4,264 matches
-
Piața Tahrir a fost locul tradițional pentru numeroasele proteste și demonstrații majore de-a lungul anilor, precum Revolta egipteană a pâinii din 1977 și protestul din martie 2003 împotriva războiului din Irak. Piața Tahrir a fost punctul central al Revoluției egiptene din 2011 împotriva fostului președinte Hosni Mubarak. Peste 50.000 de protestatari au ocupat piața pe 25 ianuarie 2011, perioadă în care serviciile de telecomunicații din zonă au fost afectate. Pe 11 februarie 2011 președintele Mubarak și-a dat demisia
Piața Tahrir () [Corola-website/Science/329707_a_331036]
-
sau Skudra (greacă: "Σκύδρα") a fost o satrapie a Imperiului Ahemenid în Europa între anii 510 î.Hr. și 479 î.Hr. Numele este atestat în inscripțiile persane și egiptene (o sursă egipteană din 498-497 î.Hr. și o listă de pe mormântul lui Darius cel Mare de la Naqsh-e Rustam, cca. 486 î.Hr.). Se consideră că includea teritoriile regiunii Tracia. N. G. L. Hammond a înaintat o ipoteză conform căreia numele "Skudra
Scudra () [Corola-website/Science/329713_a_331042]
-
sau Skudra (greacă: "Σκύδρα") a fost o satrapie a Imperiului Ahemenid în Europa între anii 510 î.Hr. și 479 î.Hr. Numele este atestat în inscripțiile persane și egiptene (o sursă egipteană din 498-497 î.Hr. și o listă de pe mormântul lui Darius cel Mare de la Naqsh-e Rustam, cca. 486 î.Hr.). Se consideră că includea teritoriile regiunii Tracia. N. G. L. Hammond a înaintat o ipoteză conform căreia numele "Skudra" a fost numele
Scudra () [Corola-website/Science/329713_a_331042]
-
este destul de diferită față de celelalte. În primul rând Atlanții nu au eroi, dar multe dintre unitățile lor umane se pot converti în eroi, devenind extre de utile. Locuitorii Atlantidei sunt mult mai eficienți în munca lor decât sătenii greci, sclavii egipteni și culegătorii scandinavi, dar sunt mai lenți. Favorurile divine sunt obținute prin construcția de centre ale orașelor ("Town Center"). O altă caracteristică a jocului este că fiecare civilizație, odată ajunsă la "Epoca Legendară", poate construi o "poartă a titanilor" ("Titan
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
iasă din Tartar, iar curând și titani mari (cum este Cronos) vor fi liberi, pentru că poarta va ceda. Apoi, Krios își arată înfățișarea de demon înaripat și zboară, iar atlanții îl atacă pe Kastor. Între timp, Amanra ajunge cu armata egipteană în Sikyos, unde se întâlnește cu vechiul ei amic Ajax, care vroia să-l aresteze pe Kastor, dar Amanra îi spune că Kastor a fost păcălit și observă că atlanții s-au întors împotriva sa și are nevoie de ajutor
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
puternic războinic anubit, dar acesta se afla într-o transă și doar preotul lui Osiris îl putea scoate din aceea stare. În cele din urmă, Gardianul este trezit la viață și împreună cu Ajax, Kastor și Amanra și a celorlalte forțe egiptene, închid ruptura și îl omoară pe titan. După aceea, eroii se duc în Scandinavia, unde se întâlnesc cu Folstag, un gigant de gheață, fost bandit și inamic al lor, dar acum devenit rege al giganților și protector al scandinavilor, le
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
Hazem Abdel Aziz Al Beblawi (în arabă: حازم عبد العزيز الببلاوي, născut la 17 octombrie 1936 la Cairo) este un economist, jurist și politician egiptean, primul ministru interimar al Egiptului între 16 iulie 2013-martie 2014 Beblawi a studiat dreptul la Universitatea din Cairo până în anul 1957. Apoi, în 1961 a obținut un titlu postgraduate în economie la Universitatea din Grenoble. Ulterior, în anul 1964 a
Hazem Al Beblawi () [Corola-website/Science/329890_a_331219]
-
din Egipt. Apoi a lucrat între anii 1995-2000 ca secretar executiv la Comisia Economică și Socială a ONU pentru Asia de vest. După aceea a servit drept consilier al Fondului Monetar Arab din Abu Shabi între anii 2001-2011. După revoluția egipteană din ianuarie-februarie 2011, Hayem Al Beblawi a devenit unul din fondatorii Partidului Social Democratic din Egipt. El a făcut parte din guvernul Essam Sharaf că vice prim ministru pentru afaceri economice și ministru de finanțe, din iulie 2011 succendându-i în
Hazem Al Beblawi () [Corola-website/Science/329890_a_331219]
-
După alegerile prezidențiale din anul 2012 care l-au adus la putere pe candidatul Fraților musulmani, dr.Mohamed Morsi, Beblawi a fost unul din candidații la funcția de prim ministru, alături de Mohammed El Baradei și Faruk el Okdah. După ce armata egipteană l-a destituit pe președintele Mohammad Morsi de la putere la 3 iulie 2013 , Beblawi a fost numit la 6 iulie 2013 prim ministru interimar de către noul președinte interimar al Egiptului , Adli Mansur. El și-a suspendat apartenența la Partidul Social
Hazem Al Beblawi () [Corola-website/Science/329890_a_331219]
-
Maikel susține și alți adepți ai eliminării serviciului militar obligatoriu ca Emad Dafrawi și Mohamed Fathi. Mișcarea „Nu serviciului militar obligatoriu” a cerut în aprilie 2013 eliberarea lui Natan Blanc, protestatar din Israel. Arest Maikel a participat activ în Revoluția Egipteană din 2011. A fost arestat pe 4 februarie și torturat de către poliția militară, dar eliberat 27 de ore mai târziu. A fost luat din casa lui din cartierul Ain Shams din Cairo pe 28 martie 2011 la ora 17.00
Maikel Nabil Sanad () [Corola-website/Science/329913_a_331242]
-
se declară „Liberal, laic, capitalist, feminist, pacifist, ateu, realist politic, pro globalizare, pro pace, activist, antimilitarist,având orientare pro occidentală, concepte materialist dialectice”. Este cunoscut pentru promovarea economiei de piață ca parte a democrației liberale. El face parte din campania egipteană împotriva circumciziei bărbaților. El susține drepturile LGBT și avortul. Maikel este de asemenea cunoscut și pentru promovarea relațiilor de pace dintre Egipt și Israel. În declarația lui în care refuza serviciul militar obligatoriu din octombrie 2010 a menționat: „Nu sunt
Maikel Nabil Sanad () [Corola-website/Science/329913_a_331242]
-
făcut, care apăra dreptul țării sale de a exista.” In decembrie 2010, el a scris articolul „De ce sunt pro Israel?”, care a fost publicat mai târziu pe Al-Tawassul, site-ul oficial al Ministerului de Externe Israelian. Când a început Revoluția egipteană în 2011, Maikel a transmis un mesaj pentru poporul israelian pe Youtube, conform căruia îi invită pe israelieni să susțină revoluția egipteană deoarece Egiptul democratic va fi un prieten de-al statului israelian. In aprilie 2012, Maikel s-a mutat
Maikel Nabil Sanad () [Corola-website/Science/329913_a_331242]
-
fost publicat mai târziu pe Al-Tawassul, site-ul oficial al Ministerului de Externe Israelian. Când a început Revoluția egipteană în 2011, Maikel a transmis un mesaj pentru poporul israelian pe Youtube, conform căruia îi invită pe israelieni să susțină revoluția egipteană deoarece Egiptul democratic va fi un prieten de-al statului israelian. In aprilie 2012, Maikel s-a mutat în Germania pentru a studia la Willy Brandt School of Public Policy (Facultatea din Erfurt). În decembrie 2012, a vizitat Israel și
Maikel Nabil Sanad () [Corola-website/Science/329913_a_331242]
-
sunt cele clasice, 100 m și 200 m, la acestea se adaugă cursele din probele de mixt individual sau ștafetă mixt. Acest procedeu a fost utilizat de către înotători de foarte multă vreme, deoarece are o mare valoare aplicativă. Un papirus egiptean, datând din anul 3400 î.Hr., prezintă un desen al procedeului bras. În prima carte de înot "Înotătorul sau un dialog despre arta înotului", scrisă de Nicolaus Wynmann în anul 1538, este descris procedeul bras, care timp de sute de ani
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
atenienilor, și flota Ligii ajunge până la Memphis. In 456 a.chr. însă, perșii trimit o puternică flotă care îi asediază pe atenieni într-o insulă din delta Nilului și, doi ani mai târziu, o înfrângere catastrofală pune capăt acestei aventuri egiptene. În acest context, mai multe dintre cetățile mari încearcă să se retragă din ligă. Atenienii mută tezaurul de la Delos, considerat prea expus, în templul Atenei Parthenos de pe Acropole și înfrâng rând pe rând cetățile rebele unde, de cele mai multe ori, facțiuni
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
discute în mod direct, iar negocierile s-au desfășurat prin intermediari. Principalii jucători din negocierea armistițiului au fost oficiali din SUA și Egipt, care au îndeplinit rolul de facilitatori. Negocierile indirecte dintre Israel și Hamas au fost mediate Egipt. Președintele egiptean Mohamed Morsi a prezis că negocierie ar conduce la rezultate pozitive în curând. În schimb, Secretarul de Stat american Hillary Clinton, după o întâlnire cu Netaniahu, a declarat că procesul va avea loc „poimâine”. Secretarul General al ONU, Ban Ki
Operațiunea Pilonul Apărării () [Corola-website/Science/328165_a_329494]
-
obicei, piercing-ul era o formă de a reprezenta diferite calități, precum bogăția, curajul și puterea. Cu timpul, această tehnică a fost adoptată și adaptată în diferite culturi din întreaga lume. Istoria piercing-ului în buric nu este una foarte clară. Faraonii egipteni își făceau piercing în buric ca ritual inițiatic, reprezentând un simbol al tranziției vieții de pe Pământ către eternitate. Istoria piercing-ului ombilical a fost de multe ori greșit interpretată, mai ales din cauza miturilor promulgate de Doug Malloy în pamfletul "„Body & Genital
Piercing în buric () [Corola-website/Science/328224_a_329553]
-
vremea Egiptului Antic, din secolul al XIII-lea î.Hr.. Faraonul Ramses al II-lea a folosit conform acestor surse 11.000 de mercenari în campaniile sale militare. De-a lungul întregii istorii a Vechiului Regat și până în anii Noul Regat Egiptean|Noului Regat]], faraonii s-au folosit de serviciile luptătorilor „medjay”. Acest nume generic definea cercetașilor și infanteriștilor recrutați din rândul triburilor nubiene. De asemenea, egiptenii au mai folosit mercenari din alte regiuni din afara granițelor regatului - din Libia, Siria, Canaan sau
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
din calendarul evreiesc, Iom Kipur, declanșând astfel Războiul de Iom Kipur. Deoarece Israel a fost copleșit numeric de trupele arabe, (în Înălțimile Golan 1.400 tancuri siriene se confruntau cu 180 tancuri israeliene, iar lângă Canalul Suez 80.000 militari egipteni au atacat cei 500 soldați israelieni de pe partea cealaltă a Canalului, SUA a decis ca printr-un pod aerian să trimită armament pentru completarea stocurilor israeliene. Cu ajutorul livrărilor de armament și muniție de la SUA, Țahalul a reușit să oprească ofensiva
Criza petrolului din 1973 () [Corola-website/Science/327707_a_329036]
-
debarcarea lui Hosni Mubarak în 2011, creștinii egipteni copți au fost ținta unei discriminări în creștere. În 2011, s-au raportat incendieri ale bisericilor creștine copte, proteste împotriva numirii unui guvernator copt în și confruntări soldate cu morți cu armata egipteană. La televiziuni islamiștii se referă la creștini numindu-i eretici și spun că ar trebui să platească taxa jizia. Un preot copt acuză islamiștii de masacrarea porcilor deținuți de creștini mai ales în timpul : “Au ucis aceste animale nevinovate doar pentru că
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
britanic asupra Palestinei. Imediat după adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a planului de împărțire, a izbucnit un conflict armat intre populația arabă și evreiască din Palestina, care a culminat cu Războiul arabo-israelian din 1948-1949. În cursul acestui război armata egipteană a intrat în regiunea Gaza în ofensiva ei spre Tel Aviv și alte zone ale noului stat Israel. Câteva sute de mii de arabi palestinieni s-au refugiat în zona Gaza din teritoriile intrate sub controlul israelian. La sfârșitul războiului
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
arabi palestinieni s-au refugiat în zona Gaza din teritoriile intrate sub controlul israelian. La sfârșitul războiului, între anii 1948- 1967 regiunea numită Fâșia Gaza s-a aflat sub controlul Egiptului. Între anii 1948-1952 s-a constituit aici, sub tutelă egipteană, un guvern palestinian virtual, fără puteri executive, sub conducerea lui Ahmed Hilmi Pașa. Administrarea teritoriului a continuat și atunci să fie exclusiv în mâinile Egiptului. În anii 1954-1956 de pe teritoriul Fâșiei Gaza militanți palestinieni numiți „fedaini” au inițiat acțiuni de
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
a ocupat pentru scurt timp zona Gaza și peninsula Sinai în cursul Crizei Suezului, în așa numita Operație Kadesh. Ea s-a retras curând sub presiunea Uniunii Sovietice și a Statelor Unite, în urma misiunii mediatorului ONU,Lester Pearson, iar administrația militară egipteană în Gaza a fost restabilită. În cursul anilor populația palestiniană, în care ponderea refugiaților din 1948-1949 a devenit covârșitoare, s-a organizat în mișcări paramilitare și de teroare ca Fatah, Frontul Popular de Eliberare a Palestinei și altele, al căror
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
palestiniană a fost instalată în tabere de refugiați care dăinuie până în momentul de față, fiind asistată de organizația UNRWA a ONU. Războiul de Șase Zile din iunie 1967 care a opus iarăși Israelul și Egiptul a dus la sfârșitul dominației egiptene în Gaza și la ocuparea acestui teritoriu de către Israel vreme de aproape 40 de ani (1967-2005). După sfârșitul celei de a doua Intifade, în august 2005, în urma planului guvernului Ariel Sharon de „desconexiune”, israelienii au părăsit fizic Fâșia Gaza, demolând
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
Sais (greacă: "Σάϊς") sau Sa el-Hagar a fost un oraș antic egiptean din vestul deltei Nilului. A fost capitala provinciei Sap-Meh și a devenit centrul puterii a celei de a XXIV-a dinastie egipteană (732 - 720 î.Hr.) și a XXVI-lea dinastie a Egiptului (664 - 525). Zeița patroană a orașului este Neith
Sais, Egipt () [Corola-website/Science/327173_a_328502]