4,693 matches
-
în închisorile comuniste. Doar câteva repere, fără să le încarce, și fără să staționeze pe desfășurări aprofundate privind holocaustul roșu. El scrie cu detașarea creștinului care face din suplicii test inițiatic purificator, tonifiant în efortul de ajungere la Dumnezeu. În evocarea celor 17 creatori români de cultură, el scrie cum i-a cunoscut, cum a fost îndrumat de către unii, cum a colaborat și s-a împrietenit cu toată diferența de vârstă sau posibilități scriitoricești: date, relații, informații, situații.... care de care
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
împrietenit cu toată diferența de vârstă sau posibilități scriitoricești: date, relații, informații, situații.... care de care mai culturale, toate interesante, rotunjind aura unei combustii a creativității, a ascensiunii conștiinței culturale naționale cu acces calitativ la universalitate. O Postfață esențială Cartea evocărilor se încoronează, cum nici nu se putea mai bine, cu o Postfață a secularului Pan M. Vizirescu, scriitorul martir 23 de ani zidit într-un loc de taină după ce fusese condamnat, în contumacie la muncă silnică pe viață, în procesul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Vizirescu, talentul atât de complex, neobosit și dotat scriitor creștin și de seamă român, evocă pe bunul său prieten de care s- a despărțit fizic în dimineața de Duminică, 26 Mai 1997, când doamna Papadima i-a telefonat și autorul evocărilor ar fi împlinit, peste o lună, 87 ani. Pan M. Vizirescu 1 și Ovidiu Papadima s-au cunoscut, au lucrat și s-au afirmat la Gândirea - “revista de sub conducerea lui Nichifor Crainic, cu o orientare doctrinară în valorificarea spiritualității românești
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
aceea că a dat o mulțime de sfinți“. Începând cu ora 11:00, au avut loc discuții pe grupuri de participanți. S-au organizat cinci grupuri de discuții în care au existat monahi sau monahii în vârstă ce au adus evocări pline de durere și încărcate de emoții aduse din acea perioadă de tristă amintire, spre o mai bună înțelegere a acelui moment. Mulți au mărturisit că „parcă în anii durerii am învățat să mă rog.” De la ora 15:00, Domnul
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
212} Feciorul de-mpărat și dracul *** Baba și moșneagul și cele două fără de bob Istoria lui Gristos și a Maicii Domnului Zidirea mănăstirei Balaurul din fântână {EminescuOpXV 215} {EminescuOpXV 216} {EminescuOpXV 219} {EminescuOpXV 223} {EminescuOpXV 227} ÎNSEMNĂRI CU CARACTER PERSONAL EVOCĂRI SUVENIRI DIN COPILĂRIE 2291 La Dziercek în casa cu plopii. Grădina cu mere în care-mi făcusem cuib și găseam mere toamna, rămase din scuturătură. Pazirski. Galeria de tablouri. În căsuța din grădină lipisem pe păreți chipuri rupte din jurnale
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
provizoriu. Această concepție va duce la relativizarea formelor materiale și la pierderea interesului pentru ele, fapt ce a avut o imensă influență asupra destinului artei. Reprezentarea vizibilului, pe care s-a întemeiat arta Antichității, este înlocuită în arta bizantină cu evocarea invizibilului. În noua concepție, arta este un mijloc de cunoaștere prin contemplație a realității suprasensibile. Spre exemplu, viziunea apocaliptică a Judecății de Apoi, care figurează pe numeroase timpane, oferă prilejul desfășurării fanteziei celei mai stranii asupra sfârșitului lumii. În această
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Gargantua și Pantagruel, “deplina autocrație a corporalității” (Jauss); imensa sete, foame, absurdul situațiilor și întâmplărilor în care se află eroii - toate acestea declanșează râsul grotesc. “Nu se mai râde aici de vreo comportare ce contrazice normele ideale ale măreției eroice, evocare prin contrast; cauza directă a râsului grotesc este destinderea efemeră de sub apăsarea tabu-urilor morale, a căror presiune se conștientizează tocmai prin acest act sărbătoresc de eliberare a râsului și trupului.”(Jauss) Rabelais își asumă deliberat rolul nebunului de curte
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
pleci mâine la Roma. Trebuie să înveți să te uiți în jur, pui de leu. PROVINCIA ASIA PROVINCIA AEGYPTUS Roma Acolo, dincolo de păduri și munți, se afla Roma, pe care Gajus n-o văzuse niciodată. Mintea lui fragedă, vrăjită de evocările preceptorului grec, visase că, după o lungă călătorie peste dealuri și câmpii, avea să i se înfățișeze, asemenea unui nor alb, o imensitate de marmură întinsă pe șapte coline ondulate, pe malul unui râu de aur. Mai apoi, misterioasa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apărătoare arhaică din scoarță lustruită. Îl scoase din învelitoare și pe sittybos, eticheta cu titlul, citi, în latină: Libri Pontificum. În pergamentul uscat, care trosnea ușor - și despre care toată lumea vorbea fără să-l fi văzut vreodată -, erau închise binecuvântările, evocările, invocațiile, formulele magice vechi, tainice pe care, de secole, preoții și căpeteniile le recitau pentru a implora victoria, sacrificând victime înaintea bătăliilor. „Divi divaeque, qui maria terrasque colitis, vos precor quaesoque...“, zei și zeițe care sălășluiți în mări și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-l facă invulnerabil. După câteva zile s-a aflat că, în noaptea cu lună plină din martie, pe noul drum de marmură din jurul lacului apăruse - poate printr-o vrăjitorie a zeităților îngropate între Nilus și nisipuri sau printr-o evocare a împărăției infernale - un lung cortegiu de oameni străini purtând tunici albe de in, ce mergeau pe un covor de flori, cu torțe și făclii, cu cădelnițe și parfumuri, în sunetele unor instrumente stranii și al cântecelor corurilor. Mulțimea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
masturba, în mâna stângă cu o țigară de-o marcă necunoscută. Apoi, fără să i-o cer, începea să vorbească despre accident și despre cercetările poliției. Descria starea mașinii cu o plăcere de voyeur, aproape sâcâindu-mă cu înflăcărata ei evocare a grilajului de radiator zdrobit și-a sângelui împroșcat pe capotă. - Ar fi trebuit să mergi la înmormântare, i-am spus. - Îmi doresc s-o fi făcut, mi-a răspuns prompt. Îi îngroapă atât de repede pe morți - ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al Academiei Terasa” și „militant” al Insulei minulesciene. Student la Filozofie, viitorul mentor al „tinerei generații” interbelice fusese și preparatorul liceanului Ion Eugen Iovanache, care-l va portretiza în romanul Lunatecii sub numele de Fane Chiriac. Iată-l „prins” în evocarea memorialistică a lui Constantin Beldie: „Specia sa antropologică era a omului de cafenea - de Terasa Oteteleșanu, peste drum de redacția noastră, - ușor de identificat după anume stigmate caracteristice: lenea și oboseala congenitală a omului, inaplicația lui la muncă și exhibiționismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Liceul „Sfîntul Sava”, pe numele său adevărat Leopold Chapira — locuința sa va fi printre primele clădiri bucureștene construite de Marcel Iancu) - semna în Simbolul, sub pseudonimul Ch. Poldy, versuri parnasiano-simboliste mediocre (cf. Barbu Solacolu, „Prietenul meu, Ion Vinea“, în volumul Evocări, confesiuni, portrete, Editura Cartea Românească, București, 1974, pp. 256-260, reia o scrisoare a lui Vinea, publicată în numărul 18/1970 în România literară). De data aceasta e prezent doar cu articole de opinie. Avocat, poet și prozator industrios, după război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Tzara l-am găsit eu, în 1915, într-o vară petrecută la Gîrceni (Vaslui). La numele de Tristan a ținut morțiș, ceea ce i-a atras infamul calambur de «Triste Âne»” (cf. Barbu Solacolu, „Prietenul meu Ion Vinea“ din volumul Evocări. Confesiuni. Portrete, Editura Cartea Românească, 1974, pp. 256-260, textul reia o scrisoare publicată în România literară, nr. 18, din 30 aprilie 1970). Așadar, Vinea a găsit numele, iar prenumele a fost ales de Samuel Rosenstock. Problema „nășiei” pare lămurită. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a dezertării și a fugii dintr-o „provincie” sufocantă. În poemele românești ale lui Tzara, „provincialismul” include atît recuzita sămănătoristă, ruralistă, cît și pe cea simbolistă sau intimistă: parcul, reveriile grațios-exotice, fata de pension, familia comme il faut... În schimb, evocarea „provincialismului” din poemele lui Vinea are un sunet elegiac pur, micile artificii anticonvenționale și eliptismele neafectînd lirismul ansamblului: „Pereții de carton alb, tăiați de o fereastră/dreptunghiulară: luna ziua se reazemă pe cer/ning clipele rugină pe arborii de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în operațiunea aceasta dsa întrebuințează: imaginea în serie și-n libertate - un material, cu alte cuvinte, de natură centripetală. Acordarea acestor contrarii, așa cum o izbutește (...) este dovada unei reale virtuozități” (idem., p. 82). Comparativ cu Ulise, Brățara nopților este „poemul evocărilor nocturne (...) o faună și floră cu aspect lunar (...) hora de aspecte cîte se desfășoară în arena nopților, în ocne, în circuri, pe mare, pe munți vărsînd flăcări din cratere pentru ca peste toate să plutească revelația iubirii, duhul sfînt al apropierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fi, desigur, exhaustiv, el nu se va limita la „traseul de creastă” al exegezei, ci va încerca să ofere - mergînd pînă la date extraestetice - și o bază de date, suficient de cuprinzătoare, în vederea unei eventuale abordări sociologice. Potrivit mai multor evocări ale cunoscuților autorului, primele texte ale lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău (n.17 martie 1883, Curtea de Argeș - m. prin sinucidere, 23 noiembrie 1923, București) au fost elaborate prin 1907-1909 pentru amuzamentul mamei și al surorilor; în amintirile sale, fostul său coleg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au exercitat asupra lui Urmuz filozofii idealiști germani, apoi Eminescu și, îndeosebi, Caragiale. Textele sale - elaborate în nenumărate variante, cu o fervoare maniacală - încep să circule informal în mediile boemei bucureștene din anii neutralității (v. în acest sens și spectaculoasele evocări din Memoriile lui Constantin Beldie). După toate aparențele, ele au fost elaborate independent de influențele mișcărilor europene de avangardă (sesizînd, mai tîrziu, asemănările, autorul își va subintitula unul dintre manuscrise „schițe și nuvele... aproape futuriste”). Nu știm însă cîte dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Bogza în deschiderea numărului omagial consacrat de revista unu cu ocazia tipăririi în volum a scrierilor urmuziene (unu, nr. 31, noiembrie 1930). Pe lîngă reproduceri ale documentelor sinuciderii din presa anului 1923, numărul 9, ianuarie 1929, al revistei găzduiește cîteva evocări ditirambice: „Scurtcircuit Urmuz” de Stephan Roll și „Candelă-stea” de Geo Bogza; numărul 31 din noiembrie 1930 cuprinde, la rîndul său, panegirice de Ilarie Voronca („Ascuțiți-vă așadar foamea”), Sașa Pană și Stephan Roll. Dacă Sașa Pană insistă asupra revoltei sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
The Viking Press, New York, 1947 Lovinescu, E., Memorii. Aqua forte, ediție îngrijită de Gabriela Omăt, Editura Minerva, București, 1998 Ionescu, Radu, „Eugen Ionescu și Urmuz — scrisori deschise (către D. Vîrbănescu)”, în România literară, 4 decembrie 1969 Macarie, Victor, „Tristan Tzara. Evocări și documente”, în Manuscriptum, nr. 3-4 (80-81)/1990 Millian, Claudia, Despre Ion Minulescu, Editura pentru Literatură, București, 1968 Manuscriptum („Avangarda românească”), nr. 3/4, București, 1990 Pană, Sașa, Născut în ’02, Editura Minerva, București, 1973 Pandrea, Petre, Helvetizarea României. Jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Petrescu, Radu, Meteorologia lecturii, Editura Cartea Românească, București, 1982 Pillat, Dinu, O constelație a poeziei române moderne, Editura Cartea Românească, București, 1974 Pintilie, Andrei, Ochiul în ureche. Studii de artă românească, ediție îngrijită de Ileana Pintilie, prefață de Gheorghe Vida, evocare de Mihai Olos, Editura Meridiane, București, 1992 Piru, Al., Istoria literaturii române de la început pînă azi, Editura Univers, București, 1981 Pop Ion, Avangardismul poetic românesc, Editura pentru Literatură, București, 1969 Pop, Ion, Avangarda în literatura română, Editura Minerva, București, 1990
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau mistic al compoziției estetice este cel care îi conferă artei bizantine forța sa extraordinară și care face ca, pusă în prezența altor tipuri de compoziție, de pildă tipul grecesc, care căuta legile unei construcții spațiale a ființei lucrurilor, a evocării lor în funcție de modalitățile profunzimii, perspectivei etc., această artă să le copleșească, reducându-le la a fi simple aranjamente locale. Dacă diversele "renașteri" care jalonează istoria artei bizantine nu au cunoscut înflorirea deplină a celei din urmă, și anume Renașterea italiană
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dispărut dintr-o dată din orizontul teologului, lăsând locul unei bezne tulburi, infernale. Acum, Bruno nu mai Însoțea gândurile și visele ascultătorilor săi către un viitor Îndepărtat. Se Întorsese, dimpotrivă, către trecutul cel mai Îndepărtat al omului. Și, pe măsură ce Înainta În evocare, cuvintele sale apăreau din ce În ce mai diferite de tezele lui Gioacchino. Acum, teologul vorbea despre epoca Îngerilor, care se răsculaseră Împotriva lui Dumnezeu, a Uriașilor, care se născuseră din oasele Îngerilor și stăpâniseră Pământul asuprindu-l cu puterea lor. Despre o epocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din nou. Limbajul lui era pe cât de șocant de liber, pe atât de nepotrivit cu lipsa sa de experiență erotică. Ceea ce se anunța a fi o simplă reluare, cu variațiuni, a aceleași teme, se transformă În miracol: cuvintele care Însoțeau evocarea Reginei se preschimbau În chiar lucrurile pe care le numeau. Pluteau În aer, colorate ca niște fluturi mari, grei, În căutarea trupului pierdut. Flavius-Tiberius vorbea și nu se mira de nimic, În timp ce ea abia respira de teamă să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vreau să spun că nu ar fi aparținut într-adevăr persoanelor evocate, ci că nu am inventat nici un nume, nici chiar cele care produc luxații în mușchiul limbii. Sunt nume istorice sau folclorice din țările și regiunile respective, adaptate nevoilor evocării fără transformări fonetice. A existat bunăoară un soldat egiptean Iahuben, un preot egiptean Tefnaht în textele cele mai vechi... Auta este un nume purtat de un erou luminos dintr-un basm african. Pe Mahukutah îl găsești în epopeea Popol Vuh
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]