4,787 matches
-
un cadru static, al recluziunii transformatoare la nivel ontologic. Ocupațiile aferente universului feminin vor căpăta în contextul simbolismului selenar și acvatic valențe cosmologice și domesticesc însăși fiara haosului. Călătoria inițiatică privește subiectul în mișcare, funcția formatoare a plecării din universul familiar antrenând motive universale, precum ajutoarele năzdrăvane, probele maritale și confruntarea cu ipostazele zoomorfe ale neantului. Toate aceste structuri inițiatice rezultă din analiza pe textele populare, singurele emitente ale sensului arhetipal. Instrumentele alese așază creația populară în spațiul privilegiat al cunoașterii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stării metaforice în favoarea stării reale”) descoperă suprapunerea perfectă între imaginea divinității solare călare (asemenea cavale¬rului trac în care „se presupune că ar fi supraviețuit Hermes, zeul solar”) și cea a flăcăului aflat în prima fază inițiatică - separarea de mediul familiar: „De pe vale-n ceea vale/ Frumos soare mai răsare,/ Și nu-i soare răsărit,/ Și-i Ion împodobit,/ Călari pi-un cal gălbiu” (ȚepuGalați). Metafora negată, caracteristică pentru speciile cele mai arhaice, deschide dimensiunea fabuloasă prin sugerarea decodării diferite a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatic în planul superior, cât și succesul incursiunii mitice. Imaginea soarelui răsărind constituie, după Gilbert Durand, „prin multitudinea supradeterminărilor, ale înălțării și ale luminii, ale razei și ale auriului, ipostaza puterilor uraniene prin excelență”. Analizând ansamblul mitic al eroilor solari, familiari păstorilor nomazi, Mircea Eliade consideră că structura lor nu se limitează la „manifestarea pură și simplă a unor fenomene solare (auroră, raze, lumină, asfințit etc.). Un erou solar prezintă întotdeauna, în plus, și o zonă «obscură»”. Nașterea miraculoasă a eroului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a simțurilor omenești diminuează luminozitatea solară în alt basm: „dădură de niște case, de la soare a fost putând ține rumânul ochii deschiși, dară la ele nu i-a putut deloc” (ChirculeștiGiurgiu). Suprapunerea ordinii lumești peste arhetipul tărâmului soarelui creează sentimentul familiarului și receptorul marcat inevitabil de contingent intră fără anxietate în universul mitic. Palatul zmeului nu este doar orbitor, ci are și capacități heliotrope, iar feciorul care a supus lumea infernală reface modelul solar în inima contingentului: „ș-o luat ș-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
concomitent cu ea: „Șî la vânat îm plecară,/ Nici un vânat nu găsâră,/ Dar cînd soarele-n desară/ Găsî leuntradormit” (Condrea - Galați). Timpul prelungit al căutării, lung cât drumul soarelui de la est la vest, este necesar pentru ruperea totală de universul familiar și integrarea flăcăului în sacru: „La vânătoare pleca/ Și-și vână o zi de vară./ Când fu soarele pe seară,/ Sub o umbră de răchit'/ Găsi leul adormit” (Coconi - Ilfov). Efortul îndelungat și încununat doar la apus apare și în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
slăbirea forțelor leului la apus conotând încărcătura solară a bestiei. „Soarele călătorește pe un leu până la amiază”, dar aici fiara reprezintă o ipostază a soarelui asfințind, „animal devorator al soarelui”. Gilbert Durand apropie această prezență animalieră de o divinitate foarte familiară în spațiul mediteranean și nu numai: „acest soare devorator și tenebros ni se pare a fi rudă apropiată cu zeul Cronos al grecilor, simbol al instabilității timpului distrugător, prototip al tuturor căpcăunilor din folclorul european”. Flăcăul trebuie să-l lege
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zână pe care a surprins-o, în basm ea fiind cea care provoacă aflarea numelui, ceea ce reprezintă un botez simbolic, superior. Pedeapsa poate fi înțeleasă atât în sensul mutilant al inițierii, cât și al predestinării de a ieși din lumea familiară. Dacă norocul ținea de universul uman, limitat, dorul îl înscrie pe Arghir în planul mitic față de care el își resimte afinitatea. Ardiu este „omologul” lui „Arghir, cel mai pedepsit cu dor”, sintagmă întâlnită și în baladă, chiar de la prima apariție
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
curge între vadurile bine delimitate ale nivelurilor magice de percepție a lumii. Venit în lumea albă și asimilat ei, pruncul crește marcat de feminitatea mamei. Când etapa aceasta se încheie, este nevoie de o rupere brutală de sfera maternă a familiarului, pentru ca flăcăul sau fata nubilă să demonstreze la nivel simbolic că sunt capabili să întemeieze o familie. Finalitatea riturilor inițiatice ascunse în țesătura cuvintelor și a structu¬rilor poetice este exclusiv maritală. Prin puterea urării rituale oamenii imită gesturile arhetipale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
resimțită ca o moarte, ritualul inițiatic provoacă, la civilizațiile primitive, plânsul jalnic al mamei, ca și când despărțirea ar fi definitivă. Jelirea celui plecat „Toată lumea să-l privească,/ Să-l prăjească, să-l căiască” (Plopi - Râbnița - Transnistria) deconspiră sensul iniți- atic, persoana familiară urmând să dispară pentru a fi înlocuită de erou. Resuscitarea și revenirea în planul mundan are nevoie însă de mijlocirea eros-ului, ca punct final al elevației ființei. Pustiul este labirintul inițiatic pentru mezina dintre cele trei surori de baladă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cântă,/ Unde copil nu se botează” (GrivițaGalați). Afecțiunile izgonite pe tărâmul inanimat nu au victime potențiale, dar pentru neofit deșertul acționează ca spațiu purificator de tot ce e uman. Și în basme lăcașul ființelor miraculoase păstrează aceleași definiri apofantice, negând familiarul: „Arghiri, sî mă cauț’ unde cânii nu latrî, nici cocoșâi nu cântî” (Izvoare - Soroca). Animalele specifice gospodăriei umane alungă spiritele malefice și de aici vine incompatibilitatea lor cu prezențele supranaturale. Un topos comun descântecelor și baladelor despre cele trei surori
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
confruntarea cu Samodiva. Drumul e, așadar, vechi și părăsit, cum vor fi toate sălașele monștrilor ofidieni, câmpii sau puțuri. El face legătura atât între haos și acest „câmp de bătaie”, la „mijloc de rău și bun”, cât și între lumea familiară, ordonată, a creației și neant. Pe el, am văzut, se vine din două direcții, dinspre viață și dinspre amorf. Repetiția pleonastică „vechiuleț și de demult” are contururi de hiperbolă a atemporalului mitic. Acoperirea cu ierburi a vitalului, aici a unui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
putea vedea, de a fi dezorientat și la discreția zgomotelor și umbrelor, transformate rapid în bestiar fantastic. Atâtea ritualuri sacre, ce evocă în special atmosfera morții sau a haosului cosmic, folosesc sau creează nocturnul”. Pierderea firii, ca urmare a dispariției familiarului, semnifică anularea identității profane și debutul purificării chinuitoare. „Inițierea puberilor implica un ansamblu de practici destinate a aboli temporar și ulterior a restitui și sublinia distanța dintre ordine - dezordine, animal - uman, viațămoarte. Aduși sau părăsiți în locuri sălbatice, tinerii trebuiau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
foarte vie prin invocarea privirii și prin reluarea obsedantă a elementului de peisaj. Piatra devine cer în sintagma „seninuri de piatră” și ascultătorul simte tactil izolarea în rocă. Când povestitorul consideră descrierea prea abstractă, el compară planul sacru cu cel familiar, dar are grijă să le delimiteze precis „la noi aici în Rumânia”. Același informator, solicitat peste o lună să spună povestea din nou, renunță la trimiterea în profan, dar accentuează mineralul: „Li s-a făcut un drum, pîn niște k
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ascuns pentru neinițiați, dar, odată ajunși la stadiul lui regresum ad utterum, ei urmează un itinerariu preconstruit. Ieșirea din lumea cunoscută este sugerată într-un basm din Bughea de Sus, Argeș, prin refuzul locurilor reperabile și așezarea la marginea universului familiar, despărțit de orice e dincolo printr-o apă: „Îji loară iel hrană pentru mai multă vreme, ij loară zîo bună și plecară. A iși dă la Cîmpulung, și-a intra la București. Nu i s-a părut frumoz nici acolo
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îl întâlnim într-un descântec care desface vrăjile de urât: „Plecai în luncî/ Spri Sfânta Duminicî,/ Plecai pi drumu mari/ Spri sfântu soari răsari,/ Pi potecî nicalcatî,/ Pi roua niscuturatî” (Botești - Suceava). Recunoaștem în acest fragment concentrate toate mărcile deja familiare din celelalte specii folclorice: câmpia, ajutorul divinității autohtone, drumul mare al inițierii, direcția solară pe care mai ales defunctul trebuie să pășească, domeniul sacru, neatins și neparcurs, destinat doar neofitului. Transcenderea de lungă durată a nivelurilor identifi¬cabile în basmul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
variantele, în timp ce vălurile nupțiale sugerate de țohoane adaugă în acest text conotația unei fecioare războinice, motiv cu răspândire universală. Alteori pedeapsa este cerută să fie îndeplinită nu la drumul mare, deci pe calea de acces spre infernal, ci în spațiul familiar Sâlei, la curțile ei. Înfrângerea ei acolo anulează forțele malefice chiar din inima lor. Ochii Samodivei apar a treia oară în baladă atunci când, exploatând garda coborâtă a Sâlei gătită, Bogdan o orbește; menționările precedente sunt implicite reproșului că Bogdan s-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noastră,/ Că coarnile noastre/ Nu intră pe ușă,/ Făr’ numai prin munte;/ Picioarele noastre/ Nu calcă-n cenușă,/ Făr’ numai prin frunză;/ Buzuțile noastre/Nu-și beau din păhare,/ Căci beau din izvoare”. Este limpede antiteza între elementele specifice universului familiar și cele ale libertății naturale. Coarnele ample, similare cu reprezentarea razelor solare, nu pot fi cuprinse de deschiderea casei natale, dimensiunea spirituală actuală trebuie să rămână în sacru, cel puțin deocamdată, fiindcă transformarea totemică are o perioadă rituală de împlinire
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Zmeul sau peștele (despre care Propp consideră că reprezintă „o primă etapă a luptei cu zmeul”) fură merele (de aur) și pune Creația în pericol, moment propice inițierii flăcăului, singurul care aude plângerea mărului. Pregătirea de luptă ne este deja familiară și o vom reîntâlni în orațiile de nuntă: „Chei pe mână își apucară,/ Grajd de piatră deschiară,/ Lese-și Negru,/ Lese-și Murgul, cal mai bun,/ Cal mai bun și mai blajin” (Țăndărei - Ialomița). Alegerea calului, frecventă în basmele rusești
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
salvarea vătafului de la înec ia sensul unei călătorii mitice pe tărâmul celălalt, al Haosului precosmic și al unei probe depășite. „Stăpână a apelor primordiale” (Mihai Coman) și „cerber” în ritualurile funebre, vidra cunoaște o ipostază surprinzătoare pentru o fiară, dar familiară totuși din basme: maternitatea îi conferă vulnerabilitate. Descendența din șarpele ce stă la baza creației face ca „Idolița” să aparțină paradigmei dragonului și prin aceasta se integrează faunei inițiatice. Haosul are numeroase întrupări zoomorfe, fiecare animal zugrăvind o mentalitate istorică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și htonian cu menirea de a proteja spațiile consacrate. De la păzirea locurilor sacre până la spiritul protector ce stă sub talpa casei s-a ajuns ușor, prin tradiția orală. Astfel de șerpi sunt considerați o prezență binevoitoare și „devin atât de familiari încât mănâncă laptele din blid cu copiii casei”. Capacitatea de a înțelege limba animalelor sau de a te metamorfoza poate fi obținută tot de la aceste ființe benefice. Pe scena textelor rituale de iarnă șarpele reprezintă „hierofania invizibilului stihial în vizibilul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alesul ei nu poate recunoaște noul ei chip, e neinițiat. Întrebat cu superioritatea ființei care a aflat tainele lumii (prostuli), el dă un răspuns care revelează contactul soției cu sacrul: divinitatea supremă a moșit transformarea magică și Cenușăreasa îi este familiară. Fântâna constituie peste tot borna dintre lumi și, atunci când aceasta e lipsită de utilitate, este clar că ne situăm într-un context inițiatic. Într-un basm din Boișoara, Vâlcea, fântâna fără pereți împrejmuitori, ca marcă a siguranței adăpării, este locul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de împărat, care o va lua de soție. Firul apei mari curge dinspre infernal spre universul ordonat, alimentându-l cu energii în formă primară ce au nevoie de un cosmocrator pentru a fi îmblânzite. Încercarea povestitorului de a crea senzația familiarului - apa dintre lumi poate fi chiar Mureșul - este un simptom al imaginarului arhaic, și anume absența unei „rupturi existențiale pentru român între lumea de aici și lumea de dincolo, între vremea de acum și veșnicie”; pentru el există „numai vamă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de ploaie, un vârtej luă fata, se făcu nevăzut și o duse la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii”. Brutalitatea cu care se trece din spațiul profan în cel sacru este proprie mutației ontologice, orice legătură afectivă cu mediul familiar fiind astfel anulată. Casa monstrului nu este accesibilă dinspre contingent, ea face legătura cu prăpăstiile, ca domeniu al infernalului în care fecioara trebuie să își facă ucenicia. Florea își cunoaște în amănunt evoluția inițiatică și îl previne pe feciorul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nunții până la casele Letinului bogat, unde vor avea loc probele inițiatice pentru mire. Structura de basm, care lasă firul narativ să se depene în zugrăvirea mai multor împărății și personaje întâlnite de erou, este o călătorie propriu-zisă, recognoscibilă în forma familiară din povești în balade precum Mizil-crai I(19), Ardiu crăișor I (30), Ciocârlanul I(30), Arian ăl Mic I(30), Gruicea I(33). Deși atenuate în baladă, caracteristicile evenimentelor din basme punctează evoluția eroilor și la o privire atentă vom
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a abilităților pețitorului și, în același timp, ca certificare a moralității care nu tulbură ordinea universului: „Eu atuncea mi-oi veni,/ Când tu mie mi’aduce:/ Nănaș mare -/ Sfântu Soare;/ Nănașă -/ Găinușa,/ Găinușa maheșa;/ Și fetele -/ Stelele;/ Ficiorii -/ Luceferii!”. Viziune familiară din Miorița, cântecele ritual-ceremoniale și bocetele, antropomorfismul aștrilor făcuți părtași la gesturile umane prin roluri bine delimitate în procesul nupțial pun în permanentă relație omul arhaic cu sferele divine, departe de sentimentul existențialist. Liturghia cosmică invocată de Mircea Eliade, referitoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]