4,485 matches
-
scriitori din Japonia, Insulele Maldive, Rusia, Venezuela și Alaska. Bravo lor că au avut pixul și carnetul cu ei! Mi le-au furat prin telepatie, de la distanță! Prudent, am apucat ideea de coadă și am întrebat mai mulți cetățeni care frecau menta în parc dacă îmi pot împrumuta un pix. Ce poți să faci cu un pix, decât să scrii? Cu toate acestea, doi dintre ei m-au privit de parcă le ceream o mitralieră, unul m-a fixat cu un soi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
toate trapele, să nu scape nimeni ». Și, mă rog, (era destul de jenat) nu trebuia să mîncați atîția pepeni!“ Un coleg de drum de pe San Antonio și-a sintetizat strălucita filosofie de viață Într-o singură frază subtilă: „N-o mai frecați atîta, căcănarilor. Ia mai plimbați-vă voi cururile Înapoi În țara voastră de căcat.“ Așa că asta am și făcut, mai mult sau mai puțin; ne-am luat bagajele și am pornit spre Chuquicamata, vestita mină de cupru. Dar nu imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dimpotrivă, sunt stimulate să cumpere produsul. Cât despre cele câteva împinse să ia lucrurile în serios- ei bine, la ele se poate renunța liniștit. L-am văzut deseori pe tatăl meu, înainte să iasă din casă, scuipând pe pantofi și frecând scuipatul cu o cârpă. Pantofii pe care scuipase căpătau luciu. Scuipatul era bun și contra înțepăturilor de țânțari și de spini, la arsuri și la juliturile de la coate și genunchi. Cu scuipat se curățau și stropii de noroi de pe ciorapi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
chestiune secundară. Iar bunicul și bunica au trebuit să-și ducă fiecare singur, el - chitanțierele și ea - cartea de rugăciuni cu fotografia fiului căzut pe front. Îmi vine să cred că toți cei care trăiam în această casă țărănească ne frecam fără rost fiecare muțenia de a celuilalt. Obiectele noastre formau laolaltă un tot, în timp ce capetele noastre erau cu totul separate. Trăiam astfel în aceeași casă trei generații. Când n-ai obișnuința să-i adresezi celui de lângă tine o vorbă, nici
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dulce-amărui ca zahărul ars. Eram ușor euforică la gândul că aș putea să ies din încercuire. Ce-ar fi s-o șterg din viață discret și șmecher, așa-mi ziceam, și când, data viitoare, anchetatorul va pofti să mă mai frece - ia-mă de unde nu-s! Iar dumnealui rămâne pierdut în camera de interogatoriu, monstruos de singur în petele de soare ce joacă pe blestemata de podea. Nici nu mai conta că asta ar fi presupus să-mi iau viața - o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
întrebat: „Ce-ai zice dacă ți-aș platina părul, știi, am primit un decolorant din Franța“. De ce nu, mi-am zis, și-am acceptat. Mă gândeam: „Barem părul să mi-l vopsesc, dacă tot nu pot avea bicicleta“. Ea a frecat praful alb amestecându-l cu apă până ce s-a format o pastă, pe care apoi mi-a întins-o pe cap. Pielea-mi ardea ca focul. I-am spus. Așa trebuie, a zis, asta blonzește părul. A doua zi tot
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vezi bine, oamenii nici n-ar mai muri. și dacă oricum îți mai scapă o neglijență sau alta, atunci la fel de bine mai poți lua asupra ta povara altor câteva. Căci Dumnezeu tot mă va cerne prin sita Lui și dacă frec podeaua temeinic. și dacă mă cerne, barem până una-alta să câștig și eu ceva timp pentru joaca mea. Eram încredințată că această Cheie a cerului știe să vorbească. și că greșelile de peste zi i le vestește seara Domnului, atunci când
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-și revoltată poalele halatului într-un suprem și arogant dispreț. Apoi venea chinul propriu-zis, când ai fi preferat mai degrabă să fii crucificat aidoma lui Hristos decât să efectuezi următoarea operațiune. Mama turna leșie în vas, apoi cu o cârpă freca bine-bine toată suprafața exterioară și interioară până când recipientele străluceau de curățenie. Dar spitalul din "Niculești-Jianu" avea un buget sărac, la limita funcționării, așa cum sunt și astăzi o mare parte din spitalele României. Prin urmare nici detergenți, nici mănuși de protecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sufletul nostru: Mama! Maama! Maaaama! Sonoritatea și amploarea strigătelor care se repetau insistent au aprins undeva, pe circuitul neuronilor un beculeț, au declanșat un semnal. Mircea și Lică, fiecare de câte o mână au ridicat-o pe mama în genunchi frecându-i toată fața cu zăpadă pentru a-i pune sângele în funcțiune. I-au îndepărtat gheața formată pe ochi și din nou i-au frecat tot obrazul cu zăpadă pentru a o reanima. După un timp, și-a revenit ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mircea și Lică, fiecare de câte o mână au ridicat-o pe mama în genunchi frecându-i toată fața cu zăpadă pentru a-i pune sângele în funcțiune. I-au îndepărtat gheața formată pe ochi și din nou i-au frecat tot obrazul cu zăpadă pentru a o reanima. După un timp, și-a revenit ușor, murmurând mai mult pentru sine: Copiii mei... Copiii mei... I-au frecat bine și mâinile cu zăpadă luând fiecare deget în parte, pentru a îndepărta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
funcțiune. I-au îndepărtat gheața formată pe ochi și din nou i-au frecat tot obrazul cu zăpadă pentru a o reanima. După un timp, și-a revenit ușor, murmurând mai mult pentru sine: Copiii mei... Copiii mei... I-au frecat bine și mâinile cu zăpadă luând fiecare deget în parte, pentru a îndepărta riscul unei degerături. Nici cel mai bun reflexoterapeut ori masor n-ar fi egalat modul în care cei doi frați ai mei se străduiau să o aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
câmp și trebuiau scoase bucată cu bucată, degajând zăpada din jurul lor. Era o muncă foarte grea, un chin. Scormoneam la rădăcina lor și le scoteam din zăpada scorțoasă. Mănușile se udau; ne opream pentru a bate palmele una de alta; frecam alternativ când o mână când cealaltă pentru a pune sângele în circulație. Cu degetele înghețate plângeam de durere și continuam această activitate diabolică și monstruoasă, pe lângă care adunarea tizicului, vara, mi se părea o joacă de copil agreabilă și plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în bucățele... Pentru a te face să pătrunzi în sufletul meu, care acum este liniștit, îți dau cartea mea. Sunt norocos. Am reușit în sfârșit să realizez ceva interesant. În sfârșit, sistemul universal m-a înregistrat... Dacă rechinul care se freacă de chila ambarcațiunii mele m-ar înșfăca astăzi, lucrul n-ar avea importanță, din moment ce mai târziu ar fi găsită cartea mea. Dacă, dimpotrivă, aș ști că ambarcațiunea și jurnalul meu ar sfârși în flăcări, aș fi disperat, fiindcă ar dispărea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
făceam cei 300 de metri până după colț aplecată într-o parte; mergeam încet, legănat, puțin crăcănată, iar când mă opream, lăsam geanta jos și mă uitam de jur-împrejur, să văd dacă mă bagă cineva în seamă. Dacă da, îmi frecam șalele și gemeam tare ioai, ioai sau mai înfundat mâh, mâh, iar dacă nu, înșfăcam geanta și plecam în pas săltat mai departe, în timp ce cântam în poiana verde veselie multă cu băieți și fete cântă cucii cântă cu-cu cu-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Mircea. Direct de la Sala Palatului. Pe blocnotesul cu coperți roșii de pânză și hârtie lucioasă a desenat cefele, uneori profilurile activiștilor care notau conștiincios, pe același tip de blocnotes, indicațiile de la tribună. Zeci de miniaturi, demne de o expoziție. Își freacă mâinile de bucurie: le-a făcut-o! Dorin și Mircea. Umorul și rezistența (sau disidența?!) la români. * Primesc un telefon agitat: — Vino repede, a înnebunit Octav! Fii atentă, a pus portretul lui Ceaușescu pe șina de tramvai... — Și ce dacă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
festive“ pline de modificări de la „foruri“, cu veșnicele discuții despre mâncare, cu votca cinstită cu tipografii la sfârșitul zilei în secretariatul tehnic. Se anunță geruri și viscole. Obligațiile sărbătorilor - o oboseală în plus. Și totuși, bioritmul se îndrăcește: sporovăiesc, flirtez, frec și răstorn mobile scoțând praful din unghere, caut cadouri pentru toți ai mei, mănânc ce lasă ei prin farfurii, merg la cinema, la teatru, în vizite - un fel de vitalitate exacerbată, cum nu-mi stătea în fire. Azi am râs
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la marginea Bucureștiului, „la poligon“. Acolo trebuia să tragi mâța de coadă și apoi să dai cu pușca în niște ținte de carton de două ori, poc-poc, și să te faci din când în când că alergi. Locotenentele nu ne frecau, erau niște femei cumsecade. Fumam și stăteam întinse pe iarbă, dacă nu era în preajmă vreun vizitator. Când era prea cald, chiuleam. Așa se face că s-a enervat un nene pe noi, un colonel sau ce-o fi fost
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
s-au învinețit un pic două degete de la picioare - de, și la școală e cancer de frig. Mama mi-a pus niște foi de varză pe degerătură și de aia mi-am pus și ciorapii, doar nu era să mă frec cu varza prin pat. Christina e mai rău, i s-au colorat și câteva degete de la mâna dreaptă, pe care nu poate să poarte mănușă când scrie - are și asta o piele mai sensibilă. Și dobitocu’ de dirig nu ne
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
rutină, unitatea pleca la instrucție pe câmp, iar el rămânea în unitate unde nu făcea mai nimic, eventual mai dădea niște vânturi prin birou așa cum făceau toți ,,superiorii”. În armată intrau în general indivizi cărora nu le plăcea munca și ,,frecau menta” pe salarii grase fără să facă practic 39 nimic util pentru societate. La muncile agricole sau industriale unde mai era trimisă armata, muncea tot soldatul de rând. În timpul activității n-au făcut nimic dar au primit salarii grase, iar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
las-o dracului de casă“ sau „domnule în negru, ca un car funebru“ (adică emigrarea și Ceaușescu). Odată, în timpul unei astfel de audiții ilicite, a venit tovarășul director al stabili mentului și l-a luat pe Biță și i-a frecat ridi chea rău de tot ; tipul s-a întors spăsit și a schimbat repede Phoenix-ul cu o lăbăreală gen Queen. Ei bine, la o astfel de activitate a oamenilor muncii am cunoscut-o pe Ioana. Ea era bucureșteancă și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Era o zi însorită, gîzele fremătau, în aer se roteau pitulici. Pe un picior, ciorapul alb căzuse puțin și făcea niște cute urîte sub rotulă ; pe celălalt picior, ciorapul stătea întins. Genunchii se apropiau din cînd în cînd și se frecau discret ; cutele rămîneau, încăpățî nate, pe poziție. Fata nu mai știa ce să facă de rușine, era sigură că tot peronul se uită la ea și rîde, și de aceea nici nu avea curajul să privească împrejur. Stătea cu bărbia
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Bunica nu mai putea de mîndrie, îl sorbea din ochi și își lua și ea un răgaz pentru a duce la bun sfîrșit lucrul pe care îl începuse. Se foia puțin, pentru a-și face loc mai bine, și își freca picioarele unul de altul. Canapeaua amortiza orice mișcare și tremura de fiecare dată aproape imperceptibil, ca o pînză de păianjen la adierea vîntului. Cînd vorbea din nou, bunica o lua de unde rămăsese. Într-un fel, mai mult îl admira, pentru că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cînd în cînd și trecea în grabă printre cei doi, dar nu era deloc luată în seamă. Firele de praf se așterneau implacabil peste mobile, iar canapeaua mai vibra uneori, aproape imperceptibil, cînd bunica se așeza mai bine sau își freca picioarele. Despre bunica Bunica (mama maică-mii ; mama lui taică-meu era „buna“ din Ardeal și cu ea e altă poveste - s-a sinucis) a fost toată viața o femeie cumpătată. Nu a fumat și nu a pus deloc alcool
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Paștelui la orizontul de timp îmi bucura sufletul. Părinții îi pregăteau sosirea cu întreaga dăruire. Pereții odăii în care locuiam iarna erau cârpiți cu lut, amestecat cu baligă de cal, și văruiți. Scândurile și grinzile tavanului, afumate și prăfuite, erau frecate cu nisip și leșie până ce căpătau culoarea șofranului. Pardoseala de pământ era fețuită cât mai aproape de ziua Învierii pentru a-și păstra netezimea și mirosul de curat. Aceluiași tratament erau supuși pereții exteriori și prispele, care zâmbeau soarelui primăvăratic cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
era sus, dar răcoarea dimineții îi scălda încă fruntea. Tânărul se uită în jurul său, căută să-și aducă aminte de cele petrecute în ajun, să-și deie seamă de locul unde se afla, apoi, uimit ca în fața unei minuni, se frecă la ochi. În juru-i toate se schimbaseră în locul pădurii se ridica un oraș mare, cu palate, cu turnuri, cu biserici, cu fabrici, cu mișcare și cu zgomote de tot felul care ajungeau până la el... Înclinându-se apoi spre izvorul lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]