4,302 matches
-
la gât într-un fel ciudat; parcă o legăna în brațe. Eu mă așezam de partea cealaltă a trotuarului, rezemat de un copac, și-l urmăream hipnotizat. Fugeam și de la ore uneori, ca să-l aud cântând. Și tare mai eram dezamăgit, atunci când Milică nu era la slujba lui. Milică mă luase la ochi, dar niciodată nu mi-a zis nimic. Ajungeam acasă, scoteam vioara și încercam să reproduc acordurile lui Milică. Eram dezamăgit din nou; Milică-și plimba degetele pe strune ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca să-l aud cântând. Și tare mai eram dezamăgit, atunci când Milică nu era la slujba lui. Milică mă luase la ochi, dar niciodată nu mi-a zis nimic. Ajungeam acasă, scoteam vioara și încercam să reproduc acordurile lui Milică. Eram dezamăgit din nou; Milică-și plimba degetele pe strune ca un vrăjitor. Și nu lăsa impresia că face eforturi. Dimpotrivă: parcă se odihnea atunci când cânta... Și când m-am apropiat de pălăria lui Milică și i-am așezat acolo banii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dormise În toată zarva trenului și că liniștea care Înconjura notele clare fusese cea care Îl trezise. Cel cu vioara Îl Înjură la rândul lui și continuă să cânte, mai mulți oameni Începură să vocifereze concomitent și cineva râse. — Ești dezamăgit? Întrebă ea. Am fost chiar atât de nepricepută? — Ai fost minunată, spuse el. Dar n-am știut. De ce ai fost de acord? Ea spuse, cu un ton tot atât de fin ca al viorii: — O fată trebuie să treacă și prin asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
echilibrul, dar se văzu nevoit să asculte tot drumul ipocritele lor consolări, căzând și iar căzând, potopit de dureri. Era imposibil de spus din magazie cât de noapte era. Când Coral aprinse un chibrit ca să se uite la ceas, fu dezamăgită să vadă ce Încet trecea timpul. După o vreme, rezerva de chibrituri se Împuțină și nu Îndrăzni să mai aprindă unul. Se Întrebă dacă n-ar trebui să iasă din adăpost și să se predea, pentru că acum Începea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sectă atât de puțină de primit!... Îi mângâie părul cu infinită tandrețe. De aceea ți-am acordat atâta atenție și atâta dragoste. Ai fost pentru mine că unul din acei fii pe care i-am văzut murind. Să nu mă dezamăgești! îl ruga. Să nu încerci să capeți putere prin înșelăciune. Asta fac cei care se afiliază la societăți secrete. Adevărul trăiește și crește doar la lumina zilei. Tapú Tetuanúi avea să-și amintească pentru tot restul vieții orele petrecute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi deja gata. Probabil că da. Asta înseamnă că...? — V-am mai spus. E o chestiune care depășește cu totul atribuțiile mele. I-am atras atenția lui David Guzmán, dar a insistat să vă primesc. Îmi pare rău că vă dezamăgesc. Doar Ministrul Transporturilor sau președintele pot opri aceste lucrări. — Ministrul a refuzat. Am bănuit acest lucru. Soluția pe care o propuneți dumneavoastră, o șosea la poalele Anzilor, scumpește necrezut de mult lucrările. Am înțeles că ar costa aproape de cinci ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acum era sigur că aveam să mergem împreună acasă, eu și ea... * (nume de cod: Orhideea sau Perla... numitor: Romeo) Muzica... prezența vocii orhideei mă însoțește atît de des și atît de des am nevoie de ea... nu m-a dezamăgit niciodată, mai ales că este mai mult decît doar o voce: este iubirea însăși, este încrederea, certitudinea... nu știu cum reușește, dar îmi ține companie într-un mod miraculos, dincolo de aparențele realității concrete, devine ceva mai adevărat decît concretul... Am găsit la
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ți se pare unul singur sau o zi sau o secundă... și ești în stare să speri și să aștepți la infinit, pentru că speranța te îndeamnă să speri mereu, așa, ca un nou născut care nu ar fi fost niciodată dezamăgit de speranțe neîmplinite, care nu crede în deziluzii și nici în întîrzieri... de ce speri? nici tu nu știi... dar astfel reușești să treci de imposibil, și să fii... În ce speri? La ce speri și ce aștepți? Nu contează... E
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
s-a înarmat cu răbdarea necesară așteptării. La orele 16 fără 30 de secunde a venit profesorul. Gabi a făcut ochii mari cît cepele. Profesorul avea cam 35 de kg cu tot cu pantofi și o bărbuță rară formată din puf pubertin. Dezamăgit peste măsură, Gabi intră în cabinet și profesorul îl poftește pe un scaun din fața imensului său birou. Dintr-un sertar scoate un dosar în care erau vreo 16 foi cu un chestionar special. Profesorul întreabă și completează ce vrea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
te mai trage înapoi, lasă-te conduse de mîna mea! Urma sărutul, lung, înădușitor, forțat și cu efect contrar scopului. Copiii se retrăgeau, Ramona era îngrețoșată de saliva de pe buzele băiatului și băiatul respira des, că prea s-a înădușit. Dezamăgiți de efectul "iubirii", s-au bucurat cînd s-au despărțit. Erau convinși că dragostea este o pacoste greu suportabilă. În sufletul lor rămăsese acea atracție firească, naturală și parcă și-au propus să inhibe pornirile acelea copilărești, promițînd o revenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fost acolo alături de tine. — Asta n-are legătură cu tine. Sau cu faptul că-ți pare ție rău sau nu. Nu la asta m-am referit, știi bine. Nici măcar nu mă cunoșteai. Tot îmi pare rău. Simt că te-am dezamăgit necunoscându-te mai din timp. — Ei, asta-i o prostie. — Unele lucruri sunt prostești. Asta nu le împiedică să fie adevărate. Eu sunt prost și sunt aici. Clio luă sticla de Amstel și zâmbi. — Asta-i adevărat. — Ascultă... Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
oxigen pentru scufundări și ceva aidoma unei jachete gonflabile de salvare strânsă la subsuoară. Am ceva de spus, vorbi el, după ce l-am auzit să pună tubul jos lângă cușcă. Îmi pare rău, foarte rău față de voi amândoi. Te-am dezamăgit o dată, Eric, iar acum am făcut-o din nou. V-am dezamăgit pe amândoi. În timp ce vorbi, toate scuturile și măștile și personalitățile se năruiră. În sfârșit, era adevăratul Fidorous: un bătrân obosit și umil care ieșea de după cortina-i măreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la subsuoară. Am ceva de spus, vorbi el, după ce l-am auzit să pună tubul jos lângă cușcă. Îmi pare rău, foarte rău față de voi amândoi. Te-am dezamăgit o dată, Eric, iar acum am făcut-o din nou. V-am dezamăgit pe amândoi. În timp ce vorbi, toate scuturile și măștile și personalitățile se năruiră. În sfârșit, era adevăratul Fidorous: un bătrân obosit și umil care ieșea de după cortina-i măreață. — Nu e nevoie să... Nu, Eric, te rog să nu-mi cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vis la care rîvnea de mult, dar de fiecare dată se Întorcea acasă doar cu cîte un exemplar uzat din Micul duce de Charlotte Yonge sau cu vreo broșură desuetă care recomanda ceaiul de Mazawattee; și totuși, nu era deloc dezamăgit, căci purta În suflet muzica alămurilor și presimțirea unui viitor strălucit, chiar mai promițător decît superba zi ce-i fusese hărăzită. În adolescență, emoția lui avea să se hrănească din alte surse; Își Închipuia că va Întîlni În grădina parohială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
i le-ar fi pus pe umeri reușita În viață, decît să accepte ideea unei ratări. — Am așteptat atît de mult pentru că voiam să te Înzdrăvenești mai Întîi, Îl auzi pe doctorul Forester. — Înțeleg... — SÎnt sigur că nu ne vei dezamăgi, urmă doctorul. Semăna mai mult ca oricînd cu un profesor, iar Digby era ca un elev ce se pregătește pentru examenul de admitere la universitate, știind că de acest examen atîrnă prestigiul Întregii școli și propriul lui viitor. CÎt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și barba... Deodată, ușa se deschise. Era doctorul Forester; În urma lui venea Johns, cu ochii plecați, spăsit ca un om prins cu mîța-n sac. Nu mai merge așa, Digby, nu mai merge! Începu doctorul Forester scuturînd din cap. m-ai dezamăgit profund! Digby spuse, continuînd să-și contemple chipul grotesc și patetic În oglindă: — Vreau să mi se dea hainele. Și un brici. Pentru ce un brici? — Ca să mă bărbieresc. SÎnt sigur că n-am purtat barbă Înainte... Asta dovedește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Heisenberg, descriind contextul anilor În care se formase, relatează circumstanțele primei lui Întâlniri cu teoria atomică: „S-a Întâmplat, cred, În primăvara lui 1920. Sfârșitul primului război mondial semănase tulburare și confuzie printre tinerii din țara noastră. Vechea generație, profund dezamăgită de Înfrângere, scăpase frâiele din mână; iar tinerii se adunau În grupuri, În comunități mai mici sau mai mari, pentru a căuta o nouă cale, sau măcar o busolă nouă care să-i ajute să se orienteze, căci vechea busolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sunt la Gallimard fac ce vreau? Sunt cu ochii pe mine, păi cum? Îmi pândesc orice greșeală. Nu, nu, o să fie greu. Ce-ai mai adus? A părut realmente surprins că nu aveam alt text. Îmi părea rău că-l dezamăgesc, mi-ar fi plăcut să fiu băiețelul lui naiv, să mă ducă la dans, să mă trateze cu whisky la Pont-Royal. Când am plecat, pe stradă, am avut un moment de disperare cumplită. Niște femei traversau bulevardul Saint-Germain, după-amiaza era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care țin mult. În timpul liber mă joc cu ea și o ajut dacă îmi cere acest lucru.Cateodată ne mai certăm, dar ne împăcăm repede. Sunt un copil normal al acestei generații, care îmi dau toată silința să nu-i dezamăgesc pe cei ce au încredere în mine și mă îndrumă în tot ce fac. Mă numesc Maria Ani. Sunt elevă în clasa a IV-a la Colegiul Național „Mihai Eminescu“, o școală renumită, mare și frumoasă, aflată intr-o zonă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
frumos cu ele. Deși mai greșesc și eu uneori și mai fac pozne, cred că sunt un copil bun, respectuos, cuminte și sensibil, de care părinții mei sunt mândri. De aceea îi iubesc foarte mult și vreau să nu-i dezamăgesc. Mă numesc Victor Gavrilovici și am aproape unsprezece ani. Sunt un băiat înăltuț și subțirel, am părul șaten și ondulat și ochii căprui. Îmi place să mă îmbrac cu haine de culori închise, lejere, care îmi dau o alura sportivă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cu întreruperi ciudate în stația de la brutăria de pe Laudongasse. Încă nu sunt pervertit de artă și literatură, gândește Hans. Și mama lui privește soarele oglindindu‑se la apus. În timpul ăsta, mintea și inima îi sunt la social‑democrația care a dezamăgit‑o deja de multe ori. N‑are voie s‑o mai dezamăgească încă o dată fiindcă atunci are să treacă la comuniști. De unde ai puloverul ăsta, Hans? Lâna asta (cașmir) e cu câteva clase peste bugetul nostru. Mama dă foc unui fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pervertit de artă și literatură, gândește Hans. Și mama lui privește soarele oglindindu‑se la apus. În timpul ăsta, mintea și inima îi sunt la social‑democrația care a dezamăgit‑o deja de multe ori. N‑are voie s‑o mai dezamăgească încă o dată fiindcă atunci are să treacă la comuniști. De unde ai puloverul ăsta, Hans? Lâna asta (cașmir) e cu câteva clase peste bugetul nostru. Mama dă foc unui fir și știe după miros: lână pură. Hans, care vine de la Elin‑Union
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apărarea unei lumi false, și nu propriei sale lumi. Apară‑ți mai bine lumea ta mică, Hans. Nu încerca să devii mai mult decât ești, fiindcă deja există cineva care e mai mult decât tine: eu sunt acela. Hans e dezamăgit că Rainer îl sfătuiește ferm să nu se străduiască să se cultive. Dar are dreptate, în măsura în care cunoașterea te face uneori să suferi mult mai mult din cauza propriei tale condiții decât ignoranța, care poate fi o binecuvântare. Sophie îi expediază acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ai parte de un animal grosolan, ci de un fin cunoscător al femeii, care, în funcție de dorințele fiecăreia, știe să evite și o sarcină. Primiți acuși pupicul, deși nu‑i voie să faci asta cu un om total necunoscut. Provincialul e dezamăgit și îi cam scade elanul, pentru că spusele fetei denotă o oarecare familiaritate cu treburile trupești, pe care la început suflețelul ăsta neexperimentat nu părea s‑o aibă. Să vezi că la urmă o să trebuiască să scoți și banul, ceea ce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trăia el, lucra nopțile, ieșea la băut după servici, după ce-o freca ore Întregi pe net. Alexi, afro-americanul voluntar, se lipise și el de noi, nu era băiat rău, atâta doar că era prea insistent și că, de obicei, dezamăgea. De pildă: era complet fascinat de femeile din România, tinerele i se părea foarte Îndrăznețe și provocatoare, aproape că saliva povestind. Am râs cu Leac de el atunci când ne-a mărturisit uimirea că aici poate străvede atâta lenjerie prin hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]