24,599 matches
-
anotimpuri, culori și forma gulerului și condimentele în ordine alfabetică pe raft? — Să nu-i spui niciodată, dar nici măcar nu-mi amintesc s-o fi cerut-o în căsătorie. La un moment dat, în viața mea au apărut dosare cu etichete laminate pe care scria ARANJAREA MESEI și CADOURI. Lucra pentru revista aia de modă la momentul respectiv și a reușit să împrumute o rochie de 10.000 de lire pentru ea și un costum cu tot ce trebuie pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă. Părinții au regăsit-o ciopârțită la morga spitalului, cu bucățile trupușorului reîntocmite de studenți. De după gât îi cobora șiretul de care s-a prins eticheta cu numărul de matricolă. Astfel au văzut-o ei. Eu, însă o am acum întreagă înainte-mi, și n-are nici șapte ani încă. - Ți-e dor de bunicuța? - Nu. - Da’ de tăticu? - Nici. - De mămica? Adriana tace și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
laterală dădea în holul îngust ce ducea la ușa locuinței noastre și de care se ocupa singură mama mea Helene Graß - tatăl, Wilhelm, căruia i se spunea Willy, decora vitrinele, se ocupa de aprovizionare la angrosiști și scria prețurile pe etichete -, nu mergea prea bine. Pe vremea guldenului, constrângerile fisclae afectau comerțul. Concurență la fiecare colț de stradă. Pentru a primi aprobarea pentru vânzarea suplimentară de lapte, smântână, unt și brânză de vaci a trebuit să fie sacrificată jumătatea dinspre stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bine-venită, cu citarea surselor pentru suplimentele literare întotdeauna flămânde. Aș fi putut fi categorisit drept un tânăr nazist și, astfel împovărat, aș fi purtat stigmatul de om care a mers cu turma. Judecători s-ar fi găsit negreșit. Dar povara, eticheta și stigmatul le pot furniza eu însumi. Ca membru în Tineretul Hitlerist, am fost, desigur, un tânăr nazist. Credincios până la capăt. Nu tocmai din cale-afară de fanatic, dar cu privirea ațintită neabătut în mod reflex asupra drapelului despre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al tribunalului de campanie. Se numea cumva Peterlein? Sau poate că numele ăsta drăgălaș aparținea unui alt sat prin care ne-am retras mai târziu? În pivniță se înșirau, pe rafturi adânci, borcane pline, al căror conținut era comunicat prin etichete lipite pe ele și completate cu scris de mână. Sparanghel, castraveți, dovleac și mazăre verde, și tocană de măruntaie de vânat și de măruntaie de gâscă stătea scris cu o grafie Sütterlin de bunicuță. În sticle era depozitat suc tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Cu plăcută Încetineală, Fang She m-a copleșit cu asemenea gânduri și m-a implorat, luând de martori toți strămoșii mei pe linie maternă, să nu-l sastisesc pe Tai An cu neînsemnata veste a plecării lui. Așa cum cere Cartea Etichetei, eu am adăugat la toate astea și Îndoielnica mărturie a liniei paterne; nu fără a vărsa câteva lacrimi, ne-am Îmbrățișat sub salcie. Câteva minute mai târziu, o mașină de piață m-a dus până În strada Cerrito. Fără a ceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
solidul Sediu Central. Acolo am aflat ceea ce domniile voastre știți de-acuma; Îngrozit de neașteptata mobilitate de care dăduse dovadă Fang She, afectuosul Nemirovsky se năpustise În casa din strada Deán Funes, cu puțin Înainte de venirea diafanei aurore. Bine zice Cartea Etichetei: dacă În miezul verii fierbinți onorabila ta concubină cade la așternut cu oameni de prostime și fier rău, nu tu vei fi tatăl fiului tău; iar de sâcâi palatele prietenilor la ore necuvenite, un surâs tainic va Înflori luminos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îi ignoră numele: Juan Francisco Darracq. J.F.D. deschide la Geneva un restaurant ca toate celelalte; servește bucate prin nimic diferite de cele vechi: maioneza e galbenă, verdețurile - verzi, cassata - un curcubeu, iar orice roast-beef - roșu. Sunt gata să-i pună eticheta de reacționar. Atunci, Darracq dă la iveală oul lui Columb. Surâzând din vârful buzelor, senin, cu siguranța pe care i-o insuflă geniul, Îndeplinește actul sumar care Îl așază pe vecie În vârful cel mai ascuțit și mai Înalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Shu (Maximele lui Mengzi), un tratat de morală ce l-a făcut celebru. A aprofundat studiul Marelui Cod Chinez, care tezaurizează cele Cinci cărți clasice (jing) ale lui Confucius: Yijing (Cartea Schimbărilor), Shujing (Cartea istoriei), Shijing (Cartea poemelor), Liji (Cartea Etichetei), Chungin (Primăvara și toamna), urmate de cele Patru Cărți Sacre (shu) ale confucianismului: Daxue (Marea Învătătură), Zhongyong (Mijlocul invariabil), Lunyu (Analecta lui Confucius) și Mengzi Shu (Maximele lui Mengzi). Mesonero Romanos, Ramón. Dramaturg și prozator spaniol (1803-1882) ale cărui articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
denumirile de pe sticluțe, dar medicamentele psihoactive erau puternice. — Ai putea să faci și războiul cu ce-i aici. Mda, păi ce crezi, doar e Marina Militară. — Are tot ce-i trebuie pentru a face și ceva chirurgie. Norman observă o etichetă pe care scria: „AJ. MED. COD 103“. — Ai habar ce Înseamnă asta? — E un cod de computer. L-am apelat deja. — Și? — Veștile nu sunt prea grozave. Serios? zise Norman și se așeză În fața terminalului ca să tasteze „103“. Ecranul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Sper să ai dreptate, spuse Beth, pentru că dacă Începe să viseze și apoi să facă să se manifeste monștrii din vis, n-o să ne fie prea bine. — Nu. Dar anestezia produce o stare de inconștiență totală, fără vise. Norman studia etichetele de pe sticluțe. Știi cumva ce sunt chestiile astea? — Nu, dar totul e stocat În memoria computerului, spuse Beth, așezându-se la consolă. Citește denumirile și eu am să le identific. — Difenil paralenă. Beth apăsă pe niște taste și pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
colecție de băuturi mândră și nobilă acum se transformase în câteva sticle descompletate, jerpelite și amărâte, care călătoreau asemenea unor nomazi prin șifoniere, găleți de cărbuni și pe sub paturi, în căutarea unui refugiu. Sticlele de alcool, pline și strălucitoare, cu etichete lizibile, dispăruseră demult. Tot ceea ce rămăsese în locul lor era o sticlă lipicioasă de Drambuie, acoperită de scame, cam cu un centrimetru de lichid pe fund sau tot cam un centrimetru de vodcă cubaneză (pe bune, chiar există așa ceva. Evident, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pastile de Disprin. Nici nu mai speram la un pahar care să fie și curat. Și pentru că tot suntem la capitolul petreceri, aș vrea să primesc răspuns la câteva întrebări. De ce, la petreceri, întotdeauna se găsește cineva care să rupă etichetele de pe sticlele de vin, astfel încât dimineața masa e acoperită cu bucățele enervante de hârtie care se lipesc de toate cele? De ce folosesc eu întotdeauna farfurioara de unt pe post de scrumieră? De ce întotdeauna măcar o persoană se găsește să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Gerri sau cum dracu’ le chema fiindcă eram geloasă pe ele, nu fiindc-aș fi fost teribil de matură sau de superioară. Și iată-l pe Adam atribuindu-mi tot felul de motive care de care mai nobile. Îmi pusese eticheta de inteligentă când eu, în realitate, eram o zgâtie răsfățată și imatură care cerea să i se acorde atenție în cel mai copilăresc mod posibil. Sincer, sunt niște fete foarte drăguțe, a zis el. N-am vrut să fiu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
douăzeci și cinci" — Alo, am spus în lipsă de altceva mai bun. —Claire, a zis vocea lui James. Deci el era. În sfârșit, reușeam să vorbim. —James, am răspuns. Apoi n-am mai știut ce să spun. Nu eram tocmai familiarizată cu eticheta convorbirilor cu soții fugiți de-acasă. Mai ales că eram destul de sigură că James nu încerca să-mi câștige din nou afecțiunea. Avem nevoie de o carte. O carte în care să ni se explice cum să vorbim la revenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vâjâia. Dumnezeule! Detestam toată faza asta cu maturitatea. Uram clipele astea în care eram obligată să iau niște decizii fără să am habar ce se afla în spatele ușilor respective. Îmi doream o lume în care răii și bunii să poarte etichete lizibile. O lume în care, în clipa în care răul apare pe ecran, să înceapă să cânte o muzică prevestitoare, astfel încât să nu existe riscul să-l confunzi cu binele. O lume în care cineva să-ți ceară să alegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
discurs atît de imbecil Încît nu poate fi decît supranatural, și Își pune imediat băieții la treabă ca să afle ceva, orice, despre acest individ cum n-a mai văzut nimeni, Însă CIA și FBI nu descoperă absolut nimic, cu excepția unei etichete de haină datînd din 1934. Warden se enervează, apoi se revoltă și-n cele din urmă se resemnează și-ncearcă să traducă-n fapte, În politica mondială, considerațiile lui Gardner asupra floricelelor ce cresc În grădini. La urma urmei de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și alergă spre mașina lui. Ușa lui Valburn se deschise. Jack o șterse rapid spre est, pe Strada 5, făcu cîteva zigzaguri ca s-ajungă pe Western, și trase Într-o parcare mare și bine iluminată. Rupse punga. Absint. Pe etichetă: 95 de grade. Un lichid verde și vîscos. Hașiș. Reviste lucioase, În care femei cu măști de operă sug mătărîngile unor armăsari. „Orice vă doriți.“ CAPITOLUL 22 — Ed, alaltăieri ai fost de-a dreptul genial, spuse Parker. Nu aprob intervenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
verifice). 2. Delbert Melvin Cathcart, zis și „Duke“, bărbat, alb, născut pe 14 noiembrie 1914. Două condamnări pentru corupere de minore. A făcut trei ani la San Quentin. Trei arestări pentru proxenetism, nici o condamnare. (Identificare foarte dificilă: ne-au ajutat etichetele de la spălătorie și confruntarea cu măsurătorile făcute În Închisoare.) Nici un angajator cunoscut. Ultima adresă cunoscută: Vendome, 9819, districtul Silverlake. 3. Malcolm Robert Lunceford, zis și „Mal“, bărbat, alb, născut pe 2 iunie 1912. Nu se cunoaște ultima adresă. A lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Încercuite, puse În pungi transparente pentru probe. Împrăștiate peste tot - negative fotografice, zeci de bucăți, cu suprafețe crăpate și arse. Scaune răsturnate, o comodă golită, o canapea cu umplutura jumulită. În cea mai mare crăpătură - o pungă de nailon cu eticheta „Heroină“. Tipul de la laborator turui mai departe: — Eprubetele conțineau substanțe chimice pe care le-am identificat ca fiind medicamente antipsihotice. Negativele erau cam toate mult prea neclare ca să le identificăm, dar am izbutit să ne dăm seama că majoritatea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prea mândră, întotdeauna a fost prea mândră și a preferat să piardă, cum spuneau ceilalți, decât să-și calce în picioare mândria. Să-i vorbească ar fi însemnat să-și calce în picioare mândria; or, ea îi pusese definitiv o etichetă: a venit din mahalaua cutare, e frumoasă, e foarte adevărat, și tânără, trebuie s-o recunoască, dar astea se îneacă în mirosul și sunetele mahalalei. Era convinsă că și cealaltă înțelesese eticheta și n-avea nici un motiv să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
picioare mândria; or, ea îi pusese definitiv o etichetă: a venit din mahalaua cutare, e frumoasă, e foarte adevărat, și tânără, trebuie s-o recunoască, dar astea se îneacă în mirosul și sunetele mahalalei. Era convinsă că și cealaltă înțelesese eticheta și n-avea nici un motiv să se bucure, încât încerca s-o întărâte, doar-doar o s-o scoată într-o zi din pepeni, făcând chiar și lucruri pe care poate nu le-ar fi făcut în împrejurări normale, precum dezvelitul sânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai dorea să facă și o precizare de termeni, nu în sensul minimalizării autocriticii, dar nu acceptă sintagma „beții repetate“, ceea ce ar fi foarte grav, și nici „viață dezorganizată“. Ține la termeni, pentru că, din termen în termen, se ajunge la etichete sau etichetări și se știe ce pot însemna ele. Nici informațiile de care dispune comitetul ierarhic superior biroului acestei organizații nu sunt reale sau sunt prezentate deformat. Pentru că mi s-a spus: „Se știe că faci beții; se știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încinse dogoreau și în casă plutea o moleșeală primejdioasă. Pe masa de stejar ardeau două lumânări groase lângă platoul acoperit pe jumătate cu sanviciuri. Câteva sticle se goliseră și cineva le așezase lângă piciorul mesei, una lipită de cealaltă, cu etichetele colorate la vedere. „Ei, copii, ar cam trebui s-o șterg“, zicea unul scund, cu cureaua groasă a bluejeans încheiată cam la o palmă sub pântecele proeminent, pe care îl strigau Iuliu Sofronie. „La naiba“, spuse Rodica Dumitrescu, „nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sergent de poliție. — Ce ți-am spus? N-a fost nici un polițist. Și uite, restul. Îi întinse lui Phoebe chipiul și în timp ce făcea asta, ieși la iveală o sticluță pe raftul din spatele lui. — Clorură de potasiu, citi el rar, examinând eticheta. Ai auzit de așa ceva? — E o otravă, spuse Phoebe. Mortimer o ținea în dulăpiorul cu medicamente. Numai că, ultima oară când am văzut-o, era plină. Arătă spre nivelul lichidului, care acum ajungea la un sfert din sticluță. — Mortală? Phoebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]