4,879 matches
-
la Olimpiada de Geografie, faza națională, finalizate cu multe mențiuni, și premii doi, culminând cu premiul întâi pe țară în anul 1979 prin eleva Marian Elisabeta, cl. a X-a, și cu același premiul întâi în anul 1992, obținut de eleva Miron Mușata, în clasa a XII-a, premiate de către Ministerul Învățământului și Culturii, ridicând astfel prestigiul învățământului hușean. Printre satisfacțiile mele profesionale mai amintesc de îndrumarea multor elevi către Facultatea de Geografie, exemplificând doar prin fostul meu elev, Constantin Vasluianu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Chemarea Caterinei puse capăt acestei învălmășeli vesele: "Hai, copii, veniți?" În camera mare, lungiseră între timp masa și o umpluseră cu aperitive. Stăpâna casei se pregătea să studieze dispunerea mesenilor. După o matură reflecție, hotărî: pe o latură, învățătorul cu eleva lui și Grig, pe cealaltă, locotenentul între Panaiota și Lillișu, cele două capete fiind rezervate unul lui Constantin, însărcinat să toarne vinul, celălalt ei înseși, care trebuia să fie cu un ochi aici și un picior în bucătărie. Această așezare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de vicleșuguri de a ocoli cele mai stupide reguli fără să fii prinsă. Își făceau împreună temele și rezultatele lui Nel la învățătură se îmbunătățiră substanțial. Până și la spovedanie mergeau împreună. Preotul era în vârstă și lua câte două eleve deodată, ca să termine mai iute. Îngenuncheau una lângă alta, împingându-se cu cotul și pufnind în râs, sub epitrahil, mărturiseau aceleași păcate și se alegeau cu aceeași recomandare: douăzeci de mătănii le vor asigura iertarea lui Dumnezeu. Slujbele de duminică
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
simțea nimic. Infirmiera i-a dat o pilulă cu un deget de apă, a așteptat să-și recapete puțin forțele, apoi a trimis-o la sala de festivități. Patroana societății ortodoxe și, în consecință, a liceului își anunțase vizita. Toate elevele erau adunate acolo, șușotind și pufnind în râs în surdină, respectuoase. O doamnă în vârstă, cu siluetă abundentă, împopoțonată cu o bluză deschisă la culoare și un voal bleumarin, ceva între călugăriță și infirmieră, intră în sală, sprijinindu-se în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lui, alcătuit doar din personal feminin. Prezentată de directoare cu respect, îndelung aplaudată de asistență, bătrâna doamnă mustăcioasă ținu, rămânând așezată, cu mâinile împreunate pe baston, un discurs al cărui mesaj stătea în trei cuvinte: credință, patrie, război. La prezentarea elevelor celor mai merituoase și a buchetelor de flori, Nel ieși din sală ca să se ducă, clătinându-se, la infirmerie. Se afundă într-un pat și dormi câteva ceasuri. Când s-a trezit, s-a întors în clasă, unde colegele ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ei. Într-o zi, când cei doi musafiri veniseră mai devreme, atât de tare se grăbise Hector, Silvia, în timp ce o aștepta pe Nel la secretariat, avu ideea s-o întrebe pe secretară dacă știa ce se întâmplase cu fosta lor elevă, Dorina M. "Da, am trimis o copie după situația ei școlară la institutul Notre Dame de Sion. Un institut catolic, se pare că asta nu-i deranjează pe părinții ei." Catolică sau nu, pe Silvia n-o interesa asta: "Hai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Hector, cu chiu cu vai, de grilaj, contând mai degrabă pe inteligența lui decât pe trăinicia nodului. În fine, Silvia a trebuit să explice încă o dată ce scop, aparent simplu, avea vizita lor: Nel, aici de față, fiind foarte legată de eleva Dorina M., dorea să-și vadă prietena. Călugărița le ascultă, cu o expresie concentrată, solicitarea, care părea să-i pună serioase probleme de înțelegere. La sfârșit, le rugă să aștepte și dispăru îndărătul ușii înguste care ducea spre interiorul propriu-zis
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o singură frază, cel mult de un rând. Fie pentru mai multă solemnitate, fie din lipsă de memorie, avea de altminteri un aer cam buimac, femeia o citi subliniind cuvintele cu degetul: doar rudele apropiate sunt autorizate să facă vizite elevelor. Palidă, Nel întrebă pe un ton puternic și limpede: "Și prietenele?" Călugărița își încrucișă brațele, ascunzându-și mâinile în mânecile hainei, discuția se încheiase. Silvia o luă pe Nel pe după umeri și ieșiră fără o vorbă. Al doilea calculator, un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Dar iată textul: Tânărul preot, cu privire aprinsă și bărbuță neagră, conturând fin un obraz palid, împinse aminul până la pierderea răsuflării și, cu un pas sprinten, dispăru în spatele iconostasului. Slujba se terminase. Îndreptându-și spatele cu un suspin de ușurare, elevele se puseră pe șușotit și chicotit. Directoarea se închină pioasă și trecu printre rânduri. Abia ieșise din capelă, că supraveghetoarele luară poziție ca să împiedice busculada și manifestările zgomotoase între aceste ziduri sfinte. Doamna Dunin, superioara, se apropie de Gabriela care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
puseră pe șușotit și chicotit. Directoarea se închină pioasă și trecu printre rânduri. Abia ieșise din capelă, că supraveghetoarele luară poziție ca să împiedice busculada și manifestările zgomotoase între aceste ziduri sfinte. Doamna Dunin, superioara, se apropie de Gabriela care, ca elevă în ultima clasă, ajuta la menținerea ordinii, și îi spuse în franțuzește: "Ieși astăzi, copila mea?" "Nu, doamnă." " Atunci treci pe la mine după masa de prânz. Vom lua ceaiul împreună." Și silueta lungă a supraveghetoarei șefe, suplă în pofida vârstei, se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
supraveghetoarei șefe, suplă în pofida vârstei, se depărtă în unduiri de mătase neagră și cenușie. Gabriela ieși ultima, după ce-și îndeplinise, distrată, dar până la capăt, misiunea. Clădirea trepida de sus până jos: libere în sfârșit să dispună de timpul lor, elevele profitau după pofta inimii. Era clipa cea mai plăcută a zilei: prânzul venea abia peste o oră, duminica își ținea încă toate făgăduielile. Traversă coridorul și întârzie o clipă în pragul ușii ca să privească grădina. Colegele ei de clasă se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să se plimbe singură, risca privirile ironice, ba chiar și zeflemelile colegelor ei. Mai rău decât "nouă", era o intrusă. Spiritul casei, cu regulile lui nescrise și întorsăturile lui de frază, îi lipseau, iar franceza ei nu era fluidă. Majoritatea elevelor se exersau în asta din grădiniță, avea oare impresia că poate recupera întârzierile doar în cursul ultimei clase? Apoi, sosirea ei tardivă într-un institut cu taxe atât de ridicate nu putea să nu suscite întrebări. Tatăl ei o fi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se întoarse pe călcâie. Ușor agasată de invitația doamnei Dunin, o luă pe coridorul întunecos, irizat de scânteierea depărtată a zilei, supraveghind geometria dalelor: vârful piciorului trebuia să depășească la fiecare pas conturul cuștilor lor. În fața ușii secretariatului, stăteau multe eleve nerăbdătoare, în așteptarea corespondenților, care trebuiau să le scoată în oraș. Ea nu avea o asemenea grijă, nimeni nu va veni s-o caute înainte de sfârșitul anului, și nici în vacanță. Își făcu drum prin îmbulzeala lor, fără a pierde
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mesei domnea un fel de așteptare. Și-a ridicat capul. Fetițele se uitau la ea cu o expresie bucuroasă: între ele, numeroase locuri goale. Le-a permis să se regrupeze, ceea ce făcură sărind repede, și în pofida bunelor manierl, peste bănci. Eleva de serviciu aduse supiera. Gabriela luă polonicul. Cu ochii pironiți pe cer, fetițele încetară să șușotească: "Așa, al cui e rândul?" O fetiță durdulie, cu niște ochi mari, albaștri, nu prea vioi, își răsuci palmele: "Al Cristinei, dar lipsește!" "Să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trecură una alteia, cu expresii comic temătoare, farfuriile pline, fără să le verse, și, cu ochii țintă la ea, așteptară. Gabriela își duse lingura la buze, atunci se repeziră toate pe mâncare. După masă, tânăra fată plecă din refectoriul unde elevele de serviciu strângeau vasele și se opri în fața peretelui de sticlă care dădea direct spre frunzișul auriu al arborilor, perforat de mari goluri. Toamna era târzie. Timpul trecea, iar vremurile se schimbau; răbdare. Se smulse din gânduri și urcă scara
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aștri luptase doamna Dunin cu valurile și de care stâncă i se izbise barca? Glezna fină se balansa sub voalul negru al ciorapului, în raza filtrată prin perdelele, croite pesemne pentru alte ferestre, mai înalte și mai largi. La început, elevele noastre trec prin unele dificultăți. Nu te simți prea singură? Nu mi-e greu în mod special să fiu singură, doamnă. Mâna care atârna pe brațul berjerei schiță o mișcare ascendentă, parcă îngreuiată de povara inelelor: "Nu ești niciodată singur
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
larg deschisă a refectoriului scăpa cacofonia bucuriilor de duminică. Intră și se așeză într-un colț. Vecina ei de pat, o prăjină, care în fiecare dimineață își trăgea îndelung ciorapii, mândră de picioarele ei, zdrăngănea la pian un tango, iar elevele din clasele superioare, neținând seama de izurile de bucătărie, dansau. Câteva perechi evoluau strâns înlănțuite, fără a-și vorbi, într-o ciudată încordare. Puștoaicele se ciondăneau pe sub mesele trase deoparte sau se distrau grozav, maimuțărindu-le pe cele mari și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a se reculege în capelă, totul era bun ca să scurteze vizita. Doamna Dunin se ridică să caute în dulap o adorabilă cutie cu fundă. Scoase din ea o bucată de hârtie care, pentru că trecuse prin mâinile mai multor serii de eleve, se ferfenițise ca o cârpă: " Uite acul, copila mea. Dar te rog, nu-l pierde, țin mult la el, îl am de la Paris." Fata jură pe zeii cei mari să aibă grijă de el ca de lumina ochilor și, tot
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fundă. Asta-i tot! O rafală de vânt, încărcată de praf și frunze moarte, mătura refectoriul, stârnind damfurile bucătăriei. Ploaia se apropia, amenințând să rupă zăgazurile cerului. Nu sunt chiar așa de neroade. "Ba da! N-au inventat nimic! Prima elevă care a înlocuit acul, acum mult, mult timp, îl pierduse într-adevăr sau îl rupsese, în orice caz, o făcuse ca să scape de reproșurile doamnei Dunin, ba chiar de o pedeapsă, având grijă ca dublura să fie conformă cu originalul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nel, se va duce să-l vadă ca să-i spună: "Ascultă, G., știi bine că presa pe care ați înființat-o voi e un rahat, n-o citește nimeni. Îți cer ritos să numești în fruntea direcției generale o fostă elevă de-a mea, care ar ști să pună lucrurile în ordine, nu se mai poate continua așa, am ajuns deja de râsul lumii!..." Hârtiile nu încetează să-și avanseze pionii conform unui proiect rațional clasificarea -, care însă nu face decât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
acasă până în 1944 când trupele rusești au rupt frontul și ne-am refugiat a doua oară. Tata a primit ordin de evacuare și i s-au dat în primire vreo treizeci de premilitari să-i ducă la Focșani. Eu eram elevă în clasa întâi la Liceul Ortodox “Elena Doamna” din Cernăuți. Acel an școlar s-a încheiat în luna martie. Am fost obligați să ne refugiem în județul Teleorman unde părinții au primit posturi de învățători. Am călătorit luni întregi în
AMINTIRI DIN TRECUT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Letiţia Halasanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1687]
-
că, pe atunci, Azilul Elena Doamna avea această reputațiune urâtă, așa că o fată ieșită din Azil era privită ca o mică vicioasă. De astădată zvonurile au fost confirmate de o măsură oficială - ministrul Instrucțiunii, Dimitrie Sturdza, a hotărât ca 5 eleve să fie eliminate din Institut și trimise la mânăstirea Văratecul. [marile fraude militare] O gravă cestiune care turbură adânc conștiința publică este aceea a fraudelor cu furniturile militare. De astă dată câmpul închipuirii este încă și mai nețărmurit.Cu câteva
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
atât la Teatrul “Luceafărul”, cât și la Biblioteca “Gheorghe Asachi” sau în școala noastră, gazdă a atâtor evenimente televizate. Casa “Dosoftei” ne-a primit cu generozitate și încântare, pentru că noi am dus acolo explozia de culoare și suflet a lucrărilor elevei Andreea Mihoc (e vorba de icoane pe lemn, la zi de sărbătoare). Activitățile cu Sabin Bălașa, la Bojdeucă și la Sala Pașilor Pierduți, ne amintește cât de mult pot fi atinse corzile sufletului de albastrul magic. Și astfel... fascinația a
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1853]
-
de formație realistă, ingineră, la fel ca și tata, nu a primit această veste cu prea multă încredere sau bucurie, dar nici nu a ignorat-o, supraveghindu-mă și observându-mă în continuare cu atenție. Anii au trecut, am devenit elevă la Liceul „Emil Racoviță”, dar cu cât noțiunile de matematică se complicau, cu atât mai greu îmi era să țin pasul cu ele, astfel încât din clasa a IX-a mă regăseam într-o clasă de filologie, profil destul de recent înființat
Momente de reflecţie ale unui fost elev. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Diana Mazga () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1860]
-
păstrat și noi, cei care ne socotim cu mândrie urmași: editorial, eveniment, catharsis, colț de suflet, franglais, latinitas, de vorbă fără catalog, știați că..., uzina vie. Reproducem, în cele ce urmează, doar un fragment din editorialul ultimului număr, semnat de eleva Alexandra Plop, de la clasa a XII-a C, Elev-caut profesor!: „Dragi cititori, ne propunem în acest număr să ilustrăm preocupărilor noastre, ale liceenilor, fiindcă prin ele ne definim personalitatea. Și, fiindcă universul nostru imediat este școala, voi căuta să expun
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Săndica Bizim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1863]