4,125 matches
-
experimental erau două urme punctuale distincte, indicând că momentul magnetic al atomului de argint putea avea doar două valori distincte, bine precizate. Momentul magnetic al atomului de argint pus în evidență în acest experiment era totodată momentul magnetic al unicului electron aflat în pătura externă a atomului, fiindcă datele spectroscopice (explicate ulterior de principiul de excluziune) indicau că momentele magnetice ale electronilor din păturile interioare se compensează. Experimentul nu putea fi efectuat cu un fascicul de electroni: aceștia, având sarcină electrică
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
precizate. Momentul magnetic al atomului de argint pus în evidență în acest experiment era totodată momentul magnetic al unicului electron aflat în pătura externă a atomului, fiindcă datele spectroscopice (explicate ulterior de principiul de excluziune) indicau că momentele magnetice ale electronilor din păturile interioare se compensează. Experimentul nu putea fi efectuat cu un fascicul de electroni: aceștia, având sarcină electrică diferită de zero, ar fi suferit o deviere datorită forței Lorentz, care ar fi mascat efectul căutat. Repetarea experimentului cu atomi
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
momentul magnetic al unicului electron aflat în pătura externă a atomului, fiindcă datele spectroscopice (explicate ulterior de principiul de excluziune) indicau că momentele magnetice ale electronilor din păturile interioare se compensează. Experimentul nu putea fi efectuat cu un fascicul de electroni: aceștia, având sarcină electrică diferită de zero, ar fi suferit o deviere datorită forței Lorentz, care ar fi mascat efectul căutat. Repetarea experimentului cu atomi de hidrogen, câțiva ani mai târziu, a eliminat obiecțiile legate de posibila influență a păturilor
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
întreg nenegativ formula 2 , numit "număr cuantic orbital" sau "număr cuantic azimutal", iar proiecția momentului cinetic orbital pe direcția perpendiculară pe planul orbitei poate avea doar una din cele formula 3 valori formula 4 Rezultatul unui experiment de tip Stern-Gerlach care testează un electron atomic cu număr cuantic orbital formula 5 ar trebui să fie un număr impar formula 3 de urme punctuale plasate pe aceeași verticală. În cazul atomului de argint în starea fundamentală formula 7, fascicolul ar trebui să rămână nedeviat, pe când experimentul produce două
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
atomice caracterizate printr-un număr cuantic discret, care însă nu sunt legate de momentul cinetic orbital și nu pot fi explicate în cadrul modelului Bohr-Sommerfeld. Câțiva ani mai târziu, Kronig, Uhlenbeck și Goudsmit au formulat ipoteza existenței unui moment cinetic al electronului, datorit rotației sarcinii sale și caracterizat printr-un număr cuantic semiîntreg formula 8. Wolfgang Pauli a arătat că un model al electronului ca sarcină în rotație este incompatibil cu principiile teoriei relativității; însă existența unui "moment cinetic intrinsec" al electronului, numit
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
în cadrul modelului Bohr-Sommerfeld. Câțiva ani mai târziu, Kronig, Uhlenbeck și Goudsmit au formulat ipoteza existenței unui moment cinetic al electronului, datorit rotației sarcinii sale și caracterizat printr-un număr cuantic semiîntreg formula 8. Wolfgang Pauli a arătat că un model al electronului ca sarcină în rotație este incompatibil cu principiile teoriei relativității; însă existența unui "moment cinetic intrinsec" al electronului, numit pe scurt "spin", presupusă de teorie și confirmată de experiment, a fost acceptată ca postulat al fizicii atomice. Teoria spinului electronic
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
al electronului, datorit rotației sarcinii sale și caracterizat printr-un număr cuantic semiîntreg formula 8. Wolfgang Pauli a arătat că un model al electronului ca sarcină în rotație este incompatibil cu principiile teoriei relativității; însă existența unui "moment cinetic intrinsec" al electronului, numit pe scurt "spin", presupusă de teorie și confirmată de experiment, a fost acceptată ca postulat al fizicii atomice. Teoria spinului electronic a fost formulată de Pauli.
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
comună. Actual funcțiile tuburilor electronice au fost preluate de dispozitivele semiconductoare, tuburile mai fiind folosite în aplicații care necesită un zgomot propriu cât mai redus, de exemplu înregistrări audio, sau în domeniul frecvențelor ultraînalte. Curentul electric fiind un flux de electroni, acești electroni trebuie să fie emiși de unul dintre electrozi. La tuburile cu vid, unde nu există posibilitatea ionizării mediului dintre electrozi, electronii nu pot fi generați decât prin emisie termionică de unul dintre electrozi, catodul. Încălzirea poate fi "indirectă
Tub electronic () [Corola-website/Science/328679_a_330008]
-
funcțiile tuburilor electronice au fost preluate de dispozitivele semiconductoare, tuburile mai fiind folosite în aplicații care necesită un zgomot propriu cât mai redus, de exemplu înregistrări audio, sau în domeniul frecvențelor ultraînalte. Curentul electric fiind un flux de electroni, acești electroni trebuie să fie emiși de unul dintre electrozi. La tuburile cu vid, unde nu există posibilitatea ionizării mediului dintre electrozi, electronii nu pot fi generați decât prin emisie termionică de unul dintre electrozi, catodul. Încălzirea poate fi "indirectă", printr-un
Tub electronic () [Corola-website/Science/328679_a_330008]
-
mai redus, de exemplu înregistrări audio, sau în domeniul frecvențelor ultraînalte. Curentul electric fiind un flux de electroni, acești electroni trebuie să fie emiși de unul dintre electrozi. La tuburile cu vid, unde nu există posibilitatea ionizării mediului dintre electrozi, electronii nu pot fi generați decât prin emisie termionică de unul dintre electrozi, catodul. Încălzirea poate fi "indirectă", printr-un filament alimentat separat de catod, sau "directă" caz în care filamentul este însuși catodul. Inițial temperatura la care trebuia încălzit catodul
Tub electronic () [Corola-website/Science/328679_a_330008]
-
catodul. Inițial temperatura la care trebuia încălzit catodul era de c. 2300 K (c. 2000), ceea ce făcea ca tuburile să aibă o viață foarte scurtă, dar actual se folosesc catozi acoperiți cu stronțiu și bariu, care au o emisie de electroni bună și la temperaturi de doar 1000 K (c. 700). Dacă alt electrod, anodul, este legat la o tensiune pozitivă (+), electronii vor fi atrași de el, iar prin tub și circuitul exterior va apărea un curent electric. Întrucât electronii sunt
Tub electronic () [Corola-website/Science/328679_a_330008]
-
o viață foarte scurtă, dar actual se folosesc catozi acoperiți cu stronțiu și bariu, care au o emisie de electroni bună și la temperaturi de doar 1000 K (c. 700). Dacă alt electrod, anodul, este legat la o tensiune pozitivă (+), electronii vor fi atrași de el, iar prin tub și circuitul exterior va apărea un curent electric. Întrucât electronii sunt emiși numai de catod, curentul prin tub poate avea un singur sens, aplicațiile tuburilor fiind în funcție de acest aspect. Mișcarea electronilor în
Tub electronic () [Corola-website/Science/328679_a_330008]
-
de electroni bună și la temperaturi de doar 1000 K (c. 700). Dacă alt electrod, anodul, este legat la o tensiune pozitivă (+), electronii vor fi atrași de el, iar prin tub și circuitul exterior va apărea un curent electric. Întrucât electronii sunt emiși numai de catod, curentul prin tub poate avea un singur sens, aplicațiile tuburilor fiind în funcție de acest aspect. Mișcarea electronilor în tub poate fi controlată prin intermediul altor electrozi, care se află la diferite tensiuni. După numărul de electrozi tuburile
Tub electronic () [Corola-website/Science/328679_a_330008]
-
pozitivă (+), electronii vor fi atrași de el, iar prin tub și circuitul exterior va apărea un curent electric. Întrucât electronii sunt emiși numai de catod, curentul prin tub poate avea un singur sens, aplicațiile tuburilor fiind în funcție de acest aspect. Mișcarea electronilor în tub poate fi controlată prin intermediul altor electrozi, care se află la diferite tensiuni. După numărul de electrozi tuburile pot fi diode (cu doi electrozi), triode (cu trei electrozi), tetrode (cu patru electrozi), pentode (cu cinci electrozi), hexode (cu șase
Tub electronic () [Corola-website/Science/328679_a_330008]
-
comerciale în prezent, grafitul este tratat cu ultrasunete de mare putere. Proprietățile diamantului sintetic sunt în strânsă legătură cu detaliile procedeului de fabricație; totuși, unele diamante sintetice (formate prin HPHT sau CVD) au proprietățile ca duritatea, conductivitatea termică sau mobilitatea electronilor superioare chiar față de unele diamante naturale. Diamantele sintetice sunt utilizate pe larg ca abrazivi, la tăierea și șlefuirea uneltelor și în radiatoarele electrice. Aplicațiile electronice ale diamantelor sintetice, printre care se numără comutatoarele de la centralele electrice, tranzistozii unipolari și LED
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
au început să înlocuiască seleniura de zinc din laserele de mare putere cu CO și girotroane. Diamantele sintetice au utilizări potențiale ca semiconductori, deoarece poate fi adăugate unele imurități cum ar fi borul și fosforul. Din moment ce aceste elemente conțin un electron de valență în plus sau în minus față de carbon, ele transformă diamantele sintetice în semiconductori de tipul p sau semiconductori de tipul n. Făcând o juncțiune p-n prin adăugară segvențiale de bor și fosfor în cadrul diamantelor sintetice produc diode
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
n. Făcând o juncțiune p-n prin adăugară segvențiale de bor și fosfor în cadrul diamantelor sintetice produc diode emițătoare de lumină (Leduri) ce produs lumină ultravioletă de 235 nm. O altă proprietate folositoare a diamantelor sintetice în cadrul electronicii este mobilitatea electronilor, care ating 4500 cm/(V·s) pentru electronii din cristalele singure ale diamantelor CVD. Mobilitatea mare este favorabilă pentru tranzistorii cu efect de câmp de frecvență ridicată. Diamantele sintetice care sunt utilizate ca pietre prețioase sunt fabricate prin metoda HPHT
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
segvențiale de bor și fosfor în cadrul diamantelor sintetice produc diode emițătoare de lumină (Leduri) ce produs lumină ultravioletă de 235 nm. O altă proprietate folositoare a diamantelor sintetice în cadrul electronicii este mobilitatea electronilor, care ating 4500 cm/(V·s) pentru electronii din cristalele singure ale diamantelor CVD. Mobilitatea mare este favorabilă pentru tranzistorii cu efect de câmp de frecvență ridicată. Diamantele sintetice care sunt utilizate ca pietre prețioase sunt fabricate prin metoda HPHT (presiune și temperatură mare) sau metoda CVD (depunere
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
Matricile lui Pauli sunt un ansamblu formula 1 de trei matrici hermitice 2×2 care apar în teoria cuantică nerelativistă a particulelor de spin formula 2 cum este electronul. Ipoteza existenței unui moment cinetic al electronului, rezultând din rotația (în engleză: "spin") sarcinii electronice, a fost formulată în 1925 de Ralph Kronig. Ea a fost imediat criticată de Wolfgang Pauli, care a arătat că viteza de rotație necesară pentru
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
Matricile lui Pauli sunt un ansamblu formula 1 de trei matrici hermitice 2×2 care apar în teoria cuantică nerelativistă a particulelor de spin formula 2 cum este electronul. Ipoteza existenței unui moment cinetic al electronului, rezultând din rotația (în engleză: "spin") sarcinii electronice, a fost formulată în 1925 de Ralph Kronig. Ea a fost imediat criticată de Wolfgang Pauli, care a arătat că viteza de rotație necesară pentru a obține valori acceptabile ale momentului cinetic
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
ale momentului cinetic ar fi în contradicție cu teoria relativității. În consecință, Kronig nu a publicat ideea, care însă a fost regăsită și publicată, independent, de George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, câteva luni mai târziu. În anii următori, existența spinului electronului a fost acceptată, ca moment cinetic "intrinsec", diferit de momentul cinetic "orbital" (acesta din urmă fiind definit în raport cu poziția și impulsul particulei). Teoria spinului electronic a fost formulată în 1927 de Pauli, în cadrul mecanicii cuantice nerelativiste. În teoria cuantică relativistă
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
în raport cu poziția și impulsul particulei). Teoria spinului electronic a fost formulată în 1927 de Pauli, în cadrul mecanicii cuantice nerelativiste. În teoria cuantică relativistă, spinul formula 3 nu necesită o ipoteză specială: el rezultă, ca proprietate intrinsecă, din ecuația lui Dirac. Spinul electronului a oferit, "a posteriori", explicația rezultatelor obținute în experimentul Stern-Gerlach (1922) pentru momentul magnetic al electronului. Astăzi, experimentul Stern-Gerlach este privit ca justificare "a priori" a spinului electronic. Spinul electronului este descris de un operator hermitic, vector axial, formula 4, care
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
mecanicii cuantice nerelativiste. În teoria cuantică relativistă, spinul formula 3 nu necesită o ipoteză specială: el rezultă, ca proprietate intrinsecă, din ecuația lui Dirac. Spinul electronului a oferit, "a posteriori", explicația rezultatelor obținute în experimentul Stern-Gerlach (1922) pentru momentul magnetic al electronului. Astăzi, experimentul Stern-Gerlach este privit ca justificare "a priori" a spinului electronic. Spinul electronului este descris de un operator hermitic, vector axial, formula 4, care satisface relațiile de comutare caracteristice pentru orice moment cinetic: Datele experimentale duc la concluzia că proiecția
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
el rezultă, ca proprietate intrinsecă, din ecuația lui Dirac. Spinul electronului a oferit, "a posteriori", explicația rezultatelor obținute în experimentul Stern-Gerlach (1922) pentru momentul magnetic al electronului. Astăzi, experimentul Stern-Gerlach este privit ca justificare "a priori" a spinului electronic. Spinul electronului este descris de un operator hermitic, vector axial, formula 4, care satisface relațiile de comutare caracteristice pentru orice moment cinetic: Datele experimentale duc la concluzia că proiecția spinului electronului pe o direcție oarecare poate avea numai două valori: formula 7, deci spațiul
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
experimentul Stern-Gerlach este privit ca justificare "a priori" a spinului electronic. Spinul electronului este descris de un operator hermitic, vector axial, formula 4, care satisface relațiile de comutare caracteristice pentru orice moment cinetic: Datele experimentale duc la concluzia că proiecția spinului electronului pe o direcție oarecare poate avea numai două valori: formula 7, deci spațiul stărilor de spin este un spațiu vectorial complex bidimensional. Vectorii proprii formula 8, comuni pentru operatorii formula 9 și formula 10, satisfac ecuațiile unde În calcule e convenabilă utilizarea operatorului adimensional
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]