4,044 matches
-
maniheiste din Asia Centrală, reflectată, la rândul ei, de limba provinciei Fars din primele secole ale epocii sasanide. Numele pahlavi (pahlavș) a fost dat persanei medii din textele zoroastriene, nu cu semnificația originară (literal: „partă”), ci cu cea mai târzie de „eroic, antic”, folosită pentru a desemna cultura iraniană preislamică. Chiar și În privința literaturii pahlavi, rolul tradiției orale a fost foarte mare. Acest fapt este foarte important: texte scrise, de exemplu, În secolul al IX-lea și al X-lea d. Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
evenimentele în acest fel? Întâi de toate, după mentalitatea epocii, pentru a se înzestra cu o epopee națională. Israel a făcut din Iosue un „campeador” sau un „conquistador” pentru a rivaliza cu alte națiuni care se lăudau cu trecutul lor eroic. Și Israel a avut eroii săi care au înfăptuit vitejii fără egal. Această epopee s-a arătat a fi mai necesară atunci când Israel a devenit o mică provincie a marilor imperii, precum Imperiul Asirian, Babilonian, Persan, Elenist sau Roman. Mizeria
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Dumnezeu intră în joc - și intră în joc destul de energic în Cartea lui Iosue - suntem cu siguranță în lumea absolutului. Era deci potrivită alegerea unui gen literar care să poată traduce această atmosferă în termeni literari. Epopeea, prin stilul său eroic, era alegerea care se impunea firesc. Aceasta permitea să se înțeleagă mai bine de ce adversarii lui Dumnezeu întrupează „răul” și trebuie să dispară cu totul din scenă. Cine se poate opune lui Dumnezeu? 3. Unele pericole ale genului literar al
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
implică numai un trib sau un mic grup de triburi. E dificil să găsim o confirmare exterioară a conținutului cărții. Genul literar al povestirilor nu ne este de mare ajutor. Istoria lui Samson, de exemplu, se aseamănă mult cu legendele eroice întâlnite frecvent și în alte culturi. Asupra istoricității povestirilor se poate spune destul de puțin. În ansamblu, totuși, Cartea Judecătorilor descrie o situație dificilă și complexă, destul de asemănătoare cu ceea ce ne spun studiile recente despre așezarea evreilor în Israel. Procesul a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fragmentul” Din comoara inginerului Octav - considerații despre „degenerarea sufletului contemporan prin depărtarea de credință”, I. Chiru-Nanov, Al. I. Zamfirescu, D. D. Patrașcanu, D. Iov, Eugen Boureanul. Dramaturgia e ilustrată de Scarlat Froda și de N. Porsenna (un fragment din „viziunea eroică în versuri” Vulturul). Eseu și istorie literară semnează C. Alexandrescu (Iașul și Caragiale, cu ocazia comemorării dramaturgului la Teatrul Național din Iași), neobositul Octavian Moșescu, sub identitatea C. Viroagă (Un poet tânăr: Al. Sihleanu, Ion Păun-Pincio). De menționat comentariul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290505_a_291834]
-
limite greu accesibile și, în mod paradoxal, ea devine astfel o modalitate supremă de afirmare a limitei, strădania de a o atinge, și nu de a o contesta. Depășirea ca transgresare a limitelor nu avea la greci nimic din conotațiile eroice pe care noi ne-am obișnuit să i le atribuim în modernitate. Dimpotrivă, în varianta aceasta, depășirea termina prin a întâlni variantele proaste ale lui „dincolo“. Depășirea limitelor unui corp obișnuit echivala cu pierderea identității lui, deci fie cu căderea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
1915) descrie Munții Carpați și rolul jucat de aceștia în lupta dintre români și unguri. Carpații sînt prezentați aici nu atît ca o barieră geografică, cît drept o coloană vertebrală a majorității românești de pe marile versante ale lanțului muntos. Serbia eroică și martiră (Vălenii de Munte, 1915) oferă splendide imagini de evocare istorică ale luptei pentru supraviețuire a vecinei de la apus a României. În Popoare turanice parazite (Vălenii de Munte, 1915), Iorga oferă o imagine deloc măgulitoare a "popoarelor turanice parazite
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu dau dovadă de curaj. Așa cum spunea el, "ei nu manifestaseră cine știe ce eroism de pe vremea Vechiului Testament". Se aștepta oare Iorga (sau alți critici ai evreilor est-europeni) ca neasimilații și cumplit de maltratații evrei ai Legămîntului de colonizare să lupte eroic pentru torționarii lor? Sau să lupte și să moară pentru idealurile lui sămănătoriste ? Dar evreii care luptau în forțele armate ale Franței, Angliei, Germaniei sau Americii? (Sau, apropo, cei din forțele armate ale Germaniei sau Austro-Ungariei?) Oare est-europenii nu puteau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ceea ce simțea istoricul, amintindu-și poate de Posada, devine limpede din următorul citat: "Colonialismul începe să trăiască o nouă eră. Băștinașilor trebuie să li se permită să participe la conducerea și la administrarea respectivelor lor țări". Și, în continuare: "Ceasul eroicilor apărători ai Rif-ului nu a sosit încă"186. Nu poți să nu sesizezi sub simpatia profranceză a lui Iorga prezența românului care cunoscuse atît de multă asuprire și dominație străină în lupta lui pentru libertate. Iar Iorga a exprimat acest
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
părăsit rîndurile Partidului Național Țărănesc, împroșcat cu insulte de către Mihalache. Iorga a fost și el inițiat pe 8 februarie. Iar la 10 februarie 1938, regele a anunțat la "Radio România" cu vocea sa plăcută, că: "În timpuri grele, doar metodele eroice pot întări România, a cărei salvare constituie legea noastră supremă și căreia mă voi supune fără ezitare"54. Goga, care se simțea pe drept cuvînt manipulat, a ieșit din formație, a depus fără pic de ceremonie armele și a plecat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de imagini care trebuiau apreciate și de documente istorice care așteptau să fie descoperite și transcrise. 25 Le mont Athos et les Pays Roumains, București, 1914 26 Într-un articol despre românii "neliberi" din Transilvania, Iorga făcea o comparație între "eroicul" Inocențiu Micu și nepotul lui, Samuel Micu. În ciuda eroismului său, Inocențiu Micu nu a reușit să-i ajute pe iobagii români. Vărul lui nonrevoluționar, Samuel Micu, a contribuit cu răbdare și perseverență la păstrarea conștiinței culturale și a identității disprețuiților
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
italiană, partizanii comuniști ai lui Tito au purces mai Întâi la distrugerea cetnicilor - mai ales pentru că acesta era un obiectiv realizabil. Un deceniu mai târziu, deziluzionat de rezultatul confruntărilor dintre comuniști și cetnici, În care jucase el Însuși un rol eroic, Milovan Djilas depune mărturie despre adevărata experiență a războiului și a rezistenței În Iugoslavia ocupată: „Într-un ținut sleit, captiv, Însângerat, două armate se cățărau ore Întregi prin ravene stâncoase ca să scape cu viață sau ca să ucidă o mână de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
identificate drept crime și pedepsite corespunzător. Bazat pe un solid raționament politic și legal, impulsul punitiv venea și În Întâmpinarea unei nevoi interioare. Pentru cei mai mulți europeni, cel de-al doilea război mondial a Însemnat În primul rând nu o bătălie eroică, ci o degradare progresivă a vieții, În care oamenii au fost trădați și umiliți, Împinși la delicte și josnicii mărunte; fiecare a pierdut câte ceva, iar unii au pierdut chiar totul. Mai mult, În contrast cu amintirea Încă vie a primei conflagrații mondiale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ea nu era În măsură să impună acest rezultat; de fapt, nu putea să impună mai nimic de una singură. Spre sfârșitul războiului era clar că Londra nu putea rivaliza cu Moscova sau Washingtonul. Regatul Unit Își epuizase forțele În eroica Încleștare cu Germania și mult timp nu a mai putut nici măcar să mimeze alura unei mari puteri. Între ziua victoriei europene din 1945 și primăvara anului 1947, efectivele britanice au fost reduse de la 5,5 milioane de oameni la numai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comuniștii evrei de marcă aflați Încă În libertate. Serviciile secrete și-au propus apoi să obțină confesiuni și „dovezi” de la numeroșii lor prizonieri pentru a construi un dosar solid Împotriva lui Slánský și a colaboratorilor lui. Cum victimele au rezistat eroic (mai ales Însuși fostul secretar general), deși au fost torturate cu barbarie, misiunea le-a luat anchetatorilor aproape un an. În cele din urmă, În septembrie 1952 rechizitoriul era gata. Textul mărturisirilor, rechizitoriul, sentințele prestabilite și scenariul procesului au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
eliminat grosul conducerii În exil a partidelor comuniste polonez, iugoslav etc.), se putea conta pe obediența lor totală față de dictatorul sovietic. Comuniștii „naționali” Însă, cei care rămăseseră pe pământul natal, au fost considerați suspecți. Adesea ei avuseseră o activitate mai eroică În rezistență decât confrații de la Moscova (care s-au Întors abia după război, grație Armatei Roșii) și se bucurau, prin urmare, de o popularitate mai mare. Erau, de asemenea, Înclinați să aibă păreri proprii despre „calea spre comunism”, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îi fascina pe oamenii de bună-credință aflați În căutarea unei Cauze 10. Comunismul aprindea imaginația intelectualilor Într-un fel cu care nici Hitler și (cu siguranță) nici democrația liberală nu puteau concura. Comunismul avea o locație exotică și o grandoare eroică. În 1950, Raymond Aron remarca o „surpriză ilară... stânga europeană Îl confundă pe un constructor de piramide cu Dumnezeu”. Era chiar atât de uimitor? Jean-Paul Sartre, de pildă, era irezistibil atras de comuniști exact când „constructorul de piramide” se lansase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Peloton d’exécution (1945), Le Jugement dernier (1945), La Bataille du Rail (1946) În Franța; Roma, città aperta (Roma, oraș deschis, 1945), Paisan (Paisa, 1946), Un giorno della vita (1946) În Italia; În toate, un abis moral Îi separă pe eroicii partizani de lașii colaboraționiști și brutalii nemți. Le-au urmat o serie de filme amplasate (la propriu și la figurat) pe dărâmăturile Berlinului: Germania anno zero (Germania În anul zero, 1947) de Roberto Rossellini, A Foreign Affair (Scandalul internațional, 1948
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că Germania postbelică suferea de amnezie colectivă, realitatea era totuși mai complicată. Germanii nu uitaseră, ci mai degrabă Își aminteau selectiv. De-a lungul anilor ’50, oficialitățile vest-germane au Încurajat o viziune reconfortantă despre trecut conform căreia Wehrmachtul se comportase eroic, iar naziștii reprezentau o minoritate ce fusese pedepsită cum se cuvine. Printr-o serie de amnistii, criminalii de război aflați În Închisoare au fost treptat eliberați și reintegrați În viața civilă. Totodată, multe din cele mai grave crime de război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
euforia eliberării, esticii au avut tendința să nege Însemnătatea Moscovei pentru a-și evidenția propria performanță. În ianuarie 1992, József Antall, membru al Forumului Democratic și prim-ministru al Ungariei, deplângea În fața publicului local faptul că Occidentul nu apreciază rolul eroic al celor din Europa Centrală În căderea comunismului: „Această dragoste neîmpărtășită trebuie să ia sfârșit pentru că noi am fost la datorie, am luptat fără să tragem un foc de armă și am câștigat pentru ei al treilea război mondial”. Versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
considere „iugoslavă”, și nu „croată” sau „macedoneană”, iar mulți - mai ales dintre cei tineri, cei educați și cei din mediul urban În expansiune - au deprins obiceiul 1. Pe intelectualii mai tineri din Ljubljana sau Zagreb nu-i mai interesa trecutul eroic sau zbuciumat al străbunilor. În Sarajevo, capitala cosmopolită a Bosniei, 20% din locuitori se descriau În 1980 ca „iugoslavi”. Poate că Bosnia nu e reprezentativă: ea a fost dintotdeauna regiunea iugoslavă cea mai diversă din punct de vedere etnic. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost mai puțin norocoși. Intelectualii care au avut totuși succes În viața publică democratică erau, de regulă, „tehnocrați” - avocați sau economiști - care nu au avut un rol major În comunitatea disidentă Înainte de 1989. Neavând până atunci roluri de factură eroică, ei le ofereau modele mai plauzibile concetățenilor lor, la fel de puțin viteji. Într-un mesaj prezidențial din anul 2003, la puțin timp după ce Îi succedase lui Havel ca președinte al Cehiei, Václav Klaus spunea lucrurilor pe nume: „Semăn puțin cu voi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cumva ideea că mai mult de o cincime din ofițerii armatei sale se alăturaseră de bunăvoie, Înainte sau după aprilie 1940, organizației neonaziste a lui Vidkun Quisling, Nasjonal Samling („Mișcarea Națională”). Dar, În vreme ce eliberarea, rezistența și deportații (chiar și Înfrângerile eroice precum Dunkerque sau revolta din Varșovia din 1944) puteau fi exploatate pentru făurirea unor mituri naționale compensatorii, Holocaustul nu avea un conținut „utilizabil”7. În anumite privințe, germanilor le-a fost mai ușor să abordeze și să recunoască amploarea crimei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că „scutul” pétainist apărase Franța de „polonizare” - de parcă Hitler intenționase vreodată să Își trateze cuceririle din Occident cu ferocitatea barbară aplicată Estului. În istoriografie, ca și În viața națională, era Încă imposibil să exprimi cel mai mic dubiu asupra rezistenței eroice a francezilor din toată țara. Singura concesie făcută În acei ani de autoritățile franceze noilor tendințe din străinătate a venit În decembrie 1964, când Adunarea Națională a inclus, Într-un târziu, În legislația franceză „crimele Împotriva umanității” (definite inițial În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar dragostea este esența religiei creștine. Legionarul este împotriva comunismului și se va lupta din toate puterile lui pentru ca oriunde se va afla încuibat acest comunism să fie demascat și răpus.” (Corneliu Zelea Codreanu). Cutează și crede! Arhanghelul Mihail apără eroicul din noi când lupți pentru o cauză dreaptă. Curg neguri pe creștetul lumii, pământul românesc e umed de lacrimi și sânge; primejdii pentru satrapii cei pururi nesătui. Cu ochii duși departe de ceasul când scriu, când visul înălța fruntea mea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]