18,606 matches
-
contemplație, a naturii adevărate a vieții. Lumea fizică, tranzitorie, este guvernată de suferința cauzată de dorința de reîntrupare, deasupra căreia omul se poate ridica prin gândul bun, cuvântul bun, fapta bună, viața corectă, prin starea mentală adecvată care îi permite detașarea de lumea fizică și contemplarea efemerului. INCLUDEPICTURE "http://www.himalayanacademy.com/resources/books/hbh/images/06 SYM Confucian.jpg" \* MERGEFORMATINET Confucianismul - cod etic, filosofic și religios, politic și economic, răspândit în China, Japonia, Coreea, Vietnam - se bazează pe analectele (proverbele, aforismele) lui
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
restrânsă, spațiul personal este bine protejat, iar necesitatea de intimitate (privacy) este foarte puternică. Sunt valorizate competiția și independența individului față de grup: independența de acțiune orientată spre rezolvarea problemelor, de gândire și decizie, asumarea răspunderii individuale, exprimarea punctului de vedere, detașarea individului de grup prin unicitate și originalitate. Individul este interesat de satisfacerea nevoilor personale, de autorealizare; primează scopurile personale în fața scopurilor de grup. Inegalitatea dintre membrii grupului este acceptată. În culturile colectiviste accentul cade asupra grupului, asupra colectivului noi. Sistemul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
țin mai ales de o dispoziție interioară bună, de o stare de spirit pozitivă. Emoțiile pozitive subliniază adesea progresele subiectului. Este pe drumul cel bun, în armonie cu el însuși și cu mediul. Râsul este și el o invitație la detașare (a avea umor), la dedramatizare, la relaxare. Mesajul visului poate fi acela de a înceta să se îngrijoreze, de a opune pesimismului bucuria și încrederea, de a-și regăsi sufletul de copil. Frică, angoasă Frica este o emoție resimțită adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
adevăr; aer; ager; agitație; ajunge; a ajunge; de alergie; alunga; se antrena; antrenează; aport; aprindea; aprindere; ascensiune; atingere; atletism; bandă; bani; bine; cade; campion; cărare; căști; a căuta; căzătură; chiuli; pe cîmp; concurs; cultură; cursă; de cîini; dealuri; deplasare; descărcare; detașare; dinamică; distanță; dorință; drept; pe drum; echilibrat; elevul; eliberare; enerva; exercițiu; există; face; faleză; femei; după fete; frică; frige; frumos; fruntaș; fufe; fug; la fuga; fugar; gambă; gînduri; a se grăbi; grădiniță; greu; greutate; iepure; ca iepurele; după iubire; împiedicat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
3); lipsi (3); păcate (3); renega (3); renunță (3); scăpare (3); singur (3); trăda (3); viciu (3); apă (2); aruncat (2); boală (2); bun (2); copii (2); a da (2); a da jos (2); dă (2); delăsare (2); despărți (2); detașare (2); diavol (2); disperare (2); divorț (2); Dumnezeu (2); durere (2); eliberare (2); fapte (2); frică (2); gașcă (2); grație (2); haine (2); Iisus (2); lașitate (2); a se lăsa (2); lăsare (2); lua (2); mînă (2); nefolositor (2); negare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Bacovia; calculator; caligrafic; caraghios; cartea; castor; căldură; ce?; cerneală; ceți; chin; cifre; citesc; citit; cîntec; comentariu; completa; comunica; condei; a conserva; conștiincios; corecta; crea; creează; crește; cu penița; culege; a cunoaște; cunoaștere; cunoștințe; cursiv; cuvînt; deschidere; descrie; descriere; desen; desenează; detașare; dicta; dorințe; a dormi; dosar; durere de mînă; editorial; efort; elan; Eliade M.; email; eseuri; evidenția; exercițiu; a exersa; exprima; exprimare; face; fixa; fixat; foc; gerul; gîndi; gînditor; gînduri curate; grefier; greu; hartă; imortaliza; imortalizare; important; informație; inscripționează; instrument; interesant
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
întreținere și reparații, redevențe, locații de gestiune și chirii, studii și cercetări, inclusiv sumele plătite pentru contractele de cercetare, cheltuielile cu alte servicii executate de terți (colaboratori, comisioane, onorarii, cheltuieli de protocol, reclamă, publicitate, transportul de bunuri și personal, deplasări, detașări și transferări, poștă și taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele); ~ cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate suportate de entitatea patrimonială, ca: impozitul pe clădiri, alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate (taxa pentru folosirea terenurilor, taxa asupra mijloacelor de
Bazele contabilităţii by Mihaela LESCONI-FRUMUŞANU, Adela BREUER () [Corola-publishinghouse/Science/220_a_427]
-
în științele sociale este imposibil de captat: chiar dacă putem să identificăm condiționările culturale, de socializare sau de alt fel în explicarea și predicția comportamentului persoanelor, este imposibil de cuprins întregul lor univers mental și sentimental. După cum imposibilă este, probabil, și detașarea completă a cercetătorului de propriile sale determinări sociale și culturale. Cunoașterea în științele sociale este o funcție a modului și mijloacelor prin care înregistrăm date despre obiecte și fenomene și a constructelor teoretice prin care le dăm sens și facem
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
eseuă. La intersecția cu granițele ontologiei și epistemologiei condiției virtuale propunem antropologia tehnologică, disciplina care „măsoară” caracterul celuilalt (adică tehnologiaă, identificat cu străinul sau cu exoticul. Spre deosebire de antropologia tradițională care îl privește pe Celălat (pe primitiv sau alteritatea etnicăă cu detașare, antropologia tehnologică încearcă să interiorizeze sau să își aproprieze străinătatea (tehnologiaă. Astfel, prin conceptul de corp (incluzând mintea, rațiunea, percepția, dorința, memoria, senzualitatea și identitateaă se înțelege o constelație de semnificații uman-tehnologice, adesea conflictual-creative, care sunt privite în aspectul de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
putea să-l vedem pe Descartes atât În postura de prim filosof al modernității, cât și aceea de ultim mare scolastic. 1 ÎNDOIALA Modul natural al atitudinii omului față de lume exprimă În egală măsură atât aderență și pasivitate, cât și detașare și acțiune. Dar atunci când spiritului i se prezintă idei felurite, diverse opinii și când Își propune să le aleagă pe cele adevărate, ieșind din starea de pasivitate și Îndemnându-se la acțiune, are nevoie de un principiu care să-l
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
important lucru va fi acela de a ne obișnui că ale noastre nu pot fi cu adevărat și În totalitate decât ideile pe care le gândim, căci lucrurile sau faptele nu depind numai de dorințele noastre. Observăm aici o primă detașare de complexa problematică a lumii pe care o gândește Descartes pentru om. Pentru a fi un bun observator, gândește el, omul trebuie să fie un bun spectator al lumii. Dar un spectator ancorat În realitățile pe care le furnizează o
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
încrâncenare sinucigașă. Nu te mai urî, nu te mai autoacuza de toate relele, de toate ororile”. În paranteză fie zis, dacă Cioran n-a împins atât de departe “încrâncenarea sinucigașă”, asta se va fi întâmplat și datorită umorului, rezervei de detașare, fascinației spectacolului existenței sau poate disprețului (de sine și de viață): „Nu poți suporta necazurile decât dacă le tratezi cu un minimum de dispreț. Nimic din ce ni se întâmplă nu merită o nevroză... E un preț prea mare” (378
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mai mare nenorocire în viață e să te atașezi de oameni. Budismul, care te învață cum să te detașezi, îmi pare cea mai adevărată, cea mai profundă religie” (73 Ă 8 mai 1967). Fuga de sine ia la Cioran forma detașării deliberate de ceilalți și a opțiunii budiste. Întrebarea e dacă reușește cu adevărat această operație. Cât de eficientă e înstrăinarea de ceilalți pentru transplantul pe care Cioran și-l aplică sieși? Oricum, întreaga viață își dorește ruptura... Și-apoi, dă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
proză divină” (9 ianuarie 1936 Ă 425). Chit că a eșuat, iată ce fel de religie construia Cioran în tinerețea sa. Și o construia tocmai pentru a se construi pe sine. Ciudat însă că, în aceeași scrisoare, Cioran vorbește despre „detașarea de lume” și de „presimțirea extatică”. De fapt, ciudat doar în măsura în care, între delir și detașare, identificăm o ruptură, un hău. În realitate, între ceea ce va căuta Cioran la Paris, adică „detașarea de lume” și „presimțirea extatică” pe de o parte
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
religie construia Cioran în tinerețea sa. Și o construia tocmai pentru a se construi pe sine. Ciudat însă că, în aceeași scrisoare, Cioran vorbește despre „detașarea de lume” și de „presimțirea extatică”. De fapt, ciudat doar în măsura în care, între delir și detașare, identificăm o ruptură, un hău. În realitate, între ceea ce va căuta Cioran la Paris, adică „detașarea de lume” și „presimțirea extatică” pe de o parte, și beția simțurilor, adică vitalismul orgiastic pe de altă parte, diferența nu-i decât de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ciudat însă că, în aceeași scrisoare, Cioran vorbește despre „detașarea de lume” și de „presimțirea extatică”. De fapt, ciudat doar în măsura în care, între delir și detașare, identificăm o ruptură, un hău. În realitate, între ceea ce va căuta Cioran la Paris, adică „detașarea de lume” și „presimțirea extatică” pe de o parte, și beția simțurilor, adică vitalismul orgiastic pe de altă parte, diferența nu-i decât de instrumente, sau de cauze, nu și de consecințe. În fine, creștinismului, Cioran îi va prefera, finalmente
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
1980 Ă 467). Astfel, Cioran, cel care voia să se devoteze unei credințe și care ar fi vrut să lupte sub stindardul unor idealuri, nu mai aderă la nimic. De fapt, caută, ca în tinerețe, numai că pe alte căi, „detașarea de lume” și „presimțirea extatică”. În fond, de ce nu găsește Cioran în creștinism toate acestea și le găsește în muzică, în contemplarea mării sau în muncă? De ce, adică, îl găsește, cum ar spune Șatov, pe Dumnezeu în toate acestea, și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sensul unei mistificări deliberate, ci expresia existențială a unui neajuns. Vidul pe care și-l radiografiază este consecința acestei neputințe de a fi ceva. În fața acestei fatalități, disperă și, uneori, privește cu acea seninătate definitorie pentru umor, care e, deopotrivă, detașare și ruptură de sine. În fond, lipsa de convingeri, de credințe, de crezuri atrage după sine o desubstanțiere a sinelui până la conștiința propriei stranietăți. E dezamăgit că este „un spirit ultracivilizat și deci corupt” și nu un barbar, ca Luther
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Adevărul?! Una dintre temele majore ale existenței cioraniene. În fond, tot ce face Cioran Ă o permanentă explorare de sine Ă capătă identitatea și sensul unei aproximări a adevărului. Furiile auto-distructive, ura de sine, patima pusă până și în nevoia detașării, ca semn al înțelepciunii, de orice iluzie, toate acestea constituie traiectul sofisticat, plin de contradicții, al unui „sceptic dezlănțuit” (I, 35) și fac dovada nevoii obsesive de adevăr. Lui Cioran, o spune într-un loc, îi plac „spiritele pasionate, provocatoare
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de legitimare exterioară, un sens: „Vrem, nu vrem, suferința este; dacă n-aș fi, aș subscrie întru totul la teza vacuității universale” (I, 110). Oricum, momentele de angoasă stârnite de spectacolul van, mecanic, al existenței sterile vor fi fost depășite. „Detașarea e de dorit Ă și imposibilă” (I, 89), notează Cioran într-un loc, pentru a continua peste câteva rânduri: „Singurul mod de a rezista încercărilor fără să mori e să consideri că tot ce ți se-ntâmplă în viață este
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
I, 241) sau clipe în care asumarea iluziei devine singura posibilitate de a accepta moartea. „Ideea că totul sfârșește sub pământ, în plină putrefacție, m-a înghețat” (I, 87), spune el. Or, „Ca să suporți moartea, ca s-o înfrunți cu detașare, trebuie să accepți că viața asta e pură aparență, că în fond e ireală Ă altminteri nu te poți resemna să mori” (I, 337). Să suporți moartea? „Credința în irealitatea lumii nu abolește frica” (I, 80), spune el. În fața morții
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îndoială totul, pe tine însuți și lumea, să-ți bați joc de tine și de lume. Apoi să-ți bați joc de bătaia de joc și așa mai departe” (III, 86). Ce e, în fond, umorul decât această încercare de detașare, pe care Cioran spune că și-a dorit-o adesea cu patimă pentru a-și camufla eșecul? O soluție ipotetică, la care nu are acces decât când și când. De aceea, o vede și o apreciază la cei din preajmă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să fie compatibilă cu umorul” (idem). Cât despre Cioran, el este un slujitor al umorului, nu al filozofiei, al culturii, nu al naturii. Câtă deliberare, însă, și câtă fatalitate aici? Câtă realizare și câtă neputință? Totuși, atunci când are conștiința propriei detașări, a propriului râgâit cinic, Cioran deplânge neputința sa de a fi natură. Eșecul său este tocmai al acela al relativității sceptice care se hrănește cu nostalgia elementarității pe care, cum am văzut, Cioran o deplângea vorbind de Nietzsche, de Napoleon
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mă vlăguiesc. Căci n-au ieșit dintr-o vigoare reală, ci dintr-o falsă vitalitate. A nu se confunda energia cu febra” (I, 128). Oricum, așa cum spune într-un loc, preferă deopotrivă, „scandalul și decența”, având „gustul provocării și al detașării” (II, 286). Dar, în virtutea principiilor privind neabaterea de la natură, ba mai degrabă aprofundarea ei, Cioran înțelege că pretențiile la înțelepciune nu fac decât să-i sporească indispozițiile. Dându-și din nou sfaturi la persoana a doua, vorbind cu sine ca și cum
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
preocupat de sine are această consecință care-l absoarbe ca un cerc vicios. „Ca să produci, trebuie să fii sensibil la părerea oamenilor. Or, mie îmi e din ce în ce mai indiferentă. Și, ceea ce e grav, singurătatea mea nu are la bază orgoliul, ci detașarea, răceala față de tot, față de mine în primul rând” (I, 85). Cum să aleagă Cioran între a fi și a nu fi?! Mai ales când este conștient că adesea nu face decât să joace „comedia detașării”? „Pretențiile mele de înțelepciune, ce
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]