6,379 matches
-
-i ața. 18 iunie 2004 Pot să stau într-un fotoliu Când în suflet este doliu? Pot să stau în pat făr’ grijă Când în trup e-a morții schijă? TEMPLUL MEU CU NOAPTE DENSĂ Timpul în salonul zece Cu fiori prin mine trece, Trece ca un val de tropot Sub un glas dogit de clopot. Hăt în urmă toate-s umbre Cu contururi tot mai sumbre, Iar în față o-ntrebare: Când ajung la capăt, oare? Și la asta se
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
plângi când probă faci Chiar și prin orișice atom? Nu poți, nu poți să te prefaci - Lacrima e pentru om. Nu poți să crezi că-i dus pe veci Cu mari meniri amorul, Îndepărtând cu ochii reci Ce scaldă sfănt fiorul. El s-a dus, lacrima spune Mult mai mult ca un cuvânt: Viața toată îți impune Drum deschis către mormânt. 6 iulie 2004 VĂD SEMENI CARE UMBLĂ ZIUA Văd semeni care ziua umblă Nu c-o făclie, ci cu șapte
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
nu poți altfel ca să frângi Durerea greu brumată. De spaimă multă și mult dor, Cu lacrimi mari sfințite, Tu plângi că lacrimile-n cor Cu jalea-s înfrățite. În viață omul e dator Cu plânsetul la vreme, Atunci când purul său fior E plin de diademe. 24 iulie 2004 IERTAȚI-MĂ! Am strâns și bani de-nmormântare; Scuzați că n-am putut mai mult, Dar nici nu vreau „piper și sare”, Ci cât mai simplă, făr’ tumult. Am strâns, vă rog, fără de
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
exemplu aristotelic). Dezicerea de sine poate fi sesizată cu relaxare, în variante aparent ludice, când umorul vine să ia locul siguranței de sine. De ce cutare spune totuși că e același lucru a face și a nu face? Doar ca să producă fiori celor din jur? Nu ar trebui să ne grăbim cu un răspuns, căci motivele pot fi variate, imprevizibile, iar în unele cazuri nu trebuie căutat nici un motiv. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 87 79. Revin la ceea ce spuneam dintru început, anume că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cele spuse de Heidegger întro celebră prelegere inaugurală susținută în Aula Universității din Freiburg, pe 24 iulie 1928. Textul acestei prelegeri, Ce este metafizica?, apare publicat un an mai târziu și, firește, multe din cele spuse aveau săi dea analistului fiori reci. Citește acolo cu uimire că nu prea știm ce înseamnă nimicul pe carel rostim adesea, că negarea și nuul există doar întrucât există nimicul (das Nichts), că angoasa revelează nimicul și că, în cele din urmă, nimicul însuși este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu o teamă tot mai mare. îl îngrijora mai ales cel mai înalt dintre ei, cu fața fioroasă, cel pe care Balamber îl numea Odolgan: nu-i trebuise mult ca să se îmbete și acum râsul său dezmățat, respingător, îi dădea fiori, mai ales atunci când era însoțit de priviri mai mult decât grăitoare pe care le arunca insistent nevestei lui. Fu nevoit să aștepte destul de mult până când Balamber se hotărî să-i spună adevăratul motiv al vizitei - sau, mai degrabă, invaziei - sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar eu toate astea le știu, ce-ți închipui tu? Și i le-am spus și lui Utrigúr, cum nu! Trebuie să mă crezi: ți-am luat apărarea, cum altfel! La auzul acelui nume, Audbert simțise cum îl trece un fior. — Utrigúr!... Utrigúr acela? bâlbâi el. — Chiar așa, el însuși: Utrigúr Onegesius. Știi că vine totdeauna la adunare ca să controleze tributurile, nu? — Păi... m-au lăsat să mă întorc fără să-mi spună nimic. Eu... nu înțeleg. — Sigur că nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de întâlnire? Nu ar fi fost mai logic să se ducă direct la omul acela, în satul lui, la casa lui, eventual sub protecția unei escorte? Ceva nu se potrivea. Locul din pădure, sălbatic și greu de găsit, îi dădea fiori, hrănindu-i, după prezicerile funeste făcute de Malaberga, presimțirile întunecate, temeri pe care Balamber nu făcea nimic ca să le risipească. Văzându-l că descalecă lângă pârâiașul ce șerpuia de-a curmezișul întinderii de iarbă, nu se putu abține și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era faptul că nici Gualfard, nici Geremar nu păreau să se intereseze absolut deloc de prezența sa. Așadar, soarta lui era pecetluită - ba mai mult, fusese încă de la bun început. în vreme ce încă fixa ochii, acum sticloși, ai lui Waldomar, un fior lung îi străbătu șira spinării. Se întrebă până când asasinii ce îl înconjurau îi vor mai îngădui să rămână în viață. începu să tragă cu ochiul împrejur, căutând febril o cale e scăpare. Khaba și Odolgan se aflau la un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poate împiedicat în cale, cine știe cum, de un băiat, îl împinse cu duritate îndărăt; tatăl acestuia, un om înalt și robust în haine de lucru, poate un tâmplar, se interpuse între ei, postându-se în fața războinicului. Mulțimea fu cuprinsă de un fior. Alți burgunzi se apropiară de tovarășul lor, o femeie scoase un strigăt, se dădură câțiva ghionți, dar în confuzia generală, se înălță, puternică, vocea lui Wisichart, care îl mustră pe un ton aspru pe tânărul impulsiv. Aprins de mânie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndurarea ta. Recunoscându-l pe călugăr, Canzianus avusese o tresărire, iar acum îl privea cu severitate. Confratele său mai tânăr, care făcuse chiar un pas îndărăt, îl fixa cu groază pe Inisius și întreaga sa persoană părea străbătută de un fior de repulsie. Balamber nu răbdă prea mult intervenția sâcâitoare al lui Inisius; fără măcar să-l privească, printr-un gest violent al brațului, îl împinse departe de el, iar acesta se prăvăli pe cărare. Un zâmbet ironic apăru pe chipul hunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spunându-i să o țină cu el; îl întrebă apoi despre cai: — Cum de i-ai găsit? Lucia nu se mai lupta: plângea cu fața îngropată în mâini, dar continua să-și cheme mama scoțând gemete lungi, care-ți dădeau fiori. Maliban o săltă ca pe un fulg pe cal, și, urcând la rândul său, o ținu prinzând-o puternic de mijloc. Zâmbi apoi către Sebastianus: — Eu nu am făcut nimic. Când am încercat să-l prind pe acela - făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de orice căldură omenească. Se întărea în el, de această dată cu și mai mare claritate, acea intuiție ce o simțise în momentul în care-și luaseră rămas bun la Genava: intuiția că exista în ea ceva întunecat, ca un fior de nebunie, oricum, o forță ce nu putea fi îmblânzită, într-un fel perversă, care-i împiedica sufletul să se angajeze într-o relație umană mai adâncă, făcând să eșueze orice tentativă de a ajunge la o reală familiaritate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar era pe punctul de a o face, când Cilonus atinse, în discuția cu Claudianus, delicatul subiect al jefuirii cetății Divodorum. întrucât în austera cetate locuiau părinții Livillei, Hippolita nu putu să nu-și arate interesul și solidaritatea: — Te trec fiorii când te gândești la asemenea orori, îi spuse, luând un măr dintr-un coș. Mi-ai spus însă că, din fericire, părinții tăi sunt la adăpost. Cu siguranță, au trecut prin momente îngrozitoare. Livilla încuviință: — Da. Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a faptului că era posibil ca lucrurile să fi stat chiar așa. Maliban, veșnicul taciturn, de astă dată vorbi: — Cred că am face bine dacă am controla poarta lui Marcentius. Probabil că acolo au rămas puțini. Prefectului îi trecu un fior prin șira spinării. — Bine. Să mergem, atunci! Trebui să străpungă mulțimea, înaintând împotriva curentului; fu nevoie de multe eforturi ca să ajungă să intre pe strada întunecoasă ce ducea la Poarta de Apus. Acolo întâlniră câțiva milițieni ce se îndreptau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai încăpea nici o îndoială: armata lui Valamir se retrăgea în fugă, iar vizigoții năvăleau asupra lor. Așadar, contrar ceea ce își imaginase Atila, moartea lui Theodoric nu fusese suficientă ca să-i îngenuncheze pe teribilii săi războinici. Se simți străbătut de un fior de groază: războinicii hiung-nu riscau să fie încercuiți, regele însuși ar fi putut fi capturat sau ucis! Instinctiv, Balamber se întoarse spre Odolgan, la timp pentru a-l vedea cum privește sub bărbie o lovitură de suliță care efectiv îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sosește dragu’ - mi drag, Cu cât dor, cu ce iubire! Cucule să nu mă uiți Și cu dor mereu să-mi cânți, Ca-n trecerea mea prin ani Să am sănătate, bani! Cântă-mi cucule-n pridvor Pentru dor, pentru fior, Cântă-mi și pe înserat Să-mi alungi un vechi oftat! Cucule cu glas egal Cânți pe luncă și pe deal, Mult mă rog cucule ție Să nu pleci în pribegie! Vântul n - are - o țar-aleasă Cum nici tu nu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
frate, Soră, frunza care bate! Dorul meu să te-ncânte, Păsărele mii să-ți cânte! Dacă ești la mare dus Și ești singur și cuminte, Soarele din cer, de sus Cu dulci raze să te-alinte, Marea cu al ei fior Să te mângâie ușor! Iar de ești cu vreo iubită De la Domnul dăruită Dăruiți-vă fiori, Decuseară până-n zori! Fie-ți inima o carte, Visele-mplinite toate, Iubire, zile senine, Să nu uiți: Fă numai bine! UNDE AMARE M-am îndulcit
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ești la mare dus Și ești singur și cuminte, Soarele din cer, de sus Cu dulci raze să te-alinte, Marea cu al ei fior Să te mângâie ușor! Iar de ești cu vreo iubită De la Domnul dăruită Dăruiți-vă fiori, Decuseară până-n zori! Fie-ți inima o carte, Visele-mplinite toate, Iubire, zile senine, Să nu uiți: Fă numai bine! UNDE AMARE M-am îndulcit cu patimă nebună, nebună, Mereu am sorbit-o din ochi cu plăcere, M-am aplecat spre
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
-n tremur ușor În sufletul meu plăcerea învie Și simt că plutesc, simt că zbor. Când toamna vântul bate cu putere Iar codrul povestește ca un vrăjitor Prin mine aleargă o aleasă plăcere Mi-e trupul cuprins de dor și fior. Când peste codru iarna e dezmățată Și tandră, pădurea coboară în șoaptă Lin și fantastic vibrez a iubire Răsare dulce fior a nemurire. Când primăvara în codru toate-înverzesc, Iar râurile șușotesc și parcă-mi vorbesc, Se-aprind văpăi în suflet
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Iar codrul povestește ca un vrăjitor Prin mine aleargă o aleasă plăcere Mi-e trupul cuprins de dor și fior. Când peste codru iarna e dezmățată Și tandră, pădurea coboară în șoaptă Lin și fantastic vibrez a iubire Răsare dulce fior a nemurire. Când primăvara în codru toate-înverzesc, Iar râurile șușotesc și parcă-mi vorbesc, Se-aprind văpăi în suflet, mă copleșesc, Și simt cum toate în mine ... întineresc. Când vara pătrunde miraculoasă Blândă, visătoare, dulce frumoasă S-aseamănă cu-un
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
și într-un vechi album. Dragostea de mamă este atât mare, E ca o scânteiere, bucată dintr-un soare, Ne este oferită, nicicând nu o cerșim, Dar, vai, se - întâmpl- ades să o nesocotim! MIROS DE TRANDAFIR Zboruri tandre cu fiori Sunt c-ale pădurii flori, Cu imensa strălucire Ard ca torță-n amintire. Ca dorul te-ademenesc, Precum ruga liniștesc, Risipite-n în fiecare Dau vrajă și-înflăcărare. Ca parfumul fin și tare Te-mplinesc și te uimesc, Nu e
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
către sfinți! SRIGĂT DE IUBIRE Aud glasul tău duios cum vine, Ca fulgerul, ca visul către mine Și întreaga noapte mă desfată Cu iubire mă alintă și mă-mbată. Așteptându-te cu tresăriri feline, Aud patul cum suspină fără tine, Fiori se furișează, nu- mi dau pace, Glasul inimii vorbește și când tace. Luna plină sus pe cer tresare, Soarele tresare când abia apare, La fel de luminoasă ești iubire, Aceiași minunată strălucire. Și-n orice dimineață ce răsare Te văd pe tine
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
-n orice dimineață ce răsare Te văd pe tine, vânt-înflăcărare, Și-atunci în piept adie-o tresărire Iubirea mea te strigă a iubire. Te strig iubire, vino către mine Ca visele - împlinite să mă aline, Iubirea mea divină, altarul de fior, Te strigă-n noapte freamătul de dor . MĂ TOT GÂNDESC Unde-mi pun banii uit mereu Și dacă-i caut nu-i găsesc, Mă supăr, plâng și mă gândesc Dacă să-l cert pe Dumnezeu! Prin ochelari discret privesc, Portmoneu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
treizeci și patru de ani. Craig își găsi din nou calmul. Unul din acei tipi etern tineri, își spuse el, amuzat. Nu arăta nici o zi peste patruzeci. Ciudat, totuși, că nu-i trecuse niciodată prin cap că avea cincizeci. Își permise un fior de plăcere la gândul că se ținea atât de bine. De altfel, și Anrella, la fel. Dacă lui nu-i dădeai mai mult de patruzeci, ea nu părea trecută de treizeci. Gândurile i se risipiră. Se întoarse în birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]