4,537 matches
-
imperială? Ce anume se întâmplase și ei nu aveau să afle niciodată? Neliniștit, începu să-l răsfoiască; simți o umbră în spatele său. Astfel, scrisese un poet citat de Zaleucos, te atinge destinul ce trece în grabă. Era însă un tânăr egiptean, care din pricina războiului ajunsese sclav și care, datorită prezenței plăcute și purtărilor elegante, păruse potrivit să slujească la curtea imperială. Gajus îl remarcase fiindcă ochii lui căutau inconștient alinare. Pesemne că avea mai puțin de douăzeci de ani. Pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sandale aurii. Gajus îi spuse: — Am vizitat Alexandria, și Sais, și Iunit Tentor; și adăugă confidențial: împreună cu tatăl meu. Sclavul răspunse imediat: — Tot Aegyptus-ul își amintește. Vorbele acelea îi merseră la inimă lui Gajus; apoi se gândi că, poate, tânărul egiptean le avea pregătite. Spuse totuși că iubea mult deșertul. Sclavul răspunse cu blândețe că deșertul era frumos, dar teribil. Dacă viața îți impune să-l străbați, trebuie să știi unde să găsești umbra unui palmier. Gajus puse jos codexul; din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l aud. Era însă o fisură: nimic nu avea să mai fie ca înainte. Între timp, dintre miile de oameni ce țineau de familia Caesaris se distingea sclavul Callistus, grecul de treizeci de ani din Ptolemais, a cărui mamă era egipteană și care la Capri îi dăduse lui Gajus cele mai neașteptate și, aproape întotdeauna, cele mai triste informații. Tânărul Împărat nu avea cum să-l uite; îl recomandă lui Sertorius Macro, iar acesta propuse imediat, „date fiind meritele lui“, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lungi și înguste, cu mâneci largi care ajungeau până la încheieturi, iar la Roma, cine știe de ce, aceste plăceri erau considerate deplasate, chiar și pe timp de iarnă. Și mai rău fu vara, când văzură, scandalizați, că purta veșminte de in egiptean, ale cărui pliuri complicate, fixate de un fier fierbinte, împiedicau stofa să se lipească de piele. Floarea tineretului din Roma îl imita cu entuziasm; era o răzbunare eliberatoare, explozia unei identități proprii. Senatorul Lucius Arruntius declară indignat că fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai mult, nici mai puțin -, scumpă, impalpabilă, strălucitoare. Era un fir obținut dintr-o plantă, ca bumbacul? Era blana unui animal necunoscut? Era un soi de bale, un soi de pânză de păianjen? Mătasea ajungea, pe căi necunoscute, în porturile egiptene de la Marea Roșie și era vopsită în Aegyptus, asemenea inului, în cele mai strălucitoare culori. Împăratul purta mantii spectaculoase de mătase purpurie, țesute uniform în cele mai rafinate textrinae de meșteșugari cu mâini delicate. În serile de vară purta tunici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dobândise puterea; rămăsese un paznic tăcut, și de-acum nebăgat în seamă, al singurătății Împăratului în timpul frecventelor sale insomnii. Îl urma peste tot unde putea, mereu tăcut, era pierdut dacă Împăratul se afla departe. Ceilalți îi spuneau catulus, catellus, cățelul egiptean. Murmură: — Am văzut cu ochii mei că stropiți cu sângele cald încă al condamnaților statuile zeilor voștri. De ce? — Pentru că ei îl beau. Lucrătorii râseră. Însă discuția se întrerupse fiindcă, pe neașteptate, sosi Împăratul, împreună cu o mică escortă, traversând cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
edificiile părăsite de lângă Pantheon, acele horti care i-au aparținut lui Marcus Antonius, spuse Împăratul. Manlius, cu toate că era un executor rapid al ordinelor imperiale, de această dată fu cuprins de uimire și de o teamă nelămurită. Vorbești despre vechiul templu egiptean demolat de Tiberius, Augustus? — Despre acela, zâmbi Împăratul. — Oamenii nu trec cu plăcere pe-acolo, îndrăzni să spună Manlius. Se vorbește despre niște vrăji, despre zgomote în vreme de noapte... Micul templu isiac fusese devastat și redeschis de patru ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și redeschis de patru ori, urmând destinul puterii. În timpul războiului împotriva Aegyptus-ului, poporul neștiutor, senatorii dezamăgiți și nemiloșii tribuni militari - o singură dată, toți laolaltă - spuseseră că lui Marcus Antonius i se întunecase judecata în ziua când dăruise terenurile zeilor egipteni, iar Cleopatra era apărată de experți în magie și invocatori ai forțelor oculte, care o făceau invincibilă. Pentru a pune capăt unor asemenea vorbe și a-i încuraja pe cetățeni să lupte, Augustus închisese templul și reînființase un rit magic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
închisese templul și reînființase un rit magic extrem de vechi, lung și complicat; îl celebraseră nu mai puțin de douăzeci de preoți, așa-numiții fetiales, heralzii spirituali ai războiului. Cu un cinism evident, Augustus garantase că astfel avea să înlăture vrăjile egiptene, iar capul preoților fetiales declarase: „Vrăjile Cleopatrei se împrăștie precum ceața“. Spre norocul lui Augustus și al preoților, evenimentele le-au dat dreptate. După câțiva ani, pentru mai multă siguranță, Tiberius pusese să fie arse mobilele roase de cari rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împărat; monumentul închinat tatălui său putea fi ridicat în acel loc, unde Gemanicus visase zadarnic să se întoarcă. Era o idee profundă, dar încă necoaptă. Începu să se gândească; ideea crescu, transformându-se în proiect. Avea nevoie de Imhotep, arhitectul egiptean ce purta numele unui vechi constructor de piramide și proiectase Iseum-ul de la Roma. Avea nevoie de Manlius, constructorul născut la Velitrae, care cunoștea bine zona. Avea nevoie de Euthymius, inginerul naval care conducea șantierele de la Misenum; și de Thryphiodoros, extravagantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Julius Caesar construise o vilă în vremea poveștii sale de iubire cu Cleopatra. Toată Roma știa însă că, după asasinarea lui, nici Augustus, nici Tiberius nu intraseră acolo; totul în acea construcție, până și terenul, rămăsese impregnat de sinistrele vrăji egiptene. Împăratul nu-și anunțase sosirea - obicei ce devenise o legendă neliniștitoare - și râse: Paznicii aceia n-au mai primit o vizită de șaptezeci de ani. Printre copaci se iviră vechile ziduri, acoperișuri înnegrite de vreme, o bucată dintr-un portic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care îi cutremură trupul. Fantezia i se aprinse, puterea imperială nu percepu vreun obstacol. Pe lângă omagiul adus din iubire, era și o răzbunare, un anestezic pentru suferințele vechi, umilitoare, o izbucnire de orgoliu necontrolat. Îl chemă pe Imhotep, tăcutul arhitect egiptean, căruia îi spuse: — M-am hotărât. Și porunci de îndată: — Aici vei construi monumentul închinat tatălui meu, Germanicus, și visului de pace pentru care și-a dat viața. Și îl vom uni cu memoria mamei și a fraților mei uciși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
amestecate stiluri diferite; cella poate că era într-adevăr acolo sus, pe o terasă aflată la jumătatea coastei, îngropată sub surpături și tufișuri. Însă construcția părea întreruptă brusc. Printre ruine zăceau obiecte din bronz, lapide, ofrande, ex voto închinate zeiței egiptene Isis, Marea Mamă. Și o superbă statuie a lui Germanicus, cel care a fost otrăvit în Antiohia, spartă în sute de bucăți. Și o capelă votivă, înălțată acolo nici mai mult, nici mai puțin decât de un principe din Parthia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de altele, din aramă aurită. Și un balcon, și o elegantă balustradă de bronz; și bârne gigantice care ies pe laturi la fiecare mișcare, și furcheți pentru vâslașii cei mulți. — Pentru a acompania ritul, anunță Claudius, poetul inițiat în ezoterismul egiptean, vor veni din Aegyptus instrumente muzicale care aici nu au fost auzite vreodată: harpele în formă de lună, te-bu-ni, lăuta, na-bla, flautul drept, simplu și dublu, me-me și flautul lateral, se-bi. Sunetele lor alunecă, amestecându-se și răspândindu-se, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Băieți, mergem pe un lac să construim două corăbii de marmură“. VI CAMERA SECRETĂ „Puterea e un tigru...“ Febra — Nu mi-am riscat viața în fața lui Tiberius ca să ajung să-i cer băiețandrului ăstuia o audiență prin mijlocirea unor sclavi egipteni, le spuse furios Sertorius Macro oamenilor săi de încredere. De la o zi la alta, el, care visase o putere mai mare decât cea care-i fusese smulsă lui Elius Sejanus, vedea că influența sa asupra Împăratului se risipea, iar puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
furtună avea să se dezlănțuie în sufletul grecului. Și păru că uită totul, fiindcă Euthymius, constructorul de corăbii, și arhitectul egiptean Imhotep îl înștiințară că, pe un mic lac din grădinile imperiale, pluteau modelele la scară redusă ale misterioaselor corăbii egiptene, Ma-ne-djet și Me-se-ket. Iar dacă el era de acord, a doua zi avea să se deschidă șantierul de pe Lacus Nemorensis. — Vreau să le văd chiar acum, răspunse el. Coborî, cu pasul său tineresc și iute, iar cei doi se grăbiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zborul și cântecul păsărilor, Quindecemviri Sacris Faciundis care, în situațiile disperate, consultau Cărțile Sibiline, toți aceștia, care priviseră nemulțumiți enigmaticul templu isiac de pe Campus Martius, considerându-i o serioasă concurență, afirmau că la Roma se petreceau lucruri ciudate: „O vrajă egipteană ține la suprafața apei corăbiile de marmură“. Neliniștea lor era cu atât mai mare, cu cât tânărul Împărat nu se arăta prea interesat de riturile religioase romane, la care Augustus, spre deosebire de el, contribuise cu daruri bogate și ceremonii grandioase. — Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era o bârfă, pentru că și el avea o fiică și, în ciuda tuturor acțiunilor sale de până atunci, și-ar fi schimbat bucuros politica dacă Împăratul i-ar fi acordat acesteia puțină atenție. — Ei nu spun nimic, zâmbi Callistus. Precum țăranii egipteni, se tem că spiritul cu cap de șacal le va răpi întâiul născut. Dar, după cum o văd pe ea, continuă, conștient că avea să-l dezamăgească iremediabil pe orgoliosul senator, cred că nu vom avea mult de așteptat... Vinicianus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prima fiică a Împăratului, care fusese concepută, ca în ritul vechilor religii, pe apele lacului sacru. El o numi Julia Drusilla, ca pe sora lui moartă. Tremurase când se născuse copila, se retrăsese departe, așteptând, făcuse legăminte asemenea oricărui țăran egiptean superstițios; nu reușise să uite ce se întâmplase la Antium. De această dată însă fu fericit. Hotărî să trimită la templul de pe lacul Nemorensis daruri prețioase pentru Isis, Zeița Mamă, și pentru fiica acesteia, zeița copilă Bastet, al cărei animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei încetase. Se gândise că, probabil, Augustus gravase istoria sa în bronz și în marmură în urma unor asemenea gânduri, și își promisese lui însuși: „Voi scrie pe pietrele templelor, asemenea vechilor phar-haoui“. În noaptea aceea luase ființă marele său proiect egiptean. Și, așa cum a intuit, nici un istoric nu a vorbit vreodată despre el; doar pietrele. Mângâie părul femeii și-i spuse: Am văzut templul de la Iunit Tentor împreună cu tatăl meu. Germanicus șoptise: „E o bibliotecă de piatră...“ Toată istoria, știința și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
așa cum a intuit, nici un istoric nu a vorbit vreodată despre el; doar pietrele. Mângâie părul femeii și-i spuse: Am văzut templul de la Iunit Tentor împreună cu tatăl meu. Germanicus șoptise: „E o bibliotecă de piatră...“ Toată istoria, știința și mistica egiptene erau sculptate și pictate pe imensele suprafețe de granit: pe pereți, coloane, tavane, pe capitelurile hathorice, pe ante, de o parte și de alta a ușilor era o vertiginoasă succesiune de imagini; între ele nu exista nici măcar o palmă liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fusese guvernatorul rapace și lipsit de scrupule al provinciei Africa. Dar fusese și un scriitor fără egal și bun prieten cu Augustus. Pentru a sărbători cucerirea Aegyptus-ului, construise pentru Augustus o balustradă nemaivăzută, din marmură rară din Răsărit, cu sfincși egipteni și ghirlande de frunze de acanthus, anticipând cu optsprezece secole stilul napoleonian Retour d’Egypte. — Și totuși, spuse Împăratul, în toate frumoasele lui scrieri nu poți găsi nimic, dar nimic despre devastările care au avut loc de-a lungul Nilus-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să fie dusă în portul Ostia - viitorul port Claudius -, unde urma să fie scufundată pentru a întări cheiul. În acea zonă Asiaticus poseda terenuri, și avea să câștige enorm de pe urma noului port. Saturninus continuă să atace, agitându-și codexul: — Templul egiptean, otrava aceea din inima Romei, care, când trec pe lângă el, mă face să mă înfior; vom arunca totul în fluviu... Vă amintiți ce groază a răspândit în Roma vechiul templu isiac în vremea lui Julius Caesar? Vă amintiți cum consulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
groază a răspândit în Roma vechiul templu isiac în vremea lui Julius Caesar? Vă amintiți cum consulul Aemilius Paulus a trebuit să se cațăre pe acoperiș și să-l spargă cu lovituri de secure, pe când jos, toți strigau că magii egipteni aveau să facă să cadă un fulger? Bău din nou și strigă: — A căzut însă acoperișul templului. Dar ăsta - nici unul dintre ei nu-l numea vreodată pe Împărat -, ăsta l-a refăcut, iar acum e de cinci ori mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
utilă. Se declară de acord, zâmbind cu blândețe. Iar oamenii aveau să ardă vechile papyri, să devasteze încăperile, să dărâme statuile și să le arunce în fluviu, împreună cu obiectele de cult și cu cadavrele preoților. Saturninus continuă: — Mensa unde preoții egipteni ard parfumurile acelea otrăvitoare, masa aceea de bronz și de aur acoperită cu semne obscure, e o vrăjitorie înspăimântătoare. Trebuie s-o luăm imediat, s-o facem bucăți, s-o topim într-un cuptor înainte s-o ascundă careva... Saturninus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]