6,757 matches
-
să devină autorul unei lumi își suspendă vocația", susține pe bună dreptate Blaga 27 care apără în spiritul lui Dilthey menirea pe care și-o asumă construcțiile metafizice. Dacă pentru empirist, lumea este deja și definitiv întemeiată, în schimb, adevăratul filozof "se simte dator, față de propria sa conștiință, să-și ia singur în stăpânire imperiul, adică să-l reîntemeieze"28. Aici putem face o analogie între ceea ce am numit vocația demiurgică, specifică romanticilor (vezi I, 2B), și această vocație a "autoîntemeierii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Leibniz (vezi II, 2Bh). Despre al doilea motiv am vorbit deja. El rezidă în deosebirile dintre știință și filozofie în ceea ce privește "aria" investigației și "zarea interioară": practica științifică cercetează un domeniul strict delimitat și are "o zare interioară" bine determinată, pe când filozoful (teoreticianul în genere) vizează totalitatea existenței, iar "zarea lui interioară" rămâne "indeterminată" în mare măsură, ceea ce-i asigură o sporită libertate de creație. În fine, al treilea factor este atitudinea față de experiență și rezultă chiar din cele spuse anterior în legătură cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
spuse anterior în legătură cu abordarea realității. Pregnanța exprimării lui Blaga ne îndeamnă să apelăm încă o dată la formulările lui: dacă în știința empirică avem de-a face cu "o experiență-instanță", în filozofie experiența nu constituie decât "un pretext"29; altfel spus, filozoful își subordonează experiența, pe când omul de știință, înțeles ca practician, nu ca teoretician (vezi supra), cunoaște umilința de a se subordona acesteia. Să revenim acum la analiza lui Husserl pentru a pune în evidență o altă serie de elemente care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
schimb, "rezolvarea pozitivă" a problemelor nu este altceva decât încercarea de a da conținuturi noi (discontinui, "stilistic" condiționate) acestor forme. Dar pentru Blaga profunzimea nu este "un indiciu al haosului" și dintr-un alt motiv. Din punctul de vedere al filozofului român, ființa umană se poate împlini tocmai prin profunzime speculativă, nu prin claritate științifică. Abia atunci când omul depășește faza "paradisiacă" (în care "își organizează cognitiv orizontul <<dat>>", apelând la categoriile intelectului "ce-și au sediul în conștiință") și "există luciferic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
comentatorului său ne fac să ne gândim iarăși la relația Dilthey Blaga, ale căror teorii despre cunoaștere sunt clădite tocmai în jurul conceptului de "enigmă a lumii și a vieții" și, respectiv, în jurul "termenului metaforic de mister" (s.n.)41. Viziunea ambilor filozofi gravitează în jurul aceleiași idei. Pentru Dilthey, tocmai "lupta" cu enigma universală asigură consubstanțialitatea sistemelor filozofice, fiind unica trăsătură comună care le conservă acestora continuitatea conținuturilor. La rândul lui, Blaga subliniază insistent că metafizicienii dintotdeauna și de pretutindeni au căutat "mereu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sistemelor filozofice, fiind unica trăsătură comună care le conservă acestora continuitatea conținuturilor. La rândul lui, Blaga subliniază insistent că metafizicienii dintotdeauna și de pretutindeni au căutat "mereu unul și același lucru: revelarea misterului cosmic și divin"42. În plus, pentru filozoful nostru atitudinea în fața misterului constituie criteriul major de delimitare a tipurilor de cunoaștere. Revenind acum la problema definirii filozofiei, subliniem că în timp ce la Dilthey ambele dimensiuni ale demersului filozofic (latura științifică și cea speculativă) apar, ca două aspirații divergente, la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de "esența" ei, în termenii lui Dilthey. Însă o asemenea tentativă rămâne întotdeauna o formă de expresie a individului cu preocupări filozofice, întrucât, ca și Dilthey, Simmel nu poate concepe o filozofie unică și depersonalizată, ci numai o pluralitate de filozofii create după chipul și asemănarea fiecărui autor de Weltanschauung: "Ori de câte ori totalitatea existenței atinge sufletul și caută să pătrundă în el, sufletul trebuie să-i dea acesteia propria lui formă, trebuie să încerce să cuprindă diversitatea conținuturilor ei într-un singur
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca un absolut, și anume din perspectiva științei "relativizante"), Dilthey nu este "un dogmatic al vieții" ("<<Viața>> este pentru el limesul până la care ajung cercetările lui în domeniul istoriei spiritului"), Metzger observă că acest concept a rămas insuficient clarificat de către filozoful german, dar adaugă că "măreția realizării lui constă în această deficiență"59. Pe drept cuvânt, Vianu explică o asemenea indeterminare a conceptului în discuție prin faptul că "viața apare nesiste-matizabilă pentru că este nederivabilă"60. Poate că nu întâmplător, Dilthey se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
faptul că "viața apare nesiste-matizabilă pentru că este nederivabilă"60. Poate că nu întâmplător, Dilthey se referă mai întâi la "enigma vieții", și abia apoi la "enigma lumii" (Rätsel des Lebens und der Welt). Și poate că tocmai de aceea, un "filozof al vieții", și nu altcineva, ajunge la concluzia că filozofia trebuie să fie înțeleasă ca o Weltanschauung incontrolabilă din punct de vedere științific (vezi și I, 3F). Din această perspectivă considerăm că mai nimerit ar fi să traducem conceptul de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a impus atât în uzul lingvistic, cât și în limbajul filozofic. Toate considerațiile anterioare ne conduc spre aceeași idee: la Dilthey rămâne o zonă "insondabilă", neacoperită conceptual, cea a vieții. Dar aceasta nu este, așa cum crede Metzger, o carență a filozofului, ci a filozofiei înseși. Carența, relativitatea unui sistem rezidă în dualismul funciar al filozofiei înseși. Tocmai acest dualism provoacă păcatul originar al filozofiei: acela de a lăsa descoperit din punctul de vedere al conceperii riguros obiective, de tip științific, o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
enigmă, adică ar spune Blaga câtă vreme o respectăm și o conservăm ca mister, sau în limbajul său poetic, revenind la ideea misterului "insondabil" câtă vreme "nu sugrumăm vraja nepătrunsului/ ascuns în adâncimi de întuneric" (s.n.)61. Până la urmă conchide filozoful român "toate <<progresele>> îi sunt deschise omului, în afară de unul singur: acela care ar afecta într-un fel principiul conservării misterelor instituit în univers"62. (Or, prin "fenomenologia pură", Husserl nu încercase decât să elimine "enigma transcendenței"63.) Așadar, nu viața
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui Hermes", acestei carențe a generalului îi corespunde judecata "descriptivă" sau "determinantă", care în plan cultural duce la științele descriptive și la istorie. Este aproape inutil să mai subliniem că tocmai pe o asemenea judecată se structurează întregul demers al filozofului german 73. 2. Conștient de acest păcat originar al filozofiei, Dilthey nu-și propune să dea definiția acesteia (vezi subcapitolul următor). Pe de o parte, punctul de vedere istorist pe care-l adoptă, iar pe de altă parte însăși perspectiva
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
personalizate), considerăm că în acest caz putem vorbi despre modelul totalității (Allheit), pe care se bazează filozofia continuității. Cât privește universalismul acestui model raționalist, apreciem că Hegel a încercat zadarnic să depersonalizeze filozofia, care fiind unică n-ar aparține unui filozof sau altul (vezi II, 2Be). Potrivit părerii lui Gabriel Liiceanu, pentru Hegel, un autor este încă "agentul impersonal al adevărului". Mai mult decât atât, însuși receptorul unei astfel de filozofii este depersonalizat: Autorul (ortografiat cu majusculă) "se adresează unui Cititor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să depersonalizeze filozofia, care fiind unică n-ar aparține unui filozof sau altul (vezi II, 2Be). Potrivit părerii lui Gabriel Liiceanu, pentru Hegel, un autor este încă "agentul impersonal al adevărului". Mai mult decât atât, însuși receptorul unei astfel de filozofii este depersonalizat: Autorul (ortografiat cu majusculă) "se adresează unui Cititor abstract, unei conștiințe impersonale, rațiunii pur și simplu"87. În aceiași termeni se poate discuta despre proiectul criticist sau despre proiectul fenomenologiei. Este adevărat că o filozofie care se dorește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
concept infailibil. Altminteri, "conceptele particulare" ale filozofiei sunt și rămân "la fel de îndreptățite" (vezi II, 2Bf). Adevărul sau îndreptățirea lor relativă exprimă chiar și sub presiunea multiplelor condiționări individuale, spațio-temporale și culturale la care sunt supuse "un absolut privat" pe care filozoful "nu-l poate trăi prin delegație" (vezi II, nota 171). De aceea, Spranger considera că fiecare principiu sau punct de vedere, orice valoare are "momentul său de autenticitate". În plus, oricât de antitetice și de unilaterale ar fi ele, principiile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că la Blaga discuția se poartă aproape în aceiași termeni. Putem merge și mai departe cu această analogie, extinzând-o și în privința relativizării pretențiilor de valabilitate a unei construcții metafizice, în cazul lor doi autori. Astfel, Blaga rămâne în spiritul filozofului german atunci când afirmă că "o idee poate să fie <<adâncă>> sau <<înaltă>>, adică <<verticală>>, fără să fie în același timp și <<adevărată>>, sau indiferent că e, sau nu, adevărată", pe când ideile științifice ("clare" în accepțiunea lui Dilthey, "orizontale" în cea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu slujește mai bine idealul universalității decât tocmai cel care se trudește să pună înțelesuri, nu să le afle" (s.n.)107, adică să instituie, nu să descopere. Am spune că o asemenea refundamentare a lumii este singurul mod prin care filozoful se poate detașa de eșecurile predecesorilor în ceea ce privește neîmplinitul "ideal al universalității". Dar ca și la Dilthey nici aici nu este vorba despre universalitatea unui concept totalizator, absolut, ci numai despre "elementele de universalitate" pe care filozoful pe descoperă în el
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
singurul mod prin care filozoful se poate detașa de eșecurile predecesorilor în ceea ce privește neîmplinitul "ideal al universalității". Dar ca și la Dilthey nici aici nu este vorba despre universalitatea unui concept totalizator, absolut, ci numai despre "elementele de universalitate" pe care filozoful pe descoperă în el însuși: Atunci când te integrezi într-o lume, într-o ordine prestabilită [...] te scutești de cea mai grea sarcină: cea de a găsi elementele de universalitate din tine"; abia atunci "te descoperi purtător de sensuri valabile" (s.n.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
el însuși: Atunci când te integrezi într-o lume, într-o ordine prestabilită [...] te scutești de cea mai grea sarcină: cea de a găsi elementele de universalitate din tine"; abia atunci "te descoperi purtător de sensuri valabile" (s.n.)108. Abia astfel filozoful are șansa de a se plasa sub specie aeternitatis, căci până la urmă "nu istoricitatea unui gest" contează, ci "valoarea lui omenească intrinsecă"109. Acest comentariu ne amintește de ideea "spiritualității tipice din noi" pe care am întîlnit-o la Simmel (vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care am întîlnit-o la Simmel (vezi IV, nota 100). Din perspectiva unei perpetue reîntemeieri, modelul pluralității are avantajul de a transforma precaritatea filozofiei (înțelese drept cunoaștere a unui "insondabil" ce rămâne mereu de explorat) într-o premisă a libertății: fiecare filozof devine liber să-și aleagă "axiomele" proprii, în încercarea personală ca moi pensant, cum ar spune Paul Valéry110 de a "integra iraționalul" într-o viziune capabilă să dea un sens lumii. Această "integrare" nu înseamnă desigur și o cunoaștere obiectivă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aleagă "axiomele" proprii, în încercarea personală ca moi pensant, cum ar spune Paul Valéry110 de a "integra iraționalul" într-o viziune capabilă să dea un sens lumii. Această "integrare" nu înseamnă desigur și o cunoaștere obiectivă a "iraționalului". Dar chiar dacă filozoful pune în joc un adevăr relativ, multiplu condiționat 111, aceasta nu înseamnă că nu ne aflăm în fața unui adevăr. Orice filozof are propria accepțiune a conceptului de "adevăr", iar aceasta "depinde de viziunea lui generală despre lume și despre cunoaștere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
capabilă să dea un sens lumii. Această "integrare" nu înseamnă desigur și o cunoaștere obiectivă a "iraționalului". Dar chiar dacă filozoful pune în joc un adevăr relativ, multiplu condiționat 111, aceasta nu înseamnă că nu ne aflăm în fața unui adevăr. Orice filozof are propria accepțiune a conceptului de "adevăr", iar aceasta "depinde de viziunea lui generală despre lume și despre cunoaștere"112, conchide A. Dumitriu, după ce urmărește până în epoca noastră prelungirile acestei idei de proveniență diltheyeană. Relativizarea adevărului nu privește însă doar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că absența unei neutralități ideale nu îngrădește accesul la adevăr nici măcar în ordinea științei moderne, punând sub semnul întrebării vechiul deziderat al "impersonalității" despre care vorbea Husserl, cu atât mai mult subiectivitatea n-are de ce să mai sperie astăzi vreun filozof. Cioran, a cărui atașament față de Lebensphilosophie este mai presus de orice îndoială, susține că în definitiv, "experiențele subiective cele mai adânci sunt și cele mai universale, fiindcă în ele se ajunge până la fondul originar al vieții" (s.n.)114. 7. Perenitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cunoscătoare. Pe lângă metode și clasificări, apar însă și științe noi, ce se exersează în teritorii neexplorate până acum. Însuși peisajul științific se diversifică. Totodată, încetând să mai graviteze în jurul filozofiei, științele fac eforturi de a deveni autonome, își creează propriile filozofii, își declară ostilitatea față de metafizica tradițională, față de modelul unității și al totalității deopotrivă, față de transcendentalitatea clasică și față de continuitate, în egală măsură. Teoria relativității, logica polivalentă și geometriile neeuclidiene multiplică viziunile despre lume, discontinui din punct de vedere al conținutului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
neîncetând să fie filozofie, adică străduindu-se necontenit să satisfacă exigențele unei construcții metafizice este doar o viziune despre lume, valabilă în sine, dar "relativă, provizorie și caducă în raport cu misterul", spre a ne exprima în termenii lui Blaga. De altfel, filozoful român relevă dubla ipostază a "existenței în istoricitate", ce ne trezește atât orgoliul, cât și umilința: Existența în istoricitate, existența fără posibilitate de ancorare în absolut, este desigur o existență tragică, dar în univers ei îi revine semnificația unei demnități
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]