturi, omul nu s-ar mai fi orientat către știință. În fond, în spatele oricărui demers științific stă ascunsă credința în puterile omului, inserată la rândul ei pe o altă credință. * Dar dacă evoluția nu este decât un răspuns plauzibil dat setei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și un alt punct de vedere, referitor la modalitatea de a Înțelege Încheierea existenței. Acesta ne este oferit de morala creștină. În concepția antropologică a lui D. Stăniloae, fundamentată pe valorile moralei creștine, moartea are o semnificație particulară. Omul este creatura Logosului divin, atât ca trup, cât și ca suflet, care nu mai sunt contradictorii, ci complementare. Relația omului cu Logosul divin, sursă a vieții, face ca el să nu mai fie supus perisabilității, dispariției ireversibile după moarte. Trupul este materie
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe care i-a tradus (Cavafis, Henry James) au fost bărbați ca și majoritatea celor care au influențat-o. Chiar predecesoarele pe care le-a urmărit și reconstituit în memoriile despre originile sale aristocratice (Amintiri pioase) sunt portretizate ca niște creaturi obscure în comparație cu bărbații robuști. Verii ei îndepărtați frații Octave și Rémo Pirmez din secolul al XIX-lea, unul devenind eseistul belgian de frunte al epocii lui, iar celălalt un înfocat idealist care s-a sinucis la 28 de ani sunt
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
-lea, unul devenind eseistul belgian de frunte al epocii lui, iar celălalt un înfocat idealist care s-a sinucis la 28 de ani sunt de asemenea splendid descriși în detaliu. Dar mama vitregă Fernande, sora lor mai tânără, este o creatură lugubră și patetică care tânjește sincer după moarte. Pe scurt, argumentul sună că Yourcenar ar fi o femeie care este bărbat. "Fiind Hadrian" i-ar fi putut servi drept epitaf. Cu toate acestea, recent, lucrurile au început să ia o
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
deteriorau atât de puternic încât transformau lumea civilizată într-o mlaștină politică 28. În timpul acestor cercetări timpurii prin trecutul antic Marguerite era în special atrasă de personalități caracterizate de ambivalență sexuală, care trăiseră în epoci de libertate maximă. Printre aceste creaturi contradictorii se numărau și cei care, poate ca și ea, au iubit prea violent sau a căror iubire a fost neînțeleasă sau chiar violată. Henri III (1551-1589), regele Franței din secolul al XVI-lea, perioadă la care s-a întors
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mai apropiată biologic, fusese întotdeauna mai mult decât tatăl ei. Îi modelase felul de a gândi pe parcursul majorității celor 26 de ani, înainte de moartea lui, cu toate acestea îi arătase puțină căldură umană. O formase mai curând ca pe o creatură cerebrală decât ca pe o tânără sentimentală sau afectuoasă. Cărțile nu creaseră o lume a himerelor în ale cărei păduri romantice se putea ascunde; dar ele fuseseră, într-o măsură considerabilă, un substitut pentru lipsa de căldură părintească, și îi
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]