4,129 matches
-
conflict sau o tranzacție Între cei doi „actori” mai sus menționați. Acest al treilea factor care se interpune Între cele două persoane de mai sus, reprezintă „elementul de referință” la care cei doi se raportează și pe care și-l dispută. Acest „element de referință” poate fi un obiect sau o persoană. „Persoana/obiectul de referință” este elementul care acționează, aparent pasiv, În mod egal asupra celor doi „actori”: persoana inductoare și persoana indusă. Acțiunea „elementului de referință” este În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Întâlnire și conflicte de intimitate. Conflictele de Întâlnire vizează relațiile interpersonale imediate și au un caracter subit, acut, neprevăzut, nepregătit anterior. Ele pot apărea Întâmplător Între două persoane, sau se raportează la situații circumstanțiale pe care fiecare dintre ele le dispută pentru sine, În contradicție cu celălalt. Acestea sunt conflicte de interese exterioare. Conflictele de intimitate sunt cel mai bine ilustrate În cazul cuplurilor maritale, a cuplurilor stabile nemaritale, a cuplurilor părinți/copii etc. Ele vizează relațiile de intimitate, se formează
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
conflictelor de Întâlnire, rolurile sunt distribuite În raport cu interesele disputate. În sensul acesta, avem de-a face cu o persoană inductoare, agresivă, victimizantă, și o persoană indusă, agresată, victima primeia, precum și cu o persoană/obiect de referință, pe care și-l dispută cei doi, așa cum se poate vedea În schema de mai jos: Persoană inductoare Element de referință Persoana indusă În cazul conflictelor de intimitate, a conflictelor maritale de exemplu, remarcăm o conduită specifică, ce conferă anumite roluri În scenariul conflictului, atât
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trebuie să avem În vedere faptul că elementul de referință este purtătorul simbolic sau real al unei semnificații valorice care, din punctul de vedere, al dorințelor prezintă interes pentru ambele persoane. Este deci vorba despre o atracție libidinală față de obiectul disputat de către cei doi. De aici și competiția. 4. Raportul „agresor/victimă” Raportul dintre agresor și victima acestuia este un aspect foarte important În explicarea și Înțelegerea conflictului dintre cele două persoane, care are ca efect prejudiciul. În relația agresor/victimă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poetice scrise de Nichita Danilov, în ciuda, sau poate tocmai datorită interferențelor generice. În miezul scenariului din Câmp negru scenariu articulat parabolic și redat într-un registru plurivalent, în care colocvialul și oracularul, concretul și abstractul, derizoriul și înalt simbolicul, își dispută în permanență întâietatea se exploatează un motiv poetic de o simbolică aparte, zarul și jocul de cărți ("barbut, pocher, șeptic și stos"). Textul apare, de altfel, ca o spectaculară, ingenioasă regie a inițierii într-o cutremurătoare antecameră a neantului, a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
proveniență rurală, cu studii neîncheiate, dar cu o inteligență pătrunzătoare și un mare instinct de adaptare (Paul Ștefan), al doilea - un medic tăcut și dur (Spurcaciu), iar ultimul - un jurnalist inteligent și intrigant (Adrian Popescu). Femeia pe care și-o dispută tinerii este Luchi, o medicinistă orgolioasă și imprevizibilă, ca toate femeile din proza lui P. Studiul acestor pasiuni va ocupa un loc important în roman, însă, înainte de a defini psihologia individuală, prozatorul încearcă să fixeze, potrivit metodelor sale, psihologia socială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
germană de Ernst Shulin, iar mai recent câteva abordări relative la Europa Centrală și de Sud-Est1. Ocupându-se de această arie geopolitică 2, C. Durandin a ajuns la concluzia că două modele de revoluție (unul francez, altul rus) și-au disputat aici întâietatea. Révolution à la française ou à la russe? Expresia anunță o dilemă care e mai ales aceea a zonei de tradiție bizantină, unde ideea de evoluție graduală a prevalat îndeobște asupra schimbării intempestive. Oricât ar părea de straniu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
susține acesta, orizontul lui homo religiosus era limitat, deoarece "popoarele tradiționale erau familiarizate numai cu "aici și acum". Locurile înde-părtate, ca și timpul trecut, nu aveau o existență reală. Ambele erau, într-un anumit sens, mitice. Existența lor nu era disputată, ele fiind populate cu creaturi ce existau în afara experienței cotidiene. Epocile trecute și locurile îndepărtate se întâlneau undeva pe un teritoriu imaginar, dincolo de orizont"11. Odată cu lărgirea orizontului mental, datorită în special călătoriilor, tipăririi cărților, copierii și folosirii hărților, odată cu
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
este așadar cea de demiurg, nu de Dumnezeu, care, după expresia lui Leibniz, Dum calculat, fit mundus ("în timp ce El calculează, lumea devine"). • Consecință: concurența artă-religie Creatorul se definește printr-o violență a iruperii în real, al cărui monopol și-l dispută cu Dumnezeu, câteodată opunân-du-i-se: "Prin durată, arta protestează împotriva morții... Arta este aparența a ceea ce moartea nu ajunge să atingă" (Adorno, 1995, p. 51). La fel, Jean Duvignaud (Sociologie de l'art, PUF, Paris, 1967) și Pierre Francastel (Art et
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dar nefiind contingent cu natura despre care ce crede că poate fi cunoscută doar prin experiment, este abstractă și în echilibru perfect cu realul. Kant ne-a dat repere ale lucrurilor care se leagă prin idee, care însă nu-și dispută legitimitatea sau validitatea, acestea fiind date de rațiunea pură. Sistemul prefigurat de Kant nu are legătură cu timpul, este omogen în spațiu, nu are nevoie de antinomii, fiind imaginea organizării perfecte a ideilor. Este o construcție ridicată din idei și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de două paradigme de cunoaștere diferite. Ioan Petru Culianu explică acest fapt prin paradoxul muștii aptere. În plus, în plan social, aceasta s-ar traduce printr-un fenomen de dispută a autorității. Preotul, magicianul, prezicătorul, medicul, farmacistul, judecătorul, toți își dispută autoritatea și competențele în rezolvarea problemelor sociale și individuale. Mai greu este de gândit încercarea de a se justifica reciproc. Situația este una reală, întâlnită fie în abordările interdisciplinare, fie în cazul practicilor divinatorii. Pe de o parte, se constată
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și dezvoltarea tehnicii în Occident), continuăm să credem că încă mai putem descoperi urme ale acestor practici divinatorii. Paradoxal, orașul devine un loc fascinant de cercetare a magiei, divinației și vrăjitoriei. "Somnambulism, hipnotism, chiromanție, necromanție, oniromanție și alte "manții" își dispută o clientelă urbană în timp ce satele continuă să-i solicite pe bătrânii lor demoni"50 scrie Marie-Sylvie Dupont-Bouchat. Autoarea se referă la "pitiile" moderne care reușesc, grație unei strategii publicitare bine puse la punct, să atragă o numeroasă clientelă. Serviciile oferite
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
tuturor disputelor și problemelor, nu putea semnifica și moartea condițiilor și elementelor producătoare de tensiuni, conflictele puternice fiind generate din diverse cauze. Până la momentul dezintegrării U.R.S.S.-ului, sistemul internațional este caracterizat de bipolaritate, existența a două superputeri care își dispută supremația la nivel ideologic, face ca restul statelor din scena mondială să se alinieze de o parte sau alta a baricadei. „Sistemul internațional este definit în mare parte printr-o relativă distribuție a puterii între principalele state componente." S.U.A. fiind
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
ocupațiilor tradiționale, ca o completare și ilustrare vie a Muzeului Nordic, întemeiat de același Hazelius în capitala Suediei în 1873. Precizăm că una din determinantele inițierii și dezvoltării fenomenului de tip "skansen" a avut la bază rațiuni politice Norvegia își disputa independența culturală față de Suedia, iar în 1909 finlandezii își manifestau independența față de Suedia și Rusia 42. Ulterior, ideea acestui tip de muzeu prinde contur și în alte țări: în Norvegia se înființează un muzeu în aer liber la Bygdöy, lîngă
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând-o în câmpul realului. Școală realistă caută să se lipsească de eroina. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu 37. Astfel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
duelgii”. Ne-o spune istoricul ieșean D. Ivănescu, cel mai bun cunoscător al epocii: „Denumirea de «duelgii» era într-o oarecare măsură justificată, pentru că în primii ani după reîntoarcerea de la studii «francezii» și «nemții» formau două tabere rivale, care își disputau întâietatea, din dorința de a face să predomine ideile aduse din țările în care își făcuseră educația. Din acest motiv, duelul, de cele mai multe ori provocat pueril, era la ordinea zilei” (D. Ivănescu, Alexandru Ioan Cuza în conștiința posterității, Junimea, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dintre Ion și Răscoala, romanele lui Liviu Rebreanu. Prezentând, în viziune comunistă, reforma agrară din 1945, ca o reformă de un tip aparte, prozatorul descrie confruntarea dintre două forțe care, în interpretarea dată conform orientării propagandistice a momentului, nu își dispută doar o anumită suprafață de pământ, ci însuși timpul istoric: țărănimea săracă, „îndrumată” de comuniști, și clasele avute. Momentul culminant al confruntării, realizat, în pofida tezismului, cu talent, e cel în care luncanii se bat cu țăranii unguri. Țăranii săraci se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
ar fi fost vorba de Lica Gheorghiu, rolul „inginerei” Nina Manoliu reclama în scenariu intervenția unui milițian, care s- o ia la întrebări pe această cetățeancă „fără ocupație”, „de moravuri ușoare”. Ceea ce se și întâmplă, dar cu muncitoarea laborantă Bica. Disputată de doi flăcăi sondori, ea ascunde un secret, despre care dă seamă părul ei tuns foarte scurt : a fost arestată și condamnată la 6 luni de închisoare pentru prostituție. În aceeași perioadă, în Italia, Luchino Visconti realiza Rocco și frații
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu mai erau preoții lui Hristos care venise „ să aducă pe pământ pacea’. După Istoria Papalității scrisă de Hergenroether (unul dintre cei mai erudiți cardinali ai Vaticanului), urmarea a fost că scaunul apostolic devine jucăria unor prinți italieni, care-și disputau chiar dreptul de a ocupa sfântul scaun. Imediat și ca o consecință au urmat interminabile certuri între Papi și Regi sau Împărați, primii pentru a-și menține supremația, iar ceilalți pentru a-și impune suzeranitatea. Națiunile care se conturau ca
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
subiectul sau desfășurarea acțiunii, punctul culminant, deznodământul; (!!) eventual și una -sau amândouă diviziunile formale, care sunt și compoziționale: prologul, epilogul. - conflictul, dialogul conflictual, este evolutiv; sau doar rezultatul unui conflict anterior, care duce spre alt conflict; între personaje care își dispută pe scenă idei, opinii; se caracterizează prin intensitate, concentrare, dramatism; (!!) lipsa detalilor, a verigilor intermediare, etc., fac ciocnirea mai intensă; - conflictul scoate la lumină și stările sufletești ale personajelor; intonația are un mare rol, ea nu caracterizează doar stilul autorului
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Astfel că perioadele aferente dominației unui anumit tip de carte școlară sunt interpunctate de faze tranziționale, marcate de coexistența celor două. Abecedarul va înlocui ireversibil bucoavna, semnalând un moment de răscruce în evoluția literaturii didactice românești, doar după ce își va disputa supremația cu venerabila bucoavnă pentru decenii bune. Mai târziu, preponderența dobândită de manual ca instrument pedagogic nu la duce la extincția abecedarului (așa cum a făcut acesta din urmă vizazi de bucoavnă), dar îl va detrona de însemnătatea sa simbolică, relegându
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
285). Intrigile nu puteau lipsi din desfășurarea acestui proiect prometeic în care a fost angajată societatea românească. În cadrul partidului unic, au izbucnit lupte intestine pentru controlul puterii. Etichetate ulterior ca facțiunea națională, respectiv facțiunea moscovită, forțele între care s-a disputat conflictul intern s-au coagulat în jurul figurii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe de o parte, și a perechii Ana Pauker-Vasile Luca, de cealaltă parte. Până în 1952, Stalin a tranșat disputa în favoarea lui Gheorghiu-Dej, care, beneficiind de favorul patronului său sovietic, și-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
exemplare ale acestui mesaj erau pentru evreul Weininger învățătura lui Iisus Christos precum și filozofiile lui Platon și Kant. În alcătuirea omului, susținea el, intră două principii: principiul ordinii, care provine de la divinitate, și principiul haosului, reprezentat de diavol. Ele își dispută dominația asupra ființei sale. Liberă cu adevărat este doar personalitatea creatoare care a reușit să scape de tirania dorințelor și înclinațiilor simțurilor. Iubirea de sine, vanitatea, egoismul, lăcomia, înclinația spre plăceri sunt simptome obișnuite ale bolii gândirii și sufletului. Înfrângerea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
imagine despre înfățișarea regelui-prezintă un tânăr viguros. Avea o față prelungă și era de înălțime medie, cu o privire încrezătoare și superioară. De o masculinitate ușor agresivă, cu o ținută mândră și o privire directă, probabil era un premiu mult disputat între doamnele de la curte. Era inteligent, având capacitatea uimitoare de a reține toate datele, numele și chipurile, putea să se înfurie și să fie extrem de răzbunător, însă, în același timp, avea talentul, foarte rar întâlnit la un monarh,de a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
membrii ei drepturile lor fundamentale" (idem, p. 132). Violența este fie cauza, fie forma de manifestare, fie calea de rezolvare, fie rezultatul unui conflict. i. Contextul extern în care relaționează părțile este o altă sursă de raporturi conflictuale " Resursele limitate disputate de două sau mai multe părți sunt cauze aproape cotidiene ale conflictelor", scrie A. Stoica-Constantin (2004, p. 30). Resursele pot consta în bunuri, proprietăți, dar și în spațiu, timp. Putem menționa/enumera și câteva dintre cauzele conflictelor din instituții (inclusiv
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]