4,261 matches
-
recunoaștere a românității Bucovinei. Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef se adăugă și acela de Mare Duce al Bucovinei. Este creată Dieta ducatului Bucovinei, care se întrunește pentru prima oară la 6 aprilie 1861. În cadrul acestei instituții erau reprezentate toate minoritățile, iar românii dețineau majoritatea. Președintele dietei, Eudoxiu Hurmuzachi, devine astfel mareșal al Bucovinei. În ciuda afluxului de migranți încurajat sub stăpânirea austriacă, românii
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
luni, deoarece Puterile centrale s-au recunoscut învinse în noiembrie 1918 (Austro-Ungaria pe 3 noiembrie, Germania pe 11). În decursul lunii noiembrie 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial, în timp ce Austro-Ungaria se recunoaște înfrântă pe data de 3 noiembrie, românii și ucrainenii din Ducatul Bucovinei revendică simultan unirea ținuturilor unde erau majoritari, cu Regatul României și, respectiv, cu nou proclamata Republică populară Vest-ucraineană, frontiera fiind în negociere deoarece ambele comunități revendicau orașe importante precum Cernăuți, Rădăuți sau Siret. Pe 12/25 octombrie 1918, la
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
de astăzi, au fost agricultorii culturii Cucuteni, la confluența mileniilor V - IV î.Hr. Odată cu migrația popoarelor, teritoriul dat este invadat pe rând de huni, gepizi, sciți, pecenegi și cumani. De la mijlocul secolului al XIV teritoriul aferent regiunii date revine Marelui Ducat Lituanian, servind drept o zonă de tampon între acesta și Hoarda de Aur. Ca urmare a războiului Ruso-Austro-Turc din 1787-1792, interfluviul dintre Nistru și Bugul de Sud este cedat de Imperiul Otoman, celui Rus, iar numeroasa populație românească din regiune
Savran () [Corola-website/Science/328690_a_330019]
-
a reprezentat o serie de conflicte militare desfășurate între 1283 și 1289, pentru succesiunea asupra ducatului de Limburg. Cauza războiului de succesiune a constituit-o moartea ducelui Waleran al IV-lea de Limburg din 1280, urmată de cea a unicei sale fiice, Ermengarda de Limburg din 1283. Waleran al IV-lea nu avea fii, iar Ermengarda
Războiul de succesiune pentru Limburg () [Corola-website/Science/328694_a_330023]
-
de cea a unicei sale fiice, Ermengarda de Limburg din 1283. Waleran al IV-lea nu avea fii, iar Ermengarda nu a avut urmași. Ea se căsătorise cu contele Reginald I de Geldern, cre în noua conjunctură emitea pretenții asupra ducatului de Limburg. Cu toate acestea, nepotul de frate al lui Waleran, Adolf al VIII-lea, conte de Berg, fiu al fratelui mai mare al lui Waleran, Adolf al VII-lea de Berg, de asemenea pretindea ducatul de Limburg. Neputând să
Războiul de succesiune pentru Limburg () [Corola-website/Science/328694_a_330023]
-
conjunctură emitea pretenții asupra ducatului de Limburg. Cu toate acestea, nepotul de frate al lui Waleran, Adolf al VIII-lea, conte de Berg, fiu al fratelui mai mare al lui Waleran, Adolf al VII-lea de Berg, de asemenea pretindea ducatul de Limburg. Neputând să își exercite aceste pretenții, Adolf le-a vândut în 1283 mai puternicului Ioan I, duce de Brabant. Între 1283 și 1288, au avut loc câteva confruntări de mai mici dimensiuni între cele două tabere, niciuna dintre
Războiul de succesiune pentru Limburg () [Corola-website/Science/328694_a_330023]
-
și cu Berg. Cetățenii din Köln, dornici să se emancipeze de sub conducerea arhiepiscopului, s-au alăturat și ei acestei din urmă alianțe. După decisiva bătălie de la Worringen din 1288, câștigată de către ducele Ioan I de Brabant și de aliații săi, Ducatul de Limburg a intrat în posesia ducilor de Brabant. Orașul Köln și-a dobândit independența față de arhiepiscop și în cele din urmă statutul de oraș imperial în 1475.
Războiul de succesiune pentru Limburg () [Corola-website/Science/328694_a_330023]
-
1279, unchiul lui Adolf, ducele Waleran al IV-lea de Limburg a murit lăsând o fiică, Ermengarda, soție a contelui Reginald I de Geldern. Când Ermengarda a murit și ea în 1280 fără a avea urmași, soțul ei a pretins ducatul de Limburg pentru sine, cu toate că și Adolf emitea pretenții asupra Limburgului, ca nepotul cel mai mare al lui Waleran. Adolf a încercat fără succes să își revendica pretenția, iar în 1283 el și-a vândut drepturile asupra Limburg către ducele
Adolf al VIII-lea de Berg () [Corola-website/Science/328708_a_330037]
-
îl țină în închisoare până la moarte, în 28 septembrie 1296. În 1249, Adolf s-a logodit cu Elisabeta de Geldern, fiică a contelui Otto al II-lea de Geldern și soră vitregă a lui Reginald I, rivalul lui Adolf pentru Ducatul de Limburg. Elisabeta a murit la 31 martie 1315 și a fost înmormântată alături de soțul ei în biserica de Solingen-Gräfrath. Dat fiind că Adolf și Elisabeta nu au avut urmași, succesiunea asupra comitatului de Berg a revenit fratelui lui Adolf
Adolf al VIII-lea de Berg () [Corola-website/Science/328708_a_330037]
-
Wassilko von Serecki) (n. 17 februarie 1864, Berhomet pe Siret - d. 24 martie 1940, Cernăuți) a fost un politician și patriot român din Imperiului Austro-Ungar, membru ereditar al Camerei Superioare ("Herrenhaus") a imperiului, consilier secret imperial și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei. După Primul Război Mondial a fost deputat în Parlamentul României, în care a deținut funcția de vicepreședinte al senatului. Ducatului Bucovinei. Deasemenea a fost deputat în Consiliului Imperial (Reichsrat) și în Dieta Bucovinei. Gheorghe Wassilko a crescut la castelul
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]
-
român din Imperiului Austro-Ungar, membru ereditar al Camerei Superioare ("Herrenhaus") a imperiului, consilier secret imperial și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei. După Primul Război Mondial a fost deputat în Parlamentul României, în care a deținut funcția de vicepreședinte al senatului. Ducatului Bucovinei. Deasemenea a fost deputat în Consiliului Imperial (Reichsrat) și în Dieta Bucovinei. Gheorghe Wassilko a crescut la castelul Berhomet, unde primele lecții școlare i-au fost predate de către profesori privați. După absolvirea studiilor secundare parțial la Liceul German din
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]
-
persecuției românilor din Transilvania. La 10 iunie 1904 a fost numit membru permanent, mai târziu (1907) membru ereditar al Camerei Superioare a Imperiului Austriac și la 14 septembrie 1904 împăratul Franz Joseph al Austriei l-a desemnat căpitan (mareșal) al Ducatului Bucocvinei, un post pe care l-a deținut până în iulie 1911. Contele a fost decorat între altele cu "Ordinul Imperial Leopold" de cavaler, apoi cu Marea cruce al Ordinului Franz Josephde către împaratul Franz Joseph al Austriei și cu Marea
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]
-
în legislativul de stat. Prin urmare, o nouă personalitate va avea să ocupe de asemenea și rangul unui mareșal al țârii. De acea, în ziua de 27 mai 1911, Alexandru baron de Hurmuzachi a fost numit de către împărat ’Landeshauptmann’ al Ducatului Bucovinei.” După unirea Bucovinei cu România, Wassilko a fost ales cu mare majoritate în 1919 și 1922, deputat în Parlamentul Român, în care a deținut funcția de vicepreședinte al senatului. Gheorghe a fost atât înainte, cât și după război, un
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]
-
lor față de stat și sacrificiile lor personale. Familia Wassilko de Serecki a fost singura familie de proveniență română, care a purtat acest tilu. Gheorghe a fost nepotul baronului Iordache și primul fiu al baronului Alexandru Wassilko de Serecki, mareșal al Ducatului Bucovinei, membru pe viață al Camerei Superioare de la Viena) și a Ecaterinei de Flondor. La data de 5 Octombrie 1890 s-a căsătorit la Castelul Mendic cu Elise de Ohanowicz (n. 20 aprilie 1874, Castelul Mendyk, - d. 10 octombrie 1943
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]
-
care se găsește la Florența în Galleria degli Uffizi. Atât Michelangelo cât și Sangallo l-au sfătuit pe Papa Iulius al II-lea să achiziționeze sculptura care a și cumpărat lucrarea, după multe negocieri, cu impresionanta sumă de 600 de ducați. În 1509 Papa Iulius al II-lea a poruncit mutarea sculpturii la Vatican, alături de alte două sculpturi: Apolo din Belvedere și Venus Felix, pe care le-au amplasat în niște nișe ale curții interioare Octogonale Belvedere, care aparține de Muzeele
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
statul polonez. Până în 1611, Wawel a fost sediul oficial al monarhiei poloneze; acest lucru s-a datorat faptului că Cracovia a fost capitala Poloniei (1038-1569) și a Uniunii statale polono-lituaniane (1569-1596). Mai târziu a devenit Orașul Liber Cracovia (1815-1846); Marele Ducat al Cracoviei 1846-1918; și Voievodatul Cracovia din secolul al XIV-lea până în 1999. Acum este capitala Voievodatului Polonia Mică. Prin urmare, complexul Wawel care este ca o fortăreață care domină vizual orașul, a fost adesea privit ca un sediu al
Wawel () [Corola-website/Science/329387_a_330716]
-
care a domnit în Polonia anterior (c. 962 - 1370) s-a încheiat cu moartea lui Cazimir al III-lea. Gediminzii (în limba lituaniană: Gediminaičiai), predecesorii primului Jagiellonian, au fost conducătorii Lituaniei medievale cu titlul de "Marele Duce". Domeniul lor, Marele Ducat al Lituaniei, a fost locuit în principal de lituanieni și ruteni. Vladislav al II-lea, primul domnitor al dinastiei Jagiellon, și-a început domnia ca Marele Duce al Lituaniei. Apoi s-a convertit la creștinism și s-a căsătorit cu
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
prin Tratatul de la Ostrów, unde Vladislav predase guvernarea Lituaniei lui Vytautas, verișorul său, în schimbul păcii: Vytautas avea să conducă Lituania sub titlul de Mare Duce până la moartea sa, sub suzeranitatea Ducelui Suprem a morahului polonez. Skirgaila a fost mutat din Ducatul Trakai și a devenit prinț de Kiev. Vytautas a acceptat inițial statutul său, dar curând, a început să urmărească independența Lituaniei de Polonia. Pe 22 iunie 1399, Hedviga a dat naștere unei fiice, Elisabeta Bonifacia, însă după o lună, atât
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
și coordonat de nobilul Jonas Goštautas. În timpul domniei sale, drepturile lituaniene a nobililor - duci, magnați și boieri, indiferent de religie sau etnie - au fost puși pe picior de egalitate cu nobilii polonezi. În plus, Cazimir a promis să protejeze granițele Marelui Ducat și să nu desemneze persoane din Regatul Poloniei la birourile Marelui Ducat. A acceptat ca deciziile cu privire la chestiunile referitoare la Marele Ducat să nu se facă fără acordul Cosiliului Lorzilor. Cazimir a fost singurul domnitor al Lituaniei care a fost
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
duci, magnați și boieri, indiferent de religie sau etnie - au fost puși pe picior de egalitate cu nobilii polonezi. În plus, Cazimir a promis să protejeze granițele Marelui Ducat și să nu desemneze persoane din Regatul Poloniei la birourile Marelui Ducat. A acceptat ca deciziile cu privire la chestiunile referitoare la Marele Ducat să nu se facă fără acordul Cosiliului Lorzilor. Cazimir a fost singurul domnitor al Lituaniei care a fost botezat la naștere, devenind primul Mare Duce romano-catolic nativ. Cazimir l-a
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
fost puși pe picior de egalitate cu nobilii polonezi. În plus, Cazimir a promis să protejeze granițele Marelui Ducat și să nu desemneze persoane din Regatul Poloniei la birourile Marelui Ducat. A acceptat ca deciziile cu privire la chestiunile referitoare la Marele Ducat să nu se facă fără acordul Cosiliului Lorzilor. Cazimir a fost singurul domnitor al Lituaniei care a fost botezat la naștere, devenind primul Mare Duce romano-catolic nativ. Cazimir l-a succedat pe fratele său Vladislav al III-lea (ucis în
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
învins pe Teutoni, preluând capitala Marienburg (Castelul Malbork). În a doua Pace de la Thorn (1466), Ordinul a recunoscut suveranitatea poloneză asupra regiunilor prusace de vest și suzeranitatea coroanei poloneze asupra Statului Teuton Monastic din Prusia, transformat în 1525 într-un ducat, denumit Ducatul Prusia. Singurul frate al Elisabetei, Ladislau, rege al Boemiei și Ungariei, a murit în 1457, iar interesele dinastice ale lui Cazimir și ale Elisabetei au fost direcționate, de asemenea, în fostele regate ale fratelui ei. Ioan râvnea să
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
Teutoni, preluând capitala Marienburg (Castelul Malbork). În a doua Pace de la Thorn (1466), Ordinul a recunoscut suveranitatea poloneză asupra regiunilor prusace de vest și suzeranitatea coroanei poloneze asupra Statului Teuton Monastic din Prusia, transformat în 1525 într-un ducat, denumit Ducatul Prusia. Singurul frate al Elisabetei, Ladislau, rege al Boemiei și Ungariei, a murit în 1457, iar interesele dinastice ale lui Cazimir și ale Elisabetei au fost direcționate, de asemenea, în fostele regate ale fratelui ei. Ioan râvnea să pozeze într-
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
teutoni, dar a murit în 1501. Din lipsă de fonduri, Alexandru a fost în impasibilitatea de a rezista Marelui Maestru al Cavalerilor Teutoni sau de a-l opri pe Marele Duce al Moscovei, Ivan al III-lea, din ruinarea Marelui Ducat al Lituaniei. Ce putea face Marele Duce a Lituanieri era să întărească Smolensk și alte cetăți și să-și pună soția, Elena, fiica țarului, să medieze un armistițiu între tatăl ei și Alexandru, după bătălia dezastroasă de la Vedrosha (1500). În
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
de recruți și birocrația necesară pentru a-l finanța. El a înființat codurile juridice care formalizau iobăgia în Polonia, blocand țăranii pe moșiile nobililor. După moartea lui Janusz al III-lea al Masoviei în 1526, Sigismund a reușit să anexeze Ducatul Masoviei. Intermitent în razboiul cu Vasily al III-lea al Moscovei, începând din 1507, (înainte, armata sa era în totalitatea sub comanda lui). Anul 1514 a fost marcat prin căderea cetății Smolensk (sub dominație lituaniană) picând în mâinile forțelor moscovite
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]