KorAP: Find »[drukola/base=dop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...159 160 161 ...173 >

4,301 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

încă din primăvară pitulate de el pe sub scînduri), străduindu-se să-i prepare Sinistratului o fiertură, care să-i încleșteze, la loc, amintirile una de alta. De asta probabil și merita să i spună Sinistratul, fiindcă memorie nici cât un dop de plută nu mai avea. Gâtul ceainicului ciuruit semăna cu unul de șarpe. Reptilă care doar c-o palmă s-a tras înapoi, să-și facă loc, să se-avînte să muște mai bine. - Priditil de la mine pre tărăsicul i tărăsacul

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200

David Hennessy. Am intrat În sufragerie, ascultîndu-mi sunetul pașilor pe parchetul podelei. Carafe cu whisky stăteau pe bufetul din lemn de trandafir, preferatul mamei, pe care Frank Îl expediase În Spania. Am pipăit În beznă gîturile carafelor de cristal. Un dop nu era bine pus, iar gura carafei era Încă umedă. Am gustat tăria dulce de Orkney și-am Încercat să-mi acordez auzul cu tăcerea din apartament. Camerista făcuse curat În dormitor și aranjase așternuturile ca pentru sosirea lui Frank

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
camera la hotelul meu și să mă mut În apartamentul ăsta. Trebuie să fiu mai aproape de evenimente. — Și-atunci, cum a avut acces la balcon atacatorul dumneavoastră? — Înseamnă că m-a așteptat aici, domnule inspector. Mi-a zburat gîndul la dopul pus neglijent pe carafă. Paula intrase În apartament fără să aibă habar că atacatorul se ascundea În Întuneric și se servea liniștit din licoarea de Orkney. Individul ne ascultase cum ne luptam În dormitor, Îmi recunoscuse vocea și apoi, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

care pot să mă jeneze cu adevărat, cum ar fi câte cubulețe de zahăr îmi pun în cafea sau dacă dorm pe partea stângă sau pe dreapta. Vorbiți cât vreți despre cât de mare o am! Nu vă jenați. Scoase dopul sticlei, care pocni cu violență. I-am făcut cu ochiul lui Violet. Se strâmbă în chip de răspuns. Deja devenisem un fel de Thelma și Louise 1. —Salut! zise Sophie, strecurându-se printre doi tipi înalți care stăteau lângă noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pentru mine. Bună treabă! îl lăudai eu, întinzându-mă după pahar. —O, mulțumesc, Sam, spuse el, lăsându-și capul între umeri și rânjind, rușinat. S-a tot învârtit cu sticla, emoționat, până când i-am arătat cum să o deschidă. — Scoți dopul ușurel, zisei eu. Numai fraierii scot dopul cu zgomot. E așa de nașpa. Să-l fi văzut pe Lurch, cât de mândru era când scoase cu grijă dopul și văzu vaporii ridicându-se la gura sticlei. Înclină sticla cu delicatețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
întinzându-mă după pahar. —O, mulțumesc, Sam, spuse el, lăsându-și capul între umeri și rânjind, rușinat. S-a tot învârtit cu sticla, emoționat, până când i-am arătat cum să o deschidă. — Scoți dopul ușurel, zisei eu. Numai fraierii scot dopul cu zgomot. E așa de nașpa. Să-l fi văzut pe Lurch, cât de mândru era când scoase cu grijă dopul și văzu vaporii ridicându-se la gura sticlei. Înclină sticla cu delicatețe, de parcă ar fi fost nitroglicerină înăuntru. —Toarn-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cu sticla, emoționat, până când i-am arătat cum să o deschidă. — Scoți dopul ușurel, zisei eu. Numai fraierii scot dopul cu zgomot. E așa de nașpa. Să-l fi văzut pe Lurch, cât de mândru era când scoase cu grijă dopul și văzu vaporii ridicându-se la gura sticlei. Înclină sticla cu delicatețe, de parcă ar fi fost nitroglicerină înăuntru. —Toarn-o ca pe bere, îi dădui eu instrucțiuni, pe marginea paharului. Urmărea rezultatul foarte mândru de el. Am ridicat paharul în cinstea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

-s... HAMALUL: Aici! ȘEFUL GĂRII: Sunt bătrân, sunt prea bătrân... HAMALUL: Numai o gură... CASIERUL: Cine? IOANA: Eu! CASIERUL: Ale cui? ȘEFUL GĂRII: Toate, toate, toate! IOANA: Nu! Nu! HAMALUL: Cretin! VOCILE: Da, nu, da, nu... Acum! Vine! Un singur dop! Așa, așa... Câte? Două! Trei! Una singură! Încă o dată! Încă o dată! Patruzeci și patru... Un singur vârf ajunge. Așa? Așa! Arunc-o! Acum! Rupe-l! N-am nevoie! N-am nevoieee! Tu? Mă faci să râd! Mă faci! Mă faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

Luminare: coborârea în text 1tc "1" — Desfunzi o sticlă de vin sau, și mai bine, de șampanie, îi spuneam prietenului meu, și arunci undeva dopul. Bei douătrei pahare și, când vrei să o astupi iarăși, cu dopul ei de adineauri, constați că el nu se mai potrivește. Bine, gândești, dar e de la această sticlă! Ei, și? gândești tot tu, trecând de partea cealaltă, a dopului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Luminare: coborârea în text 1tc "1" — Desfunzi o sticlă de vin sau, și mai bine, de șampanie, îi spuneam prietenului meu, și arunci undeva dopul. Bei douătrei pahare și, când vrei să o astupi iarăși, cu dopul ei de adineauri, constați că el nu se mai potrivește. Bine, gândești, dar e de la această sticlă! Ei, și? gândești tot tu, trecând de partea cealaltă, a dopului. De ce n-aș avea și eu, dopul, împotrivirea mea? Îi dai dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
dopul. Bei douătrei pahare și, când vrei să o astupi iarăși, cu dopul ei de adineauri, constați că el nu se mai potrivește. Bine, gândești, dar e de la această sticlă! Ei, și? gândești tot tu, trecând de partea cealaltă, a dopului. De ce n-aș avea și eu, dopul, împotrivirea mea? Îi dai dreptate și-ți zici: Chiar, de ce nu i-ar plăcea mai mult să stea așa, umflat, în voia lui, decât silit să se ghemuiască în gâtul unei sticle? De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
să o astupi iarăși, cu dopul ei de adineauri, constați că el nu se mai potrivește. Bine, gândești, dar e de la această sticlă! Ei, și? gândești tot tu, trecând de partea cealaltă, a dopului. De ce n-aș avea și eu, dopul, împotrivirea mea? Îi dai dreptate și-ți zici: Chiar, de ce nu i-ar plăcea mai mult să stea așa, umflat, în voia lui, decât silit să se ghemuiască în gâtul unei sticle? De ce să vrea să fie din nou dop

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
dopul, împotrivirea mea? Îi dai dreptate și-ți zici: Chiar, de ce nu i-ar plăcea mai mult să stea așa, umflat, în voia lui, decât silit să se ghemuiască în gâtul unei sticle? De ce să vrea să fie din nou dop când, astfel, slobod, rămâne doar o bucată de plută pe care nimic altceva n-o strivește, decât acest Univers care, după cum știi, apasă și pe umerii tăi cu o greutate egală. — Nu chiar egală. E în funcție de suprafață. — Nu-i vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
n-o strivește, decât acest Univers care, după cum știi, apasă și pe umerii tăi cu o greutate egală. — Nu chiar egală. E în funcție de suprafață. — Nu-i vorba de suprafață. E același Univers care te apasă și pe tine, și pe dopul de plută fără sticlă. — Și ce vrei să demonstrezi cu asta? — Ce? Decât că mă mir cum de se face că pe un dop, scos din gâtul sticlei, cu greu îl mai potrivești la loc. Nu mai intră, și gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Nu-i vorba de suprafață. E același Univers care te apasă și pe tine, și pe dopul de plută fără sticlă. — Și ce vrei să demonstrezi cu asta? — Ce? Decât că mă mir cum de se face că pe un dop, scos din gâtul sticlei, cu greu îl mai potrivești la loc. Nu mai intră, și gata! — Și ce-i cu asta? — De ce se întâmplă astfel? De ce, odată simțindu-se liber, își uită rostul său de până atunci? E o chestiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-se dintre pernele între care stătea tolănită, jucându-se cu un fel de franjuri, ciucurei sau ce-or mai fi fost atârnați de fața de masă, s-a întors spre mine. — Ce principiu? s-a arătat interesată. — Vorbeam de principiul dopului de plută: de ce acesta, scos din sticlă, nu mai vrea, nu mai poate să intre la loc, în gâtul sticlei. M-a privit amuzată. A râs. — Bine, dar e o lege fizică. — Ce fel de lege? — Nu știu care, dar așa e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
dacă tot intrase în discuție. — Așa, dintr-odată. Parcă nu știți ce înseamnă instantaneu. Aveți proprietatea termenilor. Am auzit de la Veturia că scrieți și cărți. — Scriu și știu ce-i aia instantaneu. Dar aici e toată întrebarea mea. De ce un dop se poate dilata instantaneu și eu, omul, trebuie să rămân același și după ce m-am simțit o clipă liber? Dopul era o metaforă, deci... L-am privit întrebător pe colegul meu. — Vorbeam în metafore? — Nu... a mormăit el. Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Veturia că scrieți și cărți. — Scriu și știu ce-i aia instantaneu. Dar aici e toată întrebarea mea. De ce un dop se poate dilata instantaneu și eu, omul, trebuie să rămân același și după ce m-am simțit o clipă liber? Dopul era o metaforă, deci... L-am privit întrebător pe colegul meu. — Vorbeam în metafore? — Nu... a mormăit el. Nu mai țin minte de unde pornisem, ce voiai să spui. Am căutat eu să o lămuresc atunci. Îmi plăcea să o fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
răsucit spre mine, încercând să zâmbească: — Ce spuneați? m-a întrebat studiindu-mă pentru prima dată cu atenție, concentrată. Am pierdut firul discuției. Cu felul dumneavoastră de a vorbi, așa încifrat... Tot așa și scrieți, cu ocolișuri, cu - a surâs - dopuri și metafore? Zâmbea întrebătoare, concentrată. Știam că se preface, încercând să-și amintească. Nu avea ce-și aminti. Nu era nimic care să fi fost între noi, pentru ca ea să-i poată spune acum vălătucului aceluia venit din cine știe ce străfund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
pentru o noapte. Când vine dimineața, fiecare își ia zorii lui. Numai ai lui. Vrei așa ceva? Va ridica din umeri, retrăgându-se spre capătul canapelei. — De fapt, va clătina din cap, fiecare cu melancolia lui. Principalul e că poate principiul dopului aceluia de care vorbeai chiar există. Nu cred că l-ai inventat tu. De ce să-ți mai simți libertatea când poate te simți bine și în gâtul sticlei... Nu neapărat metaforic îți spun asta. J.J. va veni, atent la ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
împătimit jucător „de cărți“. Iată cum își începe naratorul discursul său, pe care-l va relua, în final, în cheie oarecum tragică: „Desfunzi o sticlă de vin sau, și mai bine, de șampanie, îi spuneam prietenului meu, și arunci undeva dopul. Bei două-trei pahare și, când vrei să o astupi iarăși, cu dopul ei de adineauri, constați că el nu se mai potrivește. Bine, gândești, dar e de la această sticlă! Ei, și? gândești tot tu, trecând de partea cealaltă, a dopului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
care-l va relua, în final, în cheie oarecum tragică: „Desfunzi o sticlă de vin sau, și mai bine, de șampanie, îi spuneam prietenului meu, și arunci undeva dopul. Bei două-trei pahare și, când vrei să o astupi iarăși, cu dopul ei de adineauri, constați că el nu se mai potrivește. Bine, gândești, dar e de la această sticlă! Ei, și? gândești tot tu, trecând de partea cealaltă, a dopului. De ce n-aș avea și eu, dopul, împotrivirea mea?“. Ei, sunteți de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
dopul. Bei două-trei pahare și, când vrei să o astupi iarăși, cu dopul ei de adineauri, constați că el nu se mai potrivește. Bine, gândești, dar e de la această sticlă! Ei, și? gândești tot tu, trecând de partea cealaltă, a dopului. De ce n-aș avea și eu, dopul, împotrivirea mea?“. Ei, sunteți de acord că este aceeași temă, interpretată grav, apoi în „joacă“? Deși joaca ține în cazul acestui text nu mai mult de zece pagini. Avem în fața ochilor un roman

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
să o astupi iarăși, cu dopul ei de adineauri, constați că el nu se mai potrivește. Bine, gândești, dar e de la această sticlă! Ei, și? gândești tot tu, trecând de partea cealaltă, a dopului. De ce n-aș avea și eu, dopul, împotrivirea mea?“. Ei, sunteți de acord că este aceeași temă, interpretată grav, apoi în „joacă“? Deși joaca ține în cazul acestui text nu mai mult de zece pagini. Avem în fața ochilor un roman al deformării: ni se dau mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929

Lupu îl privi cu luare aminte. Coborî pleoapele încurcată: ― Îmi pare rău că te-am deranjat, domnule Matei, poate că dumnealor au dreptate. Nu e cel mai potrivit moment. Sculptorul rămase descumpănit, apoi ridică din umeri: ― Duceți-vă dracului! Scoase dopul și duse sticla la gură. Brusc, se răzgândi. În ochi i se aprinse o lumină veselă. ― Nu vreau să se împartă la trei! Cel puțin nu din cauza mea. Bătrâna respiră adânc. ― Să stabilim deci ultimele detalii. Își privi ceasul agățat

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]