5,918 matches
-
spun ceva despre acea liniște aparte din timpul ninsorii. So diferențiez de aceea statică, Înghețată, compactă, masivă a iernii geroase. Liniștea ninsorii este una dinamică, pufoasă, ludică, scînteietoare. Am optat deci pentru o suspensie după tăcerea... ca și cum gîndul ar fi ezitat o vreme și ar fi continuat fermecat cu divizată-n / mii și mii de fulgi. Primul vers putea să vorbească tot de zăpadă, crengile albe de pildă. M-am gîndit Însă să nu abuzez repetînd informația despre zăpadă și s-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
analfabetism. Apoi, lipsa unei clase de mijloc autohtone crease o situație atipică: una dintre forme Constituția de la 1866 al cărei text stipula drepturi, privilegii și obligații pentru o burghezie română cvasiabsentă, lipsită de fond, situație pe care Eminescu nu va ezita să o supună unei dezbateri publice, alături de alte subiecte de actualitate și interes general, cum ar fi situația din Ardeal, împământenirea evreilor, liberalii și liberalismul momentului, cestiunea Dunării, Războiul de Independență etc. sunt tratate cu profesionalismul unui gazetar minuțios documentat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
împotriva indivizilor, la ținuta clasică a moralistului (în sensul galic al cuvântului) vizând către generalitate"232. Sunt două optici care, alăturate, ar putea sugera o continuitate de ordin afectiv, dar și o intimă afinitate culturală pe care Arghezi nu a ezitat, în repetate rânduri, să o exprime public. 6.2. Ridendo dicere verum. Caragiale și Arghezi. În demersul anterior am încercat să punem în ecuație două tipuri discursive afine în structura lor profundă, atât prin consangvinitatea culturală pe care o presupune
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este valabil pentru toată lumea nu-l interesează. Intoleranța și malițiozitatea judecăților de gust, apropiate de fanatism, par mai degrabă pe măsura arbitrariului lor. Cunoscătorii în pictură susțin că valoarea (estetică) a unui tablou este indefinibilă, dar tot ei n-au ezitat niciodată să împartă și să definească, pe un ton ce nu lasă loc de replică, artiștii "buni" și "slabi". Castelli însuși, deși mai dubitativ, se ferește să-i corecteze. Nu doar fiindcă întotdeauna clientul are dreptate, ci fiindcă și el
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu respecte criteriile împărtășite de celelalte țări membre ale Uniunii europene. În țări aflate "în curs de dezvoltare", PNUD75, CNUCED 76 au jucat și joacă roluri de susținere, de formare, de sprijin financiar și tehnic pentru administrațiile publice. FMI nu ezită să-și arate puterea unor guverne care nu iau măsuri de reformare a statului 77. La fel procedează și Comisia europeană care susține, orientează, ajută guvernele să ia decizii mai adecvate intereselor europene comune. Se vorbește mult de nevoia de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
financiari și ale creatorilor de astfel de produse erau reale și creșteau. În toate documentele pe care le semnau, ei erau asociați doar la profituri, nu și la pierderi... La un moment dat, lumea cumpărătoare de astfel de produse a ezitat să se mai arunce asupra lor... În fața acestor reticențe, băncile și alte instituții financiare au început să împrumute în funcție de bilanț (dar fără să afișeze în el produsele nerentabile). În 2006, la Bâle, marii bancheri au propus reglementări privind controlul intern
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
securities, recapitalizarea băncilor și a firmelor, asistența familiilor supraîndatorate ... cu câteva condiții: veniturile conducătorilor să fie limitate, agențiile guvernamentale să fie reduse și să intre în consiliile întreprinderilor ajutate, fondurile împrumutate să fie rambursate din venituri viitoare etc. Senatul a ezitat, dar apoi a votat în favoarea planului. La fel a făcut și Camera reprezentanților. FDIC (Federal Deposit Insurance Corp) a primit o linie de credit (cvasinelimitată) din partea Trezoreriei pentru a ajuta băncile amenințate cu falimentul. Acesta declara însă că ... nu are
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
influentă în plan social, ideologia trebuie să dețină o anumită stabilitate în timp și să ofere condiții pentru cunoașterea realității de către cei care o împărtășesc. Date fiind coerența, caracterul abstract și posibilitățile de cunoaștere de care dispune, teoreticienii sociali nu ezită să asocieze ideologiei și un înalt grad de sofisticare. Dar conceptul trimite, de asemenea, și spre evaluarea faptelor, așa cum se regăsesc acestea în realitatea socială. Prin aceasta, ideologia poate simplifica realitatea, care adeseori se caracterizează prin complexitatea proceselor și fenomenelor
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o analiză socio-istorică a conceptului, al cărei rol este de a-i releva un alt sens, îndepărtat de cel pe care îl propusese marxismul. Sarcina este asumată de către Karl Mannheim, care, pe linia deschisă de istorismul lui Wilhelm Dilthey, nu ezită în a încerca să depășească limitarea impusă de către marxism conceptului de ideologie. Dacă la Marx înțelegerea ideologiei presupunea, așa cum am văzut, o dublă opoziție, aceea dintre ideologie și realitate și aceea dintre ideologie și știință (conceptul primind, drept urmare, o semnificație
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
critic, tocmai modernității. Diferențele de nuanță dintre perspectivele oferite de diverși autori cu privire la postmodernitate sunt importante în aceeași măsură în care înțelegem că diversitatea viziunilor este constitutivă acestui tip de gândire. Dacă, spre exemplu, ca teoretician al cunoașterii, Lyotard nu ezită să proclame intrarea umanității cu toate "anexele" pe care aceasta le deține într-o epocă în care trebuie să-și asume "condiția postmodernă"432, un teoretician al socialului precum Anthony Giddens consideră că este mai indicat să ne raportăm la
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
alegerile naționale. Cînd tînărul aristocrat francez Alexis de Tocqueville a vizitat Statele Unite, în anii 1830, primele cinci instituții politice democratice prezentate mai sus apăruseră deja în America. Instituțiile i-au părut atît de adînc înrădăcinate și răspîndite, încît nu a ezitat deloc să numească Statele Unite o democrație. În această țară, a spus el, oamenii erau suverani, "societatea se conduce pe sine pentru sine", și puterea majorității era nemărginită.2 A fost uluit de numărul mare de asociații în care s-au
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
ori Gewurztraminer-ul. În această poziție radicală a autorului moldav se poate observa cum occidentalizarea bucătăriei noastre, practicată ca o formă fără fond, tinde permanent să șteargă una dintre coordonatele fundamentale ale gastronomiei românești: gustul acru al multor mâncăruri. Nu vom ezita însă niciodată să lăudăm inventivitatea gastronomică de care au dat dovadă unii bucătari francezi interesați de „neaoșele noastre“ foi de varză umplute: Marc Haeberlin gătește niște extraordinare sarmale cu... pui de baltă! Idealul ar fi să nu ne străduim să
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
multe legume și cu parmezan ras. Impropriu numită „borș de potroace“ (cuvântul potroace provine din rusă, de la potrohu, care înseamnă măruntaie), această ciorbă acrită cu moare, adică zeamă de varză murată, este un alt reper al românismului gastronomic, mulți comentatori neezitând să-i acorde autenticitate, ba chiar unicitate. Problemele apar în clipa în care ne uităm în farfuriile rușilor și găsim acolo un anumit fel de rassol ’nik, foarte prețuit, făcut din măruntaie și aripi de pasăre, împreună cu orez... Este chiar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
căci ea e dragostea din triada Sf. Apostol Pavel (credința, speranța și dragostea - Corinteni I-13). La această fericire de aici și de dincolo, s-a gândit și Hippocrat și pentru ca ea să nu fie împiedicată, compromisă, el n-a ezitat să fie prevenitor ca un adevărat și necruțător părinte: METODOLOGIA HIPPOCRATICĂ Considerând medicina ca o imitație a naturii care mereu caută să se refacă acolo unde a fost agresată, Hippocrat gândește la legile generale, universale prin care să poată fi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ocazia, asiaticii s-au remarcat prin curiozitate, interes, capacitate de muncă preluînd selectiv idei și practici medicale europene, experiență și produse din farmacologia altor popoare. Cu toate că medicina lor este izolată la începuturile ei, popoarele asiatice, discrete prin definiție, n-au ezitat să ofere întregii lumi date valoroase din zestrea lor medicală, ignorând contrastele de mentalitate. MEDICINA MEDIEVALĂ OCCIDENTALĂ (SPRE RENAȘTERE) ȘOLILE DIN SALERNO șI MONTPELLIER Medicina bizantină nu a iradiat numai spre Orientul Apropiat sau îndepărtat, numai spre Rusia, stânga Dunării
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în stare latentă analizele pe care le va formula, cu aproape două sute de ani mai târziu, Stendhal despre "iluzia perfectă" și "iluzia imperfectă", în Racine și Shakespeare. Tocmai pentru a trezi o astfel de reacție de îndoială din partea spectatorului, care ezita să conchidă asupra veracității spectacolului la care asista, își vor concepe piesele reprezentanții barocului. Convinși, invers decât Platon, că nu putem scăpa de iluzie, ei vor exploata sistematic în teatru aceste jocuri de oglindă între realitate și imaginile ei. Plecând
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niciun exemplu la Antici (...) Este o comedie, deși actorii sunt, aici, fie regi, fie granzi de Spania, pentru că nu se vede născându-se niciun pericol prin care să putem fi îndemnați la milă sau teamă." Chiar el mărturisește că a ezitat mult pentru a alege un nume acestui gen nou care nu este o tragedie, în ciuda rangului personajelor. El îl critică pe "bonomul Plaut" care face din al său Amphitryon o tragedie numai pentru faptul că există acolo zei și regi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este posibil să reprezinți varietatea din natură decât prin diversitatea artei. Lope, care consideră comedia ca pe o tragi-comedie, îi îndeamnă, pentru aceleași motive, pe autorii dramatici, să amestece genurile. Bazându-se pe exemplul lui Plaut, care, în Amfitrion, nu ezită să-i introducă pe zei într-o comedie, el insistă să se amestece maniera lui Terențiu și cea a lui Seneca, pentru a imita natura totdeauna pestriță. Chiar și el procedează deseori astfel, în Cavalerul de Olmedo (1625-1630) în special
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a reprezenta Puterea întunericului de Tolstoi, el se informează asupra vieții cotidiene din Rusia, înainte de crearea decorurilor, și împrumută de la niște refugiați ruși haine care vor servi drept costume. Regia pentru Măcelarii (Les Bouchers, 1888) de Icres, în care nu ezită să presare pe scenă bucăți mari de carne crudă, stârnește vâlvă. Iluminatul cu care sunt dotate scenele din timpul său i se pare prea convențional pentru a-i satisface țelurile iluzioniste 98. Nu mai acceptă nici rampa care deformează figura
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
folosite alături de confirmările descendenței prin texte aderente, formulate de reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" și generația optzecistă. Familiarizarea cu opera, studiul conexiunilor dintre literatura caragialiană și creațiile postcaragialiene i-au oferit Loredanei Ilie o altă perspectivă asupra receptării critice. Și nu ezită să-și exprime independența profesională. Evident, Caragiale rămâne un precursor al absurdului în literatura autohtonă, dar este eronată absolutizarea notiunii. Caragiale afirma I. Constantinescu ar fi văzut " absurdul lumii sale și chiar a profetizat câteva din elementele devenirii sale viitoare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1964), Mircea Horia Simionescu (ciclul Ingeniosul bine temperat, 1968-1983, în special Dicționarul onomastic și Bibliografia generală), Al. George (Clepsidra cu venin, 1971), Mircea Cărtărescu (Levantul, 1990). Semnificația polemică a discursului parodic este semnalată, de exemplu, de George Topârceanu care nu ezită să sublinieze nota de creativitate a parodiilor sale "originale" asociate cu veritabile pagini de "critică literară în pilde" vizându-i pe Homer, Al. Depărățeanu, D. Bolintineanu, G. Coșbuc, O. Goga, I. Minulescu, Cincinat Pavelescu, T. Arghezi etc. ale căror stereotipii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o arăți mâine dimineață. Profesorul: Cum mâine dimineață? Mâine dimineață nu se vede. Necunoscuta: Ce-are a face? Mi-o arăți pe hârtie. Profesorul: Nu, nu. Stai aici lângă mine. Uite (arătând cu degetul), sunt șapte stele... Le vezi? Necunoscuta (ezitând): Nu. Profesorul (febril, nervos, aproape răstit) Cum nu? Sunt patru și trei. Ultimele trei sunt coada Ursoaicei. Necunoscuta: Ce ursoaică? Profesorul: Te uiti prea jos, de asta n-o vezi. Acolo unde privești e capul Dragonului. Necunoscuta: Ce dragon? Profesorul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cugetătorilor, mulți scriitori exprimă cu mijloacele literaturii același eșec al rațiunii, prin aderararea nemărturisită sau nerecunoscută la o estetică a "nonexpresiei" care pune în valoare absurdul. Contestatar înverșunat al stereotipiilor și al clișeelor care parazitează gândirea, Eugen Ionescu n-a ezitat să denunțe, totuși, caracterul imprecis și impropriu în raport cu literatura al termenului de absurd, demistificându-l: Absurdul e un cuvânt la modă și care într-o zi nu va mai fi. În orice caz, el e încă de pe acum destul de vag încât
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
știi să vezi și să știi să relatezi în puține cuvinte."13 În consecință, amendează sarcastic talentul amicului Țoncu (Mircea Horia Simionescu), despre care notează că "atunci când se așează la masa de scris, face proză cum alții taie lemne"14, neezitând să susțină sentențios: Când va ști să taie din zece pagini nouă, va ajunge un mare scriitor"15. Împotriva textului obez, Caragiale se exprima mult mai subtil: Scrii și scrii până ostenești, și pe urmă te oprești să te odihnești
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de corupție morală și intelectuală a indivizilor (poziție care refuză evaluarea obiectivă a rolului, tehnicilor și manifestărilor, insistând asupra presupuselor efecte nocive ale acestei nebuloase nedefinite), fie celebrată cu euforie stânjenitoare, care obstrucționează investigația (unii fanatici ai benzilor desenate nu ezită să compare anumite titluri cu operele lui Shakespeare ori Dostoievski și să le argumenteze superioritatea). Produsele culturii populare nu trebuie comparate cu cele ale culturii legitimate, deoarece sunt pur și simplu "altceva", atât în miză, în realizare, cât și în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]