KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...159 160 161 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

metaforică Într-un univers complet lipsit de metaforă. Iar senatorul, dac-ar fi pînă la capăt consecvent cu sine Însuși, nu s-ar mai holba la pădure Înfiorat În finalul filmului, ci ar spune ceva clasic, să zicem ie-te, dom’le, tîmpitu’, face vapoare la munte. Și-ar pleca-n trombă de jeep, de rîs tirolez. Însă e doar o părere fără importanță, ceea ce are cu adevărat greutate fiind faptul că dacă regizorul și-a propus să surprindă fotogramele României

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
normal ca orice film autohton să nu se audă, de pildă În Iacob nu am priceput nici măcar un sfert din dialoguri. Pap lipește marginea perforată a benzilor cu propriul nume și pe urmă nu-l mai poate dezlipi. Dați-i, dom’le, o slujbă mai puțin solicitantă, de paracliser. În fine, puțin mai tîrziu după subom Îl văd pe Adrian Păunescu. Renunțase la crucile de lemn de pe birou, avea acum multe cărți groase, de teoria gravitației. Știm cu toții că le-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

sînt În Confederația Unită a Profesorilor, iar fostul meu soț era reprezentant sindical În Teamsters. Asta vrei să...? Bud simți o mînă pe umăr. — Flăcău, putem discuta? Dudley Smith. ATENȚIE, INTERNELE AU VENIT SĂ TRAGĂ SFORILE POSTFACTUM! — Probleme de serviciu, dom’ locotenent? — Chiar așa. Ia-ți la revedere de la noua ta prietenă și vino cu mine la mesele alea din spate. I-am spus barmanului să dea muzica mai Încet, ca să putem discuta. Piesa care bubuia deveni brusc suavă. Smith o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
fetele care au pozat. Așa că, domnilor, aruncați și voi un ochi! Henderson și Kifka au Întins grăbiți mîinile. Stathis părea gata-gata să-i curgă balele. Millard le distribui tuturor exemplarele. — Vincennes, ai prefera să fii Într-un loc anume? — Da, dom’ căpitan, la Divizia Narcotice. — Aha! Dar În alt loc? — Poate să mă ocup de tîrfe cu brigada 2. — Sergent, rezolvă un caz important! Aș fi Încîntat să-ți semnez transferul și să pleci dracului de aici. Oh-uri, ah-uri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
avu o revelație: Bobby Inge, un bărbat ce se prostitua și pe care Îl arestase pentru consum de marijuana, i-o sugea unui tip Îmbrăcat Într-un corset cu balene. — Vreo mutră familiară, Vincennes? Întrebă Millard. Încerca și el. — Nimic, dom’ căpitan. Dar unde ați găsit revistele astea rupte? — Au fost descoperite Într-un tomberon din spatele unui bloc de locuințe din Beverly Hills. Le-a găsit administratoarea, o bătrînă numită Loretta Downey, care a sunat la secția de poliție din Beverly

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Dukey era Dukey. — CÎte alte fete mai păstorea? — Doar pe noi. Noi sîntem rămășițele jigărite ale hergheliei de iepșoare a lui Duke. Am auzit că Duke avea pe vremuri nouă fete. Ce s-a Întîmplat? Le-au umflat peștii ceilalți? — Dom’le, Dukey era un visător. Îi plăcea să Încerce personal marfă tînără și voia doar marfă tînără. Marfa tînără se plictisește și se cară dacă peștele nu se face rău. Dukey putea fi rău cu alți bărbați, dar niciodată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
am auzit. — Cum arată tipul? — Nu știu. Cine ți-a vorbit de el? — Nici măcar asta nu știu. Erau niște fete care pălăvrăgeau la masa Învecinată În barul ăla nenorocit! — Bun, liniștește-te. Noua afacere a lui Duke. Dă-i bătaie. — Dom’le, era doar unul din visurile prostești ale lui Dukey. — De ce nu mi-ai spus mai Înainte? Nu știi vorba aia, „despre morți numai de bine“? — Mda. Ai auzit de lesbienele alea bărbătoase de la Închisoarea de femei...? Cindy suspină. — Visul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
mi-am dat seama imediat că e o aiureală. Acum ești bun să pleci de-aici? Glas suav, fără pic de emoție, Învățat de la băieții de la Moravuri - care, apropo, lucrează la un caz de pornografie. Ce fel de chestii perverse? Dom’le, ți-am spus că nu știu. A fost o discuție de cîteva clipe. — O să-i dai lui Kathy ce ți-a lăsat Duke? — Da, bunule samaritean. Zece acum, zece mai tîrziu. Dacă Îi dau toți banii odată, o să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
deranjați!“ și se Întoarse În apartamentul lui. Ora 5.10 dimineața. Sub ciocanul de la ușă: „Jack, nu uita de Întîlnirea noastră de joi“. „Jack, drăguțule, hibernezi? XXXX - K“. Intră și Înhăță telefonul, formînd 888. — Poliția, Urgențe. Voce tărăgănată, de șmecher. — Dom’le, vreau să raportez o crimă. Dacă mint, să mă trăsnească! — Domnule, vorbiți serios? — Păi, deaaa... Dacă mint, să mă... Ce adresă aveți, domnule? — Adresa mea nu e nicăieri, dar voiam să tîlhăresc casa aia cînd am văzut cadavrul. — Domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
că ești o adevărată pacoste. Care-i problema? Ai găsit una nouă? — Da. Lynette Ellen Kendrick, comitatul L.A.. Săptămîna trecută. Haideți, lăsați-mă zece minute cu dosarul și-ați scăpat de mine. Tipul mai tînăr: — Mata n-ai Înțeles? Dacă dom’ căpitan voia să vezi dosarul, Îți trimitea o invitație. Tipul mai În vîrstă: — Căpitanul e un labagiu. Numele victimei și data decesului? — Chrissie Virginia Renfro, 16 iulie 1956. — Bun, atunci Îți spun eu cum faci. Intri după colț, În arhivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
le facă rău curviștinelor și cînd pe ultima fată au dat-o moartă la TV, l-am Întrebat cum stă treaba. Lu’ Perkins Îi place să mă sperie de moarte, așa că am decolat și am ajuns aici, În bomba asta. Dom’le, tre’ să mă crezi! Străfulgerări colorate: Dublu Perkins, vicios pînă-n măduva oaselor. O culoare clipea În turcoaz: mîinile lui Spade. — De unde ai inelele alea? Cooley Își Înfășură mijlocul Într-un prosop. — De la Dublu. El le face. CÎnd plecăm În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
d-aia de amator. De ani de zile Îl aud cum glumește, zicînd că-i protejează mîinile la trebușoarele lui intime, și-abia acum pricep ce voia să zică. — Opiu? Poate să facă rost? — Panarama aia fură din porția mea! Dom’le, tre’ să mă crezi! Parcă Începea... — Datele asasinatelor te plasează În locul potrivit ca să fii tu făptașul. Doar tu. Evidența concertelor arată că au fost cu tine mereu alți tipi, deci cum poți să...? Dublu e managerul meu de turnee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
asasinatelor te plasează În locul potrivit ca să fii tu făptașul. Doar tu. Evidența concertelor arată că au fost cu tine mereu alți tipi, deci cum poți să...? Dublu e managerul meu de turnee Încă din patruș’nouă! Călătorește mereu cu mine. Dom’le, tre’ să mă crezi! — Unde este? Nu știu! — Prietene, amici, alți perverși. Dă pe goarnă!. — Jigodia aia nenorocită n-are prieteni pe care să-i știu eu. Doar pe macaronarul ăla jegos, Johnny Stompanato. Dom’le, tre’ să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Călătorește mereu cu mine. Dom’le, tre’ să mă crezi! — Unde este? Nu știu! — Prietene, amici, alți perverși. Dă pe goarnă!. — Jigodia aia nenorocită n-are prieteni pe care să-i știu eu. Doar pe macaronarul ăla jegos, Johnny Stompanato. Dom’le, tre’ să mă... — Te cred. Dar tu mă crezi c-o să te omor dacă mi-l sperii și spală putina? — Lăudat fie Iisus! Te cred. Bud păși din nou prin fum. Chinezoii erau tot În lumea viselor, iar tataie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
un șoarece. Valburn spuse: — Mac, mac, idiotule! Domnule căpitan, vreți să-i spuneți acestui individ cu cine are de-a face? Exley, cu severitate: — Domnule sergent, acești domni nu sînt suspecți. Ei s-au prezentat voluntar la discuții. — Ei bine, dom’ căpitan, să mă ia naiba dacă văd vreo diferență! Exley, exasperat: — Domnilor, ca să punem capăt odată pentru totdeauna discuției, vă rog să-i spuneți domnului sergent: l-a cunoscut vreunul dintre dumneavoastră personal pe Sid Hudgens? O dublă negație, ilustrată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
cunoscut vreunul dintre dumneavoastră personal pe Sid Hudgens? O dublă negație, ilustrată prin mișcări sugestive ale capului. Bud le servi o poezie à la Exley: Cine chițăie ca un șoarece și și-o trage În dos e un șoarece poponaut. Dom’ căpitan, gîndește-te. Acești indivizi au cumpărat droguri de la Fleur-de-Lis și au recunoscut că știau de Patchett că trăgea heroină pe nas și că vindea chestii pornografice. Cunoșteau toate afacerile murdare ale lui Patchett, dar susțin că nu știau că Hudgens

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

uneori. Nu i-a cerut niciodată nimic în toți acești ani, deși celălalt l-a îndemnat s-o facă. Dar nici n-avea ce să-i ceară. Mi-a spus că s-ar putea duce la el să-i zică: dom’le, uite, fiică-mea, pe care o știi de când era cât o lingură, se căsătorește și nu vrea în ruptul capului să stea cu noi și eu zic că-i bine așa. Dar băiatul pe care îl iubește are necazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
sau -, hai să nu văd lucrurile chiar în negru - să trebuiască să-i spună că, știi, s-a cam amânat povestea pentru că unul din copii nu mai e chiar atât de grăbit. Îți dai seama ce i-ar răspunde: bravo, dom’le, mă pui pe jăratec și, când colo, ai dat peste unu’ care ne-a trombonit pe amândoi.“ „Știu și asta. Dar nu-s escroc.“ „Da’ nici n-am spus că ești! Discutam doar, pe cât de rece sunt în stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ar fi descoperit, își zicea Andrei Vlădescu, și alte variante. Oricât de multe ar fi putut fi, rezultatul era unul singur. Aproape de el, lucrurile se blocau din nou. Tatăl Ioanei Sandi nu se putea duce să-i spună: ce faci dom’le? Îmi promiți ceva și mă bizui pe tine și pe urmă.... Pentru că în orice moment îi putea răspunde: stai o clipă, stai o clipă, prieten-prieten, dar ce faci, mă îndemni să calc legea? Sau celălalt i-ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ea în acea clipă, Monica Elefteriade, într-o rochie neagră superbă, care fusese pe vremuri a bunicii, cu lănțugul de argint filigranat atârnat de gâtul dolofan, cu mișcări zvâcnit-moale, izbucnind la răstimpuri: „ei asta-i, ei asta-i, ce spui dom’le?“, Răzvan Brancu, subțire și înalt, tuns foarte scurt, ca un soldat american, legănându-și umerii într-un mers larg, superb în haina închisă la culoare, mulată pe trup, pe care n-o lepăda nici pentru învârtejitele ritmuri ale rockului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Rodica Dumitrescu, ținută de mijloc de Iuliu Sofronie, trecea pe lângă mine în sens invers. „Mă, Vlad, mă“, s-a repezit spre el, „ce naiba faci?“. „Nimic altfel decât toată lumea“, i-a răspuns Vlad Dumitrescu. „Chiar așa“, râse Iuliu Sofronie. „Lasă-l, dom’le. Are și omu’ chef să bea un pahar și tu...“ Rodica Dumitrescu se întorcea spre el: „Și dacă îi face rău?“. „De unde știi că-i face rău? Și parcă nouă nu ne face rău? Și încă ce rău ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ce-ai venit? Cine te-a adus în seara asta aici?“, dar bărbatul dădea din mână spre ea să tacă, fără s-o privească, se uita doar la Andrei Vlădescu, acum în picioare în spatele scaunului, zicând: „Vasăzică, dai în mine, dom’le?“. „Lasă-l în pace“, striga Patricia, „n-a dat nimeni în tine, nu te mai țin puterile și ai alunecat“, abia acum bărbatul întorcându-se spre ea, ducându-și arătătorul la buze, apoi împungând aerul către ea, „Tu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
din ce în ce mai gâfâit, scuipându-și vorbele, făcea pauză să găsească cuvântul potrivit, apoi dintr-odată n-a mai făcut pauze, amestecând vorbe românești și ungurești. Dar bărbatul îi întorsese spatele cu indiferență și dispreț, întindea mâna spre Andrei Vlădescu, „Vasăzică, așa, dom’le, vii aici să te fuți cu femeia mea și mai și dai în mine?“ Voia să fie impunător, Andrei Vlădescu îl vedea mic și îndesat, cu umeri lați, brațe groase și palme butucănoase, clătinându-se nesigur pe picioare, ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
vedea mic și îndesat, cu umeri lați, brațe groase și palme butucănoase, clătinându-se nesigur pe picioare, ochii înroșiți îi sclipeau, Andrei Vlădescu i-a îndepărtat mâna, dându-se un pas înapoi. „Iar vrei să dai? Iar vrei să dai, dom’le?“, zicea bărbatul, sprijinindu-se cu o mână în tăblia mesei, cu cealaltă făcându-și avânt și ajungându-l pe Andrei Vlădescu, lovindu-l peste obraz, surprins și el de lovitură, ca și Andrei Vlădescu care gândea, de parcă s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

astea sunt cadouri pe care le trimitem din partea Mirandei, nu-i așa? am Întrebat În timp ce luam o cutie și mă apucam să o Împachetez În hârtia albă, groasă. — Mda. În fiecare an e la fel. Oamenii importanți primesc sticle de Dom Perignon. Asta Înseamnă directorii de la Elias-Clark și marii creatori de modă care nu sunt și prieteni personali. Avocatul și contabilul ei. Cei de importanță medie se aleg cu Veuve, iar categoria asta Îi include aproape pe toți - profesorii gemenelor, hair

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]