11,536 matches
-
lucrurile aici: indiferent de mediu (rural, semirural, periferic sau urban central), școlile care au cele mai bune rezultate școlare sunt cele unde pedeapsa corporală este cel mai puțin practicată și tot aici sentimentul de securitate al elevilor este cel mai dezvoltat. Printre rezultatele acestui studiu care merită discutate figurează, ca și în cazul "multivictimizării" elevilor de către alți elevi, cele despre "multipedepsirea" elevilor de către adulți, adică studierea răspunsurilor date de elevi, după cum au suferit 1, 2, 3... până la treisprezece tipuri de pedeapsă
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
înțeles mai bine dacă și cum influențează contextele naționale (sisteme culturale, organizare școlară, distribuția inegalităților socio-economice etc.) factorii de risc sau de protecție. În special, trebuie să înțelegem mai exact de ce apar mari diferențe în interiorul țărilor bogate sau între țările dezvoltate, în curs de dezvoltare sau mai puțin avansate. Cunoașterea prin comparație este calea viitorului în cercetarea asupra violenței în școală. Nu este o comparație în care "Nordul" trebuie să dea lecții "Sudului". Are tot atâtea de învățat pe cât are de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
scăpat de clăbuci, am fost cu totul eu. DOAMNA KOVACIC: Îmi păreți un om transcendental de egoist, doamnă Grollfeuer. DOAMNA GROLLFEUER: Egoismul este un potrivit atelier de încălțări pentru zilnica și necesara încleștare, doamnă Kovac. Dar egoismul individual excepțional de dezvoltat este un obicei pervers, o adevărată jignire a drepturilor omului, o beznă... străbătută de lumini alinătoare. Dumnezeu, acest nerod animal de casă, lasă pe fiecare să-și lumineze nevoia cum poate, atunci când unul se prăbușește. DOAMNA WURM: Dar, doamnă Grollfeuer
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
evite războiul în interiorul capitalismului. Războiul se datorează, după Lenin, surplusului de capital și legii dezvoltării inegale. Datorită dezvoltării inegale a diferitelor ramuri industriale și a țărilor, monopolurile nu pot eradica competiția. Capitalul este condus dinspre ramurile și țările cele mai dezvoltate, și în care rata profitului este cea mai scăzută, spre cele care oferă cel mai mare profit. Ceea ce înseamnă că deplasarea capitalului spre alte ramuri și țări devine cea mai importantă caracteristică a imperialismului capitalist. Nu nevoile comerciale, ci cele
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
surplusului absolut de a crește", care ia locul tendinței profitului de a scădea, pe care o postulase Marx. Este o ruptură considerabilă. Deoarece acest surplus, în ciuda cheltuielilor publice, atît civile, cît și cele militare, nu poate fi absorbit de societățile dezvoltate, din rațiuni similare cu cea oferită de Rosa Luxemburg (vezi capitolul 6), apare subconsumul. Trebuie găsite noi piețe, într-o situație istorică schimbată, în care socialismul poate închide accesul liber în multe arii (teoriile datează de dinainte de 1989). Al doilea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
neapărat cele militare, sînt cele care garantează controlul, cum ar fi accesul la valori bursiere de peste hotare; investițiile directe private; controlul rezervelor valutare locale (fie prin Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, fie prin corporațiile multinaționale în țările mai puțin dezvoltate); controlul resurselor minerale, de agricultură, manufactură și al celorlalte bunuri; și, în fine, organizarea și conducerea comerțului prin corporații străine. Al doilea element introdus în teoriile dependenței este critica structuralistă a teoriei liberale a comerțului internațional. În timp ce teoriile liberale înțeleg
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care surplusul generat în fiecare etapă, începînd de la relațiile între clase în interiorul periferiei, este adus treptat spre centru. Spre deosebire de viziunea structuralistă tradițională, aceasta presupune că societățile periferice nu sînt dualiste. Sectorul subdezvoltat este o parte integrantă și necesară a celui dezvoltat. Nu "din cauza sectoarelor rămase nedezvoltate nu-și depășește o țară dependența", ci "din moment ce unele sectoare sînt dezvoltate, altele trebuie să rămînă nedezvoltate". Immanuel Wallerstein (1979 [1974], 1984: 1-96) adaugă acestei idei cîteva rafinamente conceptuale (vezi figura 11.2). În primul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din partea mișcărilor antisistemice din interiorul sistemului (de exemplu pacifismul), dar și din afara sa (blocul socialist). Școala dezvoltării dependent-asociate își îndreaptă atenția asupra interacțiunii non-mecanice și non-materia-liste a forțelor externe și interne în dezvoltarea economică și politică a țărilor mai puțin dezvoltate (Cardoso 1977: 22). Un concept fundamental al teoriei sale este dat de fenomenul economiilor infirme în țările industrializate tîrziu, concept dezvoltat anterior de Friedrich List (Senghaas 1982): "Acumularea capitalistă în economiile dependente nu-și încheie ciclul. În lipsa tehnologiei autonome - cum
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
asupra interacțiunii non-mecanice și non-materia-liste a forțelor externe și interne în dezvoltarea economică și politică a țărilor mai puțin dezvoltate (Cardoso 1977: 22). Un concept fundamental al teoriei sale este dat de fenomenul economiilor infirme în țările industrializate tîrziu, concept dezvoltat anterior de Friedrich List (Senghaas 1982): "Acumularea capitalistă în economiile dependente nu-și încheie ciclul. În lipsa tehnologiei autonome - cum se spune în limbajul obișnuit - și fiind de aceea silit să folosească tehnologie din import, capitalismul dependent este infirm... Este infirm
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
capitalistă în economiile dependente nu-și încheie ciclul. În lipsa tehnologiei autonome - cum se spune în limbajul obișnuit - și fiind de aceea silit să folosească tehnologie din import, capitalismul dependent este infirm... Este infirm pentru că îi lipsește un sector cu adevărat dezvoltat al bunurilor de capital. Acumularea, extinderea și realizarea de sine a capitalului local necesită și depinde de un complement dinamic, exterior: capitalul local trebuie să se integreze circuitului capitalismului internațional." (Cardoso 1973: 163) Pentru a explica modul în care sînt
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
descriptivă ce nu prea i-ar deranja pe mercantiliști. Dar economiștii nemarxiști care s-au ocupat de problema dezvoltării au mers mai departe. Sanjaya Lall a negat că influența externă și condiționarea sînt "ceva special, apărut în statele mai puțin dezvoltate, despre care să se poată spune că ar constitui dependența". Aceste caracteristici nu aparțin exclusiv statelor tîrziu dezvoltate, ci și aici poziția lui Lall seamănă cu cea a lui Warren capitalismului în general. În loc să derive dependența din factori economici, Lall
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dezvoltării au mers mai departe. Sanjaya Lall a negat că influența externă și condiționarea sînt "ceva special, apărut în statele mai puțin dezvoltate, despre care să se poată spune că ar constitui dependența". Aceste caracteristici nu aparțin exclusiv statelor tîrziu dezvoltate, ci și aici poziția lui Lall seamănă cu cea a lui Warren capitalismului în general. În loc să derive dependența din factori economici, Lall a propus o conceptualizare politică a diferitelor niveluri de dependență: "O structură piramidală a dominanței sociopolitice [...] în lumea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
încearcă să transforme principiile politice în legi sociale cu aplicabilitate mai mult sau mai puțin limitată. Politica cea mai rațională se realizează pe baza cunoașterii acestor legi. Pe de altă parte, perspectiva clasică se limitează la a înțelege abilitatea practică dezvoltată istoric de a limita conflictele. Aici este important să surprindem evoluția instituțiilor pe care societatea internațională și le-a creat în acest scop, cum ar fi diplomația, dreptul internațional, balanța puterii și chiar războiul (limitat). Reprezentanții primei orientări, mai ales
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și stabilitatea unui regim, atunci competiția internațională a regimurilor se va intensifica ori de cîte ori tortul din care fiecare stat ia cîte o felie pare să se micșoreze. Globalizarea recentă a economiei politice internaționale determină constrîngeri severe asupra statelor dezvoltate, mai ales de tipul creștin-democrației corporatiste sau social-de-mocrației care promovează ieșirea de sub tutela "mărfii" (pentru aceste distincții, vezi Esping-Andersen 1990; van Kersbergen 1995). Funcțiile guvernului și fundamentele legitimității s-au schimbat și, de aceea, realismul trebuie să admită că politica
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care au avut loc în acest sens în cazul Franței, dar ceea ce este descris și analizat aici are o valoare mai mare în momentul în care este situată în contextul mai amplu al direcțiilor din politica teritorială din toate statele dezvoltate, atât din Europa cât și din SUA, Canada și din statele antipodale, Australia și Noua Zeelandă. Scopul acestui capitol introductiv este, așadar, de a descrie acest context amplu astfel încât să se excludă ideea potrivit căreia ceea ce se întâmplă în Franța este
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
că abordarea "neoliberală" și versiunile modificate ale celei de-a "Treia Căi", sunt aproape o afacere a elitelor care implică politicieni, administratori, grupuri afaceriste și organizații internaționale de primă importanță precum Banca Mondială, OECD și FMI. Marele public din statele dezvoltate contemporane rămâne fidel propriilor sisteme de bunăstare și valorilor care stau la baza acestora.35 Acest lucru se reflectă într-o dezbatere mai largă care s-a lansat în întreaga Europă în timpul referendumurilor din 2005 cu privire la Tratatul Constituțional European. În
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
această tendință prin sisteme de egalizare chiar dacă astăzi acestea sunt mai puțin acceptate decât în trecut, atâta timp cât regiunile și orașele mai bogate ca Stockholm și Catalonia se opun din ce în ce mai mult oferirii de subvenții cetățenilor mai săraci din zonele mai puțin dezvoltate ale țării. În acest scenariu nestatornic de guvernare, regiunile și autoritățile locale au apărut ca niște "jucători cheie" dar această mobilizare subnațională este caracterizată de o mare varietate de situații și experiențe. Ceea ce este izbitor astăzi e că marea mobilizare
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a statului-națiune. Această reafirmare a suveranității naționale franceze a fost fortificată mai departe de revenirea la putere a generalului de Gaulle în 1958 și de înființarea celei de-a Cincea Republici. Totuși, chiar dacă statul-națiune francez a fost "salvat" și chiar dezvoltat, integrarea europeană va avea un impact important asupra politicii teritoriale a Franței, deși aceasta se va întâmpla mult mai târziu, către mijlocul anilor 1980. Dar merită să observăm aici că Schuman și ceilalți părinți fondatori ai Europei, erau regionaliști devotați
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
atinge, strategie caracteristică directivei de planificare în stil sovietic. Planul, împreună cu Comunitatea Europeană embrionară, a devenit un instrument esențial pentru redresarea economică a Franței de după război. Până la mijlocul anilor 1950, devenise evident pentru cei care locuiau în regiunile mai puțin dezvoltate ale Franței, ca Bretania și Corsica, că Planul era în primul rând național și nu lua în seama, în mod suficient, neconcordanțele regionale. Bretonii, sub conducerea sus-menționatei CELIB, au dezvoltat un Plan de Acțiune Regional (Plan d'Action Régional) care
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
implicat un nivel standard de oferire a serviciilor de-a lungul întregului teritoriu al statului. Așadar, statul bunăstării sociale a însemnat un sistem cu un grad de simetrie foarte ridicat. În Suedia, de exemplu, unde era o ilustrare foarte bine dezvoltată a acestei idei renumitul "model suedez" locuitorii din Umeå, o localitate de lângă Laponia, se bucurau de același nivel de servicii publice sănătate, educație, îngrijirea copilului etc. ca și locuitorii din Stockholm. Aceste idei au fost aplicate ușor tradițiilor franceze ale
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
astfel de probleme. Aproape orice stat european oricât de mic (ex. Irlanda) sau de mare (ex. Germania) sau de prosper (ex. Suedia) ar fi se confruntă cu aceste probleme de decădere și alienare intraurbană. Concluzii Franța, ca și alte state dezvoltate, s-a luptat să găsească rolul, măsura și funcțiile potrivite pentru propriile guverne locale, dar pentru mult timp a fost dezavantajată din cauza eșuării reducerii numărului municipalităților foarte mici și ineficiente. Acest lucru s-a întâmplat din cauză că atât politicienii cât și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
roade, iar sistemul municipal și cel departamental au rămas intacte, însă acest fenomen ilustrează existența continuă a unui subcurent girondin al gîndirii politice și al tradiției franceze. În timpul perioadei celei de-a Treia Republici, statul francez, ca oricare dintre statele dezvoltate ale lumii, a început să-și asume o mulțime de responsabilități. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, era implicat serios în educație, sarcină pe care o preluase de la clerul catolic și care fusese expulzat din acest domeniu prin legislația
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
că în cadrul "raportului partid-notabil", mai degrabă partidele depind de notabili pentru implementarea lor la nivel local, decât vice-versa. Acest lucru reprezintă proiecția naturii partidelor politice franceze, cărora le lipsește organizarea și ale căror legaturi cu societatea civilă 26 sunt slab dezvoltate. Este adevărat că partidele de stânga, în special Partidul Comunist, au construit în trecut organizații de partid puternice, însă astăzi, acestea sunt foarte slabe având un efectiv de membri care a scăzut la 50000027. Mai mult, partidele politice se află
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și politicii teritoriale din Franța analizată de istorici precum Le Clère și Wright 3. Și Machin subliniază prăpastia dintre mit și realitate. Prefecții, departe de a fi guvernatorii atotputernici pe care mitul ne-ar fi determinat să-i considerăm (idee dezvoltată și de critici pentru a justifica schimbarea sistemului), erau de fapt constrânși în activitatea lor de o serie de factori. În primul rând, părți importante ale administrației nu le-au fost atribuite. Însuși Napoleon a împiedicat faptul ca prefecții să
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
spre bază, ci de a ajunge la compromisuri care vor mulțumi pe marea majoritate a mandatarilor implicați. În mod interesant, conform așa-zisei abordări raționaliste și carteziene a administrației publice franceze, am putea spune că, luînd în calcul tipologia autorității dezvoltată de Max Weber, a existat o trecere de la tipul "tehnocratic-rațional" de autoritate la unul mult mai "carismatic", atâta timp cât în momentul de față aceasta depinde mai mult de personalitatea distinctivă și de calitățile personale ale primarului și mai puțin de prestigiul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]