5,886 matches
-
care aparțin unei domnișoare minunate pe care am cunoscut-o fugar și, ce credeți...? - Că îți trântesc un scaun în cap dacă mă mai ții pe jar! izbucni Eugen, agitat cu adevărat, desenând în aer gestul exprimat verbal. - Bine, bine! exclamă Emilian cât se poate de sobru, modificându-și atitudinea cu multă abilitate. Este o tipă extraordinară, frumoasă foc, înăltuță, brunetă, suplă, necăsătorită, asistent sau profesor universitar, continuă el pe nerăsuflate, subliniind unele cuvinte și mișcându-și brațele sugestiv, cu intenția
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
face... Este învățătoare. Fără să exagerez, fiind vorba de ea, este una dintre cele mai bune în profesiunea ei, să știi! Toți elevii au iubit-o și o iubesc și acum. Nimeni nu o uită... - Dacă spui tu, sunt convins! exclamă Eugen, râzând ușor, amuzat de exprimarea ei ce se dorea a fi cât mai convingătoare. - Nu glumesc! Fii atent! La al doilea bloc, după ultima scară, virezi stânga și intrăm în spatele lui. Este o parcare acolo. - Perfect! Mulțumesc pentru grijă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu batista sudoarea de pe frunte și de pe ceafă. Băiatul dumneavoastră, pe care l-am cunoscut Tainicele cărări ale iubirii azi, a avut o..., cum să-i spun? A avut o criză, un atac de panică...De panică? Cum vine asta? exclamă biata femeie, încercând să se ridice de pe scaun. Au oprit-o mâinile Iuliei, care era rezemată de tocul ușii de care se apropiase încet, în tăcere, fără să fie văzută. - Da, de panică. Cu alte cuvinte, cel puțin în cazul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
surpriză și plăcere, exact așa cum le-am văzut la prima întâlnire... Îmi amintesc și acum zâmbetul acela cuminte, firesc, ce m-a frapat în contrast cu râsul ironic al celor doi... Ce întâmplare de tot râsul a fost când ne-am cunoscut!”, exclamă ea și plecă din fața oglinzii pentru a se așeza din nou în pat, plecată deja în lumea frumoasă a amintirilor. Tainicele cărări ale iubirii Plecase în concediu de odihnă, restanță din anul ce nu de mult intrase la categoria „trecut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu un gest larg al brațului, a invitat-o să privească: - Acolo, draga mea, la etajul doi, în a treia cameră de la colț, în aripa stângă, sunt lucrurile mele... - Aaa! Hotel New Montana! Aproape de teleferic, la o aruncătură de băț, exclamă Laura, privind încântată silueta impunătoare a edificiului. Patru stele... Cred că aici sunt cele mai mari prețuri. - Nu, nu sunt cele mai mari. Sunt și alte..., dar ce sens are să facem comparații? Eu l-am arătat din reflex, trecând pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
toată ființa sa. Înțelesese acolo și marele zbucium care a risipit liniștea familială existentă până la acel nefericit accident. Un accident petrecut în împrejurări pe care Eugen nu le considera firești. „Nu este posibil să se facă cercetări în dorul lelii!” exclama el cu nemulțumire și revoltă. „Nu este normal să nu se găsească martori oculari într-o zonă intens circulată ziua și noaptea în orice anotimp... Cum se face că acea mașină nu a fost oprită? Nu admit că cel de la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
părând puțin încurcat. Sper să pot vorbi și eu cu amândouă la prânz. Despre pacientul nostru, desigur, adăugă el imediat ce observă un semn de încordare pe fața Iulianei. Atâta doar că acum... Da, da! Ai sosit la momentul potrivit, Ofelia, exclamă de îndată ce observă intrarea asistentei în salon. - Ca de obicei, domnule doctor... S-a întâmplat ceva? - Nu, Doamne ferește! răspunse Eugen zâmbind. Am urgențe... Rămâi, te rog, cu pacientul de aici. Nu-l lași singur nicio clipă... - Ei, asta-i bună! Nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în parcare, bărbatul o invită să urce în mașină, însă nu putu să nu observe că Iuliana ezita, dând semne că are ceva de spus. - Înțeleg că ai o altă propunere... Dorești să facem puțină mișcare în timp ce... - Exact! Asta era! exclamă ea bucuroasă și ochii îi străluciră o clipită de fericire. Te rog, nu te supăra! - Nu am nici cel mai mic motiv, Iuliana. Totuși, va trebui să plecăm cu mașina... Doar nu mă vei lăsa să mă întorc pe jos
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de fragedă...Doamne! Ce treabă are una cu alta? Între prieteni nu se pune problema vârstei, iar eu sunt doar cu cinci mai mică, așa că lasă... Wow! M-am dat de gol ca o puștoaică și nu asta am dorit! exclamă Iuliana, roșind ușor. - Daaa? Nu arăți. Ai cuvântul meu de onoare! Mă bucur mult, Iuliana. Parcă îmi trece total stinghereala, se explică el, prinzându-i afectuos brațul și cu cealaltă mână. Marian Malciu - ... Da, da, da...! Lasă doar o mână
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și tata s-au născut aici... Sunt craioveancă și eu... Am cunoscut bine istoria parcului, dar nu aș fi în stare să relatez cu lux de amănunte niciun sfert din tot ce ai povestit tu... Te admir, sincer, dragul meu! exclamă Iuliana, privindu-l din mers cu admirație. - În acest caz, la fel de sincer, mă bucur, Iuliana! Nu știu de ce, dar mă bucur mult... În fine, ca să închei acest capitol, acum, așa cum se observă cu ușurință, acel spațiu s-a micșorat vizibil
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tot mai vrea, încerc să-ți spun... - Aha, înțeleg! Nu am de unde ști, dar intuiam... - Ai pierdut ceva rarisim, pentru că, nu-ți vine să crezi, sunt sigur, a avut și timp să plângă după tine, frate! - Ei, nici chiar așa! exclamă Eugen, cu adevărat neîncrezător. - Pe onoarea mea! Cred că tocmai din cauza asta s-a dăruit cu disperare... Femeia te iubește cu adevărat ori te dorește nebunește, pentru că nu ai răspuns chemării ei. Altfel nici eu nu o înțeleg, crede-mă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nou”, gândi Laura, învăluindu-le pe amândouă cu privirea ei drăgăstoasă. Cu degetul arătător pe buze, ea se apropie și se aplecă să le sărute. Mai întâi își sărută mama pe obraz, apoi sărută fetița pe frunte și pe năsuc, exclamând în gând: „Scumpa mea! Cum semeni tu cu tatăl tău...Și fruntea și năsucul... Toată ești el, Dănuța mea dragă. Și când zâmbești îl văd pe el...”. Se retrase la fel de atentă, fără să producă cel mai mic zgomot, de parcă nici
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să contribui și eu, din suflet vă spun, la însănătoșirea deplină a acelui pacient. Am vorbit ieri cu doamna... cu doamna profesor doctor Pavelescu. De la Spitalul de Oftalmologie din București, dacă nu vă amintiți... - Da, îmi amintesc, desigur... Vă ascult! exclamă Eugen, vizibil interesat. - Ei bine, i-am expus cazul pe scurt și... vestea bună este că așteaptă să-i întocmiți un dosar complet cu toate datele, știți dumneavoastră...Da, firește! A fost vorba că pot duce bolnavul...Nu, nu este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu rea intenție... Eu v-am respectat și vă prețuiesc mult pentru toate eforturile și priceperea dumneavoastră. - Știu, știu, dragă doctore. Nu mă îndoiesc! Este bine că am clarificat, totuși... Rămânem prieteni, da? - Nici nu se poate pune altfel problema! exclamă Eugen, primind îmbrățișarea și sărutând mâna oferită. Nu a discutat cu Iustin despre programul stabilit pentru el. Nici Iulianei nu s-a grăbit să-i povestească, decât după ce a vorbit cu doamna doctor Eftimescu și au pus la punct toate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sale, Doamne!” se rugă Iuliana, ștergându-și lacrimile cu unul din cele două prosoape moi. În acele momente zări și o pereche de papuci de baie și tresări, neplăcut surprinsă. „Nu sunt singura femeie care... Wow! Ba sunt!” aproape că exclamă ea cu voce tare când, aplecându-se, ridică papucii și văzu scris pe câte o bretea numele ei. Gândindu-se că timpul se scurge cu repeziciune, se grăbi să se dezbrace. Din câteva mișcări a fost gata. Trecu în fața oglinzii
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sa apreciere. Și-a șters doar fața, părul și picioarele și s-a grăbit să îmbrace halatul cu o curiozitate copilărească. O obsedaseră Tainicele cărări ale iubirii două întrebări: „O fi greșit măsura? Îmi va veni bine?” În fața oglinzii a exclamat mulțumită și s-a grăbit să ajungă la el să o vadă. - Wow! Ce frumoasă ești, iubito! o întâmpină Eugen, învăluind-o cu priviri admirative. Arăți ca o fetișcană ieșită din bazinul de înot... - Nu râde de mine, răule!... Nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mine mă cheamă Iustin, dar tu poți să-mi spui Tinu, dacă vrei... - Îmi place cum te cheamă... Și pe ea? - Pe ea o cheamă Iuliana. Este sora mea...Eu nu am solă... - Ha, ha, ha! Ești delicioasă, Dani dragă! exclamă Iustin. Îți va aduce mami a ta, cândva, o soră... sau un frățior, dacă vrei tu... Îmi dai voie să te iau în brațe? Daniela se codi. O privi întrebător pe Mariana și, înțelegând semnul acesteia, răspunse: - Da... Ai putele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dispară pur și simplu. — toate parcurile seamănă între ele. sigur, Paul avea dreptate, uneori cartierele seamănă între ele, micile scuaruri seamănă între ele, copiii care se joacă seamănă între ei. Și totuși, nu puteam să mă înșel... Uite castanii, am exclamat triumfător, acești castani se văd din cafenea. — Castanii îi văd și eu, dar cafeneaua ta s-a șters... Paul avea deseori această calitate, de a găsi expresia cea mai plastică pentru a descrie o realitate. Da, cafeneaua mea se ștersese
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
exclamații, de elogii, de considerații marcate de fascinație și de respect. Cînd, la vîrsta de cinci ani, am început să merg singur la grădiniță (întrucît nu aveam practic de parcurs decît două sute de metri fără traversare de străzi) mama a exclamat „iată-l autonom !”. Cînd am reușit pentru prima dată să înot fără colac de salvare de la un capăt la altul al piscinei, mama m-a filmat cu religiozitate, iar apoi, acasă, imaginile au fost vizionate timp de luni și luni
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mama, să nu scad în ochii ei. nu-mi dau seama pe la ce vîrstă am conștientizat acest lucru, și anume că menținerea relației noastre la aceeași intensitate implica și un anume efort din partea mea. „Uite ce frumos se joacă singur !” exclama uneori mama privindu-mă pe furiș împreună cu tata sau cu vreo mătușă sau cu vreo vecină venită la noi în vizită. Un imens val de căldură mă inunda cînd auzeam asemenea comentarii, deși nu-mi exteriorizam bucuria în niciun fel
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
începea la rîndul său să zîmbească și să surîdă, chiar și fără să facă parte din joc, mai mult amuzat de amuzamentul mamei. Dacă la început am fost „clovnul lui mama”, pe la vîrsta de cinci ani mama a început să exclame „vai, ce actor !». Cum tot de pe la acea vîrstă ne luaserăm obiceiul să privim în familie cîte un film în fiecare seară, și am înțeles repede ce înseamnă să fii actor. Cum mama ținea mult ca respectivele filme să fie educative
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Casa monteoru, la muzeul satului precum și la Hanul lui manuc. Fundamentală i se păru însă zona în care se afla „palatul” lui Ceaușescu, Casa Poporului. megalomania arhitecturală a edificiului îl lăsă perplex și de mai multe ori l-am auzit exclamînd : — Dumnezeule, ce monumental început de roman social ! Casa Poporului găzduia de altfel și reuniunea iubitorilor de începuturi de roman, într-una din vastele sale săli de conferințe purtînd încă în mod evident amprenta estetică a epocii comuniste. absolut toți cei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu mai avea niciun dubiu : Casa monteoru se declara inaccesibilă, închisă pentru o bună bucată de vreme, le spunea tuturor curioșilor „stop, pînă aici, mă puteți contempla de pe trotuar, dar orice penetrare în intimitatea mea este interzisă”. — o, ce păcat, exclamă Guy Courtois. Vocea sa trăda o dezamăgire profundă, o mare ratare metafizică. — așteptați, nu e totul pierdut, i-am spus. Știam din aminitirile mele, de pe vremea cînd frecventam asiduu restaurantul Uniunii scriitorilor, că undeva, în spatele casei sau chiar într-o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de atmosfera romantic-decrepită din jurul casei. Intram parcă într-o altă lume, într-un alt timp. Un strat de frunze uscate se așezase peste aleea pavată cu granit iar grădina se sălbăticise atît cît să cîștige în poezie. — stil eclectic pur, exclamă Guy examinînd intrarea, imensul balcon flancat de două colonade de mare gală, și mai ales cele două lampadare așezate unul în dreapta și altul în stînga ușii principale, destul de fanteziste ca obiecte, dar doldora de reminiscențe gotice amestecate cu art nouveau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
critic, stupizeniile spuse la beție... totul era transcris, devenea text și era pus la dosar. Dar, cum în anii ’80 începuse o perioadă de mare penurie, serviciul se văzut privat de benzi de magnetofon. — Ce perioadă de rahat am avut, exclamă bătrînelul. spuneți-i domnului că nu se mai găsea nici cafea, nici țigări străine, nici unt, nici ulei, nici carne... Și nici benzi, trebuia să reciclăm aceleași și aceleași benzi de magnetofon. Și ca să le putem recicla, să putem înregistra
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]