9,472 matches
-
colaborare), Pitești, 2000; Noțiuni pentru studiul textualității virtuale, București, 2002; Videologia, Iași, 2003. Antologii: Literatura memorialistică. Radu Petrescu, Ion D. Sârbu, N. Steinhardt, îngr. și pref. edit., București, 1996. Repere bibliografice: Andrei Grigor, Colectivismul literar, L, 1992, 43; Alina Hristea, „Ficțiuni”, ST, 1993, 1; Ioana Pârvulescu, Să ne bucurăm, așadar, RL, 1994, 10 ; Andreea Deciu, Un orășel de carton, RL, 1994, 10; Ioan Stanomir, Demiurgul din ordinator, LCF, 1998, 15; Vasile, Proza, 165-168; Nicolae Rotund, „În căutarea comunismului pierdut”, TMS, 2002
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
Belgia, Marea Britanie). A montat spectacole cu piese de Shakespeare, Camus, Sartre, Eugen Ionescu, Gellu Naum , Radu Stanca ș.a. Este profesor la Departamentul de Teatru al Universității din Cluj. În prima carte a lui M., Un zeu aproape muritor (1982), tiparul ficțiunilor este format. Scrierile ulterioare vor multiplica, prin retușuri, paranteze și variante, modelul inițial, fără a-l modifica esențial. O posibilă referință ar fi literatura lui Dino Buzzati, cu diferența că în narațiunile sau micronarațiunile autorului român fantasticul nu este efectul
MANIUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
de asemenea necanonice în jurul lui Iov sau a lui Cain ori descriu riguros coșmarul nașterii Leviatanului sau al pedepsirii unei cetăți. În Istorii pe care n-am să le scriu (1998), circumstanțele (spațiale, temporale, cauzale etc.) continuă să fie minime. Ficțiunile manifestă de regulă paralizia logică întâlnită în vise. Unele pretexte sunt memorabile (un bătrân își prelungește viața respirând vicios aerul din baloanele care îi umplu camera, hrănindu-se, așadar, cu răsuflarea celor care le umflaseră). Autoportret cu himere (2001) e
MANIUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
parte) aspirația spre perfecțiune stilistică în beneficiul unui existențialism susținut de un relief narativ mai viguros. Cartea este un bildungsroman, care încearcă să ofere, cum s-a remarcat, „radiografia unei generații”, fiind prezente numeroase elemente autobiografice, amendate și topite în ficțiune. Firul narativ urmărește traseele biografice ale câtorva tineri, studenți la Cluj în anii ’60, considerate retrospectiv de unul dintre protagoniști, care e și narator-raisonneur. Sunt investigate idealurile și frustrările, succesele și înfrângerile protagoniștilor, în contextul istoric dat și în încercarea
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
la Teatrul Mic din București. După 1989 se dedică teatrului, dând piese precum Boabe de rouă pe o frunză de lotus în bătaia lunii (montată în 1999 la Teatrul Național din București) și Ultima zi din mileniu. Alternarea prozei de ficțiune cu reportajul și reconstituirea documentar-istorică jalonează traseul căutărilor tematice și narative ale lui M. Schițele și povestirile din prima sa carte, Vedere de pe balustradă, disimulează într-o atmosferă lirică un punct de plecare biografic. Cu o maturitate compozițională remarcată de la
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
mai multe cărți de memorialistică, proză și versuri. Face parte din Confederația Scriitorilor din Israel și din Organizația Internațională a Ziariștilor. Interesul scriitoarei se îndreaptă spre proza memorialistică, în care creionează îndeosebi portrete de artiști, dar și spre proza de ficțiune. Nucleul magic (1986) este conceput ca o evocare a avangardei românești interbelice de sorginte evreiască. În centrul acesteia se află privirea cercetătoare a lui M., născută pe când tatăl său, M.H. Maxy, era la studii în Germania. Coeziunea familiei este aceea
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
revine cu romanul Litera albă (1988). Urmează alt roman, În pasaj (1990), și o culegere de proză scurtă, Unelte, arme, instrumente (1992). Împreună cu Daniel Vighi publică Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan (1994). Un loc aparte între scrierile de ficțiune ale lui M. trebuie rezervat culegerii Dicasterial (1995). Într-un anume fel, în prozele sale există o grifă a lui Sorin Titel, creatorul unui spațiu cvasimitic al Banatului. Pe de altă parte, în romanul Litera albă, de pildă, Banatul are
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
Iulian Hampu și Romulus-Lăpădat Unip, are, fiecare în parte, o rețetă proprie de a pune în practică acest program. Din atelierul lor de lucru, incluzând amintiri, excursuri arhivistice, fișe biografice, M. trece adeseori în propriul laborator de creație, dublându-și ficțiunea cu un text metanarativ discret. Comparativ cu ceilalți prozatori ai generației, el își permite cu parcimonie licențe metatextuale. În Litera albă există una singură: identitatea sugerată între autor și un personaj - scriitorul țăran Achim Beca. Stă dovadă, între altele, și
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
Nonconformistul, fostul colaborator la revistele de frondă literară „Insula” și „Simbolul” crede că un scriitor e „un bolnav care nu își poate stăpâni artezianismul gândurilor și revarsă ediții de dureri prostituate întru hrănirea publicului”. Chiar dacă acestea sunt înscrise într-o ficțiune, ca opinii ale unui schelet (figurând într-un tablou straniu, cumpărat de la un anticar parizian), îndărătul lor se profilează, lângă paharul cu otravă, poetul. Pretextul e în fond wildean, detectabil în Portretul lui Dorian Gray. Vizualizarea, plastica imaginii relevă în
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
o falie între operele tinereții și cele de maturitate. De la Hanu Ancuței - operă de răscruce - până la Creanga de aur, Ostrovul lupilor sau Divanul persian, imaginarul sadovenian ar evolua pe un traseu conducând lent, dar neabătut, de la lume spre carte. În ficțiunile lui Sadoveanu, obsedate în perioada târzie de triumful utopic al literaturii asupra unei vieți văduvite de sens, livrescul se infiltrează progresiv, uzând de formule diverse: de la convergența tematică dintre viață și modelul cărții la tălmăcirea cu instrumente parodice și în
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
sale. Vedeta universului fictiv este de fapt naratorul: autorii și personajele lor îl interesează pe critic doar în măsura în care își trec unul altuia dreptul și îndatorirea de a nara. În primele două volume criticul urmărește consecvent mișcarea convențiilor de verosimil în ficțiune, între polul social și cel psihologic, ca și mecanismul grație căruia forul narat se mișcă între un Olimp transcendent - în modelul de roman numit doric: Mara, Baltagul, Rusoaica, Enigma Otiliei, Scrinul negru sau Moromeții - și profunzimile interiorității - modelul ionic: romanele
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
fiscale, efectivele militare și siguranța statului. La rândul său, această simplificare era, ca și Normalbaüm-ul lui Beckmann, mai mult decât o descriere, fie ea și infidelă. Susținute de puterea statului prin intermediul registrelor, tribunalelor și, În ultimă instanță, prin constrângere, aceste ficțiuni administrative transformau realitatea pe care se presupunea că o respectă, Însă niciodată atât de profund Încât să se Încadreze perfect În grila administrativă. Forțarea lizibilității: instrumentele de măsură populare versus etaloanele statului Instrumentele de măsură neoficiale s-au dezvoltat pe
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
era În propriul său interes să fie identificat corect pentru a nu plăti de două ori aceleași taxe. Este clar că multe dintre aceste supranume create În secolele al XIV-lea și al XV-lea nu erau altceva decât niște ficțiuni administrative menite să facă populația lizibilă autorităților fiscale. Probabil că mulți dintre cei care purtau un al doilea nume În documente nici nu știau acest lucru și, În cele mai multe cazuri, aceste desemnări nici nu aveau existență socială În afara actului respectiv
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
anumitor critici, cu cât procentul de reprezentanți oficiali dintr-o zonă era mai mare, cu atât procesul de creare de sate planificate se Începea mai târziu și se făcea mai puțin sistematic. Când Nyerere a aflat cât de nerealistă era ficțiunea persuasiunii și cât de răspândită brutalitatea, s-a declarat dezamăgit. A deplâns eșecul compensării țăranilor pentru colibele distruse și a recunoscut că unii reprezentanți ai autorităților Îi mutaseră pe oameni În locuri inadecvate, fără apă potabilă și cu insuficient teren
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
practicile reale ale taximetriștilor parizieni cu Codul rutier. Într-o notă mai speculativă, Îmi imaginez că, cu cât se aspiră și se insistă mai mult asupra unei micro-ordini decretate oficial, cu atât va crește amploarea practicilor neconforme necesare susținerii acelei ficțiuni. Cele mai rigid planificate economii tind să fie Însoțite de o economie „subterană, «griș, informală” importantă, care găsește mii de moduri de a furniza ceea ce economia formală nu reușește să ofere. Când această economie este reprimată dur, costul este adesea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
plivit sunt diferite de cele provocate de același fenomen asupra unui teren mlăștinos de pe care nu s-au strâns buruienile. Mediile și normalizările pe care le presupune activitatea experimentală ascund faptul că starea meteorologică medie sau solul standard sunt niște ficțiuni statistice. După cum afirmă Wendell Berry: „Conform versiunii industriale de agricultură, cultivatorul se confruntă an de an cu aceeași gamă de probleme, pentru fiecare dintre ele existând Întotdeauna aceeași soluție generică și, prin urmare, soluția oferită de industrie o poate Înlocui
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
teoriei. În practică, aceasta Înseamnă un fel de vivisecție a societăților până când acestea devin ceea ce susținea inițial teoria că experimentul ar fi trebuit să facă din ele”. Isaiah Berlin, „On Political Judgement” Limpezimea opticii extrem-moderniste se datorează singularității sale hotărâte. Ficțiunea simplificatoare de la care pornește este aceea că orice activitate sau proces supus observației are o singură funcție. Pădurea amenajată științific nu face decât să producă cherestea, orașul planificat este doar cadrul circulației eficiente a mărfurilor și persoanelor, administrația locuințelor nu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Review 6, nr. 1, 1976, pp. 1-16. Discursul acesta necesită o analiză mai atentă. Subiectul ultimelor două fraze este un personaj impersonal: „statul” sau „Tanzania”, reprezentat În practică, desigur, de Nyerere și de elita UNAT. Măsurile de constrângere mențineau această ficțiune lingvistică. În sfârșit, folosirea sintagmei „viață de mort” pentru a descrie traiul celor mai mulți dintre tanzanieni Îi ridică pe Nyerere și partidul său la rangul de mântuitori ce Își scoală poporul din morți, așa cum a făcut Iisus cu Lazăr. Vezi Dean
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În cadrul Programului de studii agrare, Yale University, New Haven, 19 februarie, 1993. Birgit Müller, lucrare nepublicată, 1990. Kate Xiao Zhou, How the Farmers Changed China: Power of the People, Westview Press, Boulder, 1996. Distanța enormă ce apare astfel Între o ficțiune socială extrem-modernistă, inevitabil inconsistentă, și practicile „deviante” informale ce nu pot fi recunoscute public, dar care sunt un complement necesar, este tipică. Deși vom reveni asupra acestei teme, este important să amintim aici că ipocrizia, cinismul și hazul generate de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
2, februarie 1970, pp. 147-185. Acest articol este dur criticat de Wendell Berry În The Unsettling of America: Culture and Agriculture, Sierra Club Books, San Francisco, 1977, capitolul 5. Este interesant cât de puțin prevestește acest articol, care este o ficțiune „informată”, din ceea ce avea să fie În 1997. Revoluția din biotehnologie și tehnologiile de recombinare genetică in vitro - cu siguranță, cea mai importantă schimbare survenită În agricultură - sunt Întrevăzute doar foarte vag, ca și problemele privind vulnerabilitatea genetică și folosirea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
disecțiilor lirice. Dacă în Cântece de trecut strada, Radu G. Țeposu vedea Orașul „fără solemnitatea prozaică din poemele lui Carl Sandburg”, ca un „hibrid cu îndoită înfățișare, de ființă tentaculară și de monstru încremenit”, iar în La cea mai înaltă ficțiune (1984) sublinia felul în care „predispoziția pentru stilul colocvial, grav și jovial, malițios și bonom se păstrează intactă”, dublată însă de „radiografierea parodică a existenței”, în cartea apărută în 1990, Înnebunesc și-mi pare rău, Nicolae Manolescu descoperea „reversul întunecat
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
din minți./ Iar sângele țâșni din batista vie, albă, răcoroasă.” SCRIERI: Cântece de trecut strada, București, 1981; Aer cu diamante (în colaborare cu Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Ion Stratan), pref. Nicolae Manolescu, București, 1982; La cea mai înaltă ficțiune, București, 1984; Înnebunesc și-mi pare rău, București, 1990; Poeme alese. 1975-1990, Brașov, 2002. Repere bibliografice: Grigurcu, Existența, 516-521; Simion, Scriitori, IV, 508-513; Regman, Nu numai, 262-265; Ioan Milea, Cuvinte în libertate, APF, 1990, 5-7; Coșovei, Pornind, 115-122; Nicolae Manolescu
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
în Muntenia, teatrul și presa. Întemeietori ai primelor periodice de durată au fost Heliade, Asachi și G. Barițiu. Literatura română datorează Școlii Ardelene singura epopee încheiată, Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu, scriere de o factură modernă accentuată, care include, transpuse în ficțiune sau purtate în „sertarele” textelor din subsolul poemului, și dezbateri de idei, exprimând cele mai temerare atitudini din cuprinsul i. românesc. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, passim; D. Popovici, La Littérature roumaine à l’ époque des Lumières, Sibiu
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
născută Rădescu), soție.” Identitatea personajului este distorsionată prin multiplicare („personajele principale sunt în număr de două: Theodor Orheianu și Theodor Orheianu”), ceea ce duce la confuzii narative căutate. Titlul este de fapt ironic, sugerând prin antifrază traseul cărții: demarajul epic al ficțiunii nu se produce, întârzierea fiind disimulată prin preparativele care „iau fața” cititorului. Aparținând unei promoții care a prizat asiduu convențiile documentului intimist, speculându-i ambiguitățile, I. a publicat un jurnal, Distribuția a fost următoarea (1995). Sub protecția etichetei genului, aici
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
dialoghează cu mâinile în alfabetul Morse. Capitolul în care se relatează evadarea sa și a altui deținut e susținut de la un capăt la altul de tensiunea și nervul unui roman de acțiune, cu surprizele și spectaculosul său. Realitatea depășește aici ficțiunea, cum se va mai întâmpla și în alte episoade ale narațiunii. Călătoria cu trenul a evadaților, ascunderea în București pe la diverși prieteni, obținerea unui buletin de identitate fals și angajarea pentru scurtă vreme în „câmpul muncii” alcătuiesc o adevărată odisee
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]