4,121 matches
-
Ă) ai Început să vestești că În Rusia domnea ticăloșia. (Ă)». „Dintr-o văgăună” aceasta este poziția de pe care au fost scrise Cântecele de primăvară ale lui Alexandru Căprariu, precum și celelalte poezii amintite. (Ă). În articolul intitulat Când poetul se depărtează de viață, Scânteia arăta că «tocmai susținătorii concepției estetice burgheze a artei pentru artă limitau artificial tematica poeziei la natură (privită de cele mai multe ori În afara legăturii indestructibile Între natură și om) și la dragoste, bucurie, tristețe etc. (privite ca sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
O bună parte a răspunderii față de situația nesatisfăcătoare a poeziei publicate În ultima vreme de Almanahul literar cade asupra criticilor literari ai revistei. Din motive lesne de Înțeles n-am putut cita toate poeziile pe care autorul le identifica drept „depărtate de realitate” - cum spunea Scânteia; oricum sunt circa 20 și numai una singură Întrunește „exigențele poeziei pentru care luptăm” - cum Își intitulează George Munteanu acest comentariu; am fi dorit să reproducem Cântec pentru Gabor cincisutistul de Ion Brad, poemul apreciat
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru poezie, să se fi Înfierbântat așa, deodată, pentru probleme de cultură? (Ă). Micii asasini cu pretenții de intelectuali vorbesc despre „atacul” ziarului Scânteia la adresa mea. Despre ce-i vorba? Ziarul Scânteia a publicat un articol intitulat Când poetul se depărtează de viață, În care se ocupă de ultimele mele poezii publicate În nr. 5 al Vieții românești. Analizându-le În lumina unei Înalte principialități, serios și profund, Scânteia observă În aceste poezii o rămânere În urmă a mea, o Îndepărtare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
românească, sunt tot atâtea dovezi grăitoare ale creșterii vizibile de care dau dovadă studenții școlii. Roadele muncii lor se vor oglindi de altfel Într-o antologie care va apare În curând. Critica adusă de Scânteia prin articolul Când poetul se depărtează de viață, atrage atenția asupra acestei probleme. Absolvenții „Școlii de Literatură și Critică Literară” trebuie să Întărească frontul nostru cultural, să dea poporului muncitor opere bogate În idei, de un Înalt nivel calitativ, pe care acesta le așteaptă de la ei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de direcționare proprie în procesul de învățare elevii își asumă responsabilitatea propriei lor învățări. Profesorul , în mod esențial își asumă rolul de consultant și oferă un feedback descriptiv și de corectare numai ca răspuns la cererea elevilor. Când aceștia se depărtează de la esență , greșesc , sau apare o învățare ineficientă , profesorul oferind alternative - “ Poate veți dori să încercați aceasta modalitate ...” Normal , când elevii au o practică nesigură , fără să se țină seama de modul de învățare , este obligația profesorului să intervină și
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
precum și la fabrica lui Moise Brüll. Din procesul-verbal de constatare, redăm câteva din aceste nereguli, elocvente pentru a ne edifica asupra condițiilor de muncă ale salariaților din aceste unități de elită ale Bacăului: „(...) reziduurile solide ale fabricațiunii pieilor nu se depărtează zilnic din curtea tăbăcăriilor; curțile fabricilor nu sunt pavate; pardoseala localurilor nu este cimentată; gropile pentru argăsirea pieilor nu sunt acoperite cu capac; malurile râului din dreptul fabricilor nu sunt ținute curate; depozitul de piei crude să nu se mai
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
încet, tot mai departe, pe apa spintecată și tulburată de rechinii nesătui din jur, iar văzduhul e sfîșiat de țipetele păsărilor vorace, ale căror ciocuri par tot atîtea pumnale înfipte jignitor în carcasa balenei. Uriașa fantomă albă fără cap se depărtează tot mai mult de corabie și, pe măsură ce se depărtează, norodul rechinilor și mulțimea păsărilor își sporesc larma ucigașă. Ore în șir, de pe puntea corabiei aproape nemișcate, nu vezi decît această priveliște îngrozitoare. Sub cerul azuriu, fără pic de nori, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de rechinii nesătui din jur, iar văzduhul e sfîșiat de țipetele păsărilor vorace, ale căror ciocuri par tot atîtea pumnale înfipte jignitor în carcasa balenei. Uriașa fantomă albă fără cap se depărtează tot mai mult de corabie și, pe măsură ce se depărtează, norodul rechinilor și mulțimea păsărilor își sporesc larma ucigașă. Ore în șir, de pe puntea corabiei aproape nemișcate, nu vezi decît această priveliște îngrozitoare. Sub cerul azuriu, fără pic de nori, pe fața suavă a mării încrețite ușor de brize jucăușe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Balena Albă? întrebă Ahab, cînd ambarcațiunea se întoarse lîngă vas. Ă Gîndește-te, gîndește-te la baleniera ta, o să ți-o sfărîme și-o să ți-o scufunde cu coada-i îngrozitoare! Ă Uite ce e, Gabriele, îți repet că... Dar ambarcațiunea se depărta din nou, parcă tîrîtă de niște demoni. Vreme de cîteva secunde, nimeni nu mai spuse nimic; un șir de valuri înalte se rostogoliră pe lîngă vas, făcînd ca marea, printr-una din toanele ei ciudate, să nu se umfle, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
își scoase de la brîu un cuțit, îl înfipse în scrisoare și-l azvîrli, astfel încărcat, pe corabie, drept la picioarele lui Ahab. Apoi Gabriel le strigă camarazilor lui să vîslească de zor, ceea ce ei și făcură, încît ambarcațiunea rebelă se depărta grabnic de Pequod. Cînd, după acest interludiu, marinarii își reîncepură lucrul la pielea balenei, multe vorbe ciudate fură rostite în legătură cu sinistra întîmplare. Capitolul LXXI SAULA DE MAIMUȚĂ Freneticele munci legate de tranșarea și prepararea unei balene prilejuiesc un necontenit du-te-vino
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Marinarii se repeziră buluc la parapet și ochii tuturor se ațintiră asupra apei, urmărindu-i fiece încrețitură, în vreme ce clipele se scurgeau, fără ca înecatul și salvatorul lui să dea vreun semn de viață. Cîțiva mateloți săriră într-o barcă și se depărtară puțin de corabie. Ă Ho, ho! exclamă Daggoo, legănîndu-se pe parîma lui, care-l ținea bine acum. Privind ceva mai încolo, peste parapet, am văzut un braț ridicîndu-se din apa albastră - priveliște la fel de stranie ca un braț răsărit din iarba
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se năpusti, cu o furie oarbă, asupra atacatorilor, împroșcîndu-i pe oamenii triumfători cu o ploaie de sînge, răsturnînd ambarcațiunea lui Flask și sfărîmîndu-i prova. Era lovitura ei din urmă, căci balena era acum atît de vlăguită de hemoragie, încît se depărta deznădăjduită de prăpădul pe care-l pricinuise și, întorcîndu-se neputincioasă într-o rînă, începu să dea din aripa-i ciuntită, apoi se răsuci încet asupra ei înșiși, ca o planetă ce se stinge, dezvăluindu-și albul secret al pîntecului; și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
compact al rădăcinii sale se prelungește în două aripi late, puternice și plate, care se subțiază treptat, ajungînd pînă la o grosime de mai puțin de un inch. în punctul unde se întîlnesc, aceste aripi se suprapun ușor, apoi se depărtează pieziș, lăsînd între ele un spațiu larg. La nici o ființă vie nu poți vedea contururi mai frumos și mai armonios delimitate decît muchiile în formă de semilună ale acestor aripi. La balena adultă, coada, dezvoltată la maximum, are o lățime
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lăsîndu-i cu mult în urmă pe pirați, vasul Pequod trecu în sfîrșit pe lîngă promontoriul de un verde intens, numit Cacadu și răzbi în marea de dincolo de el, spre Sumatra, harponiștii se arătară mai degrabă mîhniți că balenele sprintene se depărtaseră de corabie, decît bucuroși că aceasta izbutise să scape de pirații malaiezi. Dar am mers mai departe pe urmele balenelor, pînă cînd acestea părură să-și încetinească viteza, ceea ce îngădui vasului să se apropie treptat de ele; și, cum vîntul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ambarcațiune, dar am izbutit să astupăm găurile cu cîțiva chiloți și cîteva bluze. N-am fi putut lansa aceste harpoane rudimentare dacă, pe măsură ce înaintam în turmă, balena cu pricina nu și-ar fi micșorat viteza; mai mult încă, de ce ne depărtam de circumferința clocotitoarei turme, de aceea zbuciumul părea să se domolească, astfel încît, cînd balena izbuti în sfîrșit să elimine fierul înfipt în spinarea ei, dispărînd undeva în mulțime, forța imprimată ambarcațiunii de brînciul ei final ne împinse, între două
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lucru se face prin lansarea unei sape tăioase, cu mînerul scurt, de care e prinsă o parîmă, ca să poată fi trasă înapoi. O balenă rănită ușor în această parte a trupului - după cum aveam să ne dăm seama mai tîrziu - se depărtase brusc de ambarcațiunea noastră, trăgînd după ea jumătate din saula harponului: iar în cumplita agonie provocată de rana aceea, se repezea acum printre cercurile rotitoare, semănînd panică pe unde trecea, întocmai ca deznădăjduitul călăreț solitar Arnold în bătălia de la Saratoga
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dintr-o parte vasul, Stubb trăgea din cealaltă parte balena, cu ajutorul unei parîme neobișnuit de lungi. Deodată se stîrni o briză și Stubb se prefăcu că-și desprinde ambarcațiunea de balenă; ridicîndu-și la bord ambarcațiunile, corabia franceză începu să se depărteze, dîndu-i lui Pequod posibilitatea să se strecoare între ea și balena lui Stubb. Atunci Stubb se apropie repede cu ambarcațiunea lui de balenă și, strigînd către cei de pe Pequod pentru a-i pune la curent cu intențiile sale, purcese numaidecît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
taină a savanților. Deși termenul englezesc ambergris e derivat din sintagma franceză ambre gris, care înseamnă chihlimbar cenușiu, acesta nu e totuna cu chihlimbarul propriu-zis. Chihlimbarul simplu poate fi găsit uneori pe malul mării, dar și în unele soluri foarte depărtate de litoral, pe cînd chihlimbarul cenușiu sau ambra nu e de găsit decît pe mare. Și apoi, chihlimbarul este o substanță aspră, străvezie, friabilă și fără miros, folosită pentru confecționarea ciubucelor de lulele, a mărgelelor și a altor podoabe, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dar mă umple de mîhnire totuși. O să plec de lîngă ea, căci mă tem să nu mă tulbure prea tare cu adevărul ei.“ „Iacătă-l pe Marele Mogul, își spunea Stubb, stînd lîngă cazane. Iar a cercetat banul! Acum se depărtează Starbuck de ban. Amîndoi, cu niște fețe lungi de cîte nouă stînjeni. Și de ce, mă rog? Din pricina unui ban de aur, la care eu, dacă l-aș avea acum nu aici, ci la Negro Hill ori la Corlaer’s Hook
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în urmă, la Tranqua, pe cînd lucram pe vasul comercial „Dey-ul din Alger“, am fost poftit să-mi petrec o parte din vacanța-mi arsacidiană în singuratica reședință a regelui Tranquo, pierdută printre palmieri, la Pupella - o văioagă nu prea depărtată de capitala regatului, poreclită de marinarii noștri „Bamboo-Town“, adică orășelul de bambus. Printre numeroase alte însușiri alese, nobilul meu prieten Tranquo avea și o dragoste pioasă pentru toate obiectele barbare; el își încropise la Pupella o colecție bogată de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unui pîrîu. Divinul țesător țese, făcînd atîta gălăgie cu războiul lui de țesut, încît nu mai poate auzi nici un glas omenes; iar noi, cei care ne uităm la război, sîntem la rîndul nostru asurziți de zumzetul lui; doar cînd ne depărtăm de el auzim miile de glasuri pe care le acoperă. Căci așa se întîmplă în toate fabricile de pe pămînt. Cuvintele care nu se pot auzi prin larma fuselor ce se răsucesc, se aud limpede afară prin ferestrele deschise. în felul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
erau prea ocupați cu petrecerea lor ca să mai arunce o privire în urmă. Aplecat peste balustrada de la pupa, Ahab își scoase din buzunar o sticluță cu nisip și începu să se uite cînd la ea, cînd la corabia ce se depărta, ca și cum ar fi făcut o legătură între ele, căci sticluța era umplută cu nisip din Nantucket. Capitolul CXV BALENA MURIBUNDĂ Nu arareori ni se întîmplă în această viață ca în clipa cînd cei blagosloviți de soartă trec pe lîngă noi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
văile lor verzi și adînci, presărate cu mănăstiri, briza acelor pămînturi spaniole se prefăcuse într-o corabie și pornise pe mare, încărcată cu aceste imnuri vesperale. Din nou potolit, deși cufundat într-o liniște și mai sumbră, Ahab - care se depărtase de balena ucisă ședea în ambarcațiunea lui și urmărea atent ultimele zvîrcoliri ale monstrului. Căci pentru Ahab, spectacolul acela ciudat, oferit de toți cașaloții în agonie, care-și întorc spre soare capul și mor astfel - era, mai ales într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
său mort - sextantul, pe fața tăcută și încremenită a lui Fedallah se zugrăvi un rînjet de triumf ce-l viza pe Ahab, dar și o umbră de deznădejde fatalistă, ce-l viza pe el însuși. Se ridică neobservat și se depărtă tiptil; între timp, marinarii, îngroziți de înfățișarea căpitanului lor, se strînseseră roată la teuga, pînă cînd Ahab le strigă, plimbîndu-se tulburat pe punte: Ă Brațați vergile! Cîrma în vînt! într-o clipită vergile începură să zbîrnîie, corabia se răsuci într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acul de cusut vele, deasupra uneia dintre rozele compasului. La început, acul se răsuci de jur împrejurul rozei, cu ambele capete vibrînd puternic, dar în cele din urmă rămase nemișcat pe locul lui; atunci Ahab, care aștepta cu atenția încordată rezultatul, se depărtă de habitaclu și exclamă, cu brațul întins spre el: Ă Priviți voi înșivă și spuneți dacă Ahab nu-i stăpîn peste puterea magnetică! Soarele e la răsărit, iar busola îi adeverește poziția! Marinarii veniră unul după altul să privească - fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]