8,881 matches
-
două gorile se prăbușesc la podea ca secerate. Coridorul pe care intrase adineaori era acum blocat de cei care-i neutralizaseră paznicii. - Nu pot să cred că ameninți o oficialitate a Confederației, își sumeți capul Kaan, cu un tremur de furie necontrolat. Este cea mai mare greșeală a ta și, cred eu și ultima. - De fapt, din toată afacerea asta tu ai ieșit în pierdere, continuă Birmaq când Locotenent-gardianul își întoarse privirea din nou spre el. Nu mă mir că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Birmaq când Locotenent-gardianul își întoarse privirea din nou spre el. Nu mă mir că ai fost trimis aici și nu în altă parte, aprecie ironic. Nu știu care din noi doi este mai ghinionist... Săgețile aruncate își atinseră vizibil ținta. Descumpănirea și furia se citeau pe fața locotenentului. - Într-un joc ca acesta e nevoie de doi participanți, reluă Birmaq. Nici măcar nu te-ai gândit cum am să reacționez. Trebuia să-ți dai seama că, fără Angir, în ochii Confederației, nu valorez nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cărei administrație a rămas până în anul 1863. În vremuri grele mănăstirea a adăpostit și a salvat viața voievozilor: Constantin Cantemir, Dimitrie Cantemir și Constantin Mihail Racoviță, precum și a Mitropolitului Dosoftei. În anul 1758 o parte a ieșenilor au scăpat de furia tătarilor refugiindu-se aici, în timp ce orașul Iași era jefuit și distrus. Dar, rolul Cetățuiei nu s-a mărginit doar la cel de fortăreață. Principala menire a fost accea de bastion al credinței ortodoxe. Cu sprijinul lui Gheorghe Duca aici a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
HATHOR Mai då-mi o șoaptå coaptå cåpșunå dulce zmeurå eu Ra în universul tåu så fiu nepustiu înfructat în lumina ta zglobiu så te știu så må știu så-mi mai vii så-ți mai viu så-ți adun nurii så-ți fur furii så îi îmblânzesc cu o șoaptå mușcatå în coapsa ta Mai då-mi o frunzå din aripa a privirii taledå-mi så pot scrie pe ea numele tåu Hathor
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1616]
-
cu numele Bianca, și mie mi se părea fantastic să te cheme Bianca și să mai fii și ospătară, alunecând printre oameni și mese, ca o naiadă zburdalnică prin câmpurile cu flori. Atunci, am început să învăț singură, cu acea furie care apare când nu ai alternative. Am luat premiul întâi în fiecare an . După mulți ani am aflat că tovarășul devenise primarul comunei. A făcut niște lucruri ilegale. A ajuns în pușcărie și acolo a murit. Mă gândeam la vorbele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zăbovit, privind-o insistent cu un fel de complicitate și un zâmbet de hienă încrustat pe buze. Copila părea desprinsă dintr-o frântură de vis, parcă nici nu știa ce i se întâmplă. Pumnii fratelui meu s-au strâns a furie, a revoltă...În acordurile nepăsătoare ale unui sunet sec de fanfară, care intona cântecul patriotic „Am cravata mea”. De atunci, am înțeles că viața se întindea și dincolo de râul în care mă scăldam și dincolo de ulița prăfuită în care-mi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
chiar te iubesc! urlă el, risipind orice romantism posibil. Un râs scurt la această declarație patetică În momentul acela a răzbit dintre lacrimile mele. Începeam să cred că nu mai erau de regret sau suferință, ci pur și simplu de furie. Ciudat, dar asta mă Întărea oarecum. ― Am făcut o greșeală! repetă el uitânduse fix la mine. Dar... ― Uită-te la drum! am țipat. Și du-mă acasă! ― Nu! Am văzut Într-o fracțiune de secundă cum o mână i s-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mai departe. ― Hei, Alisia, mă trase Bianca de mânecă. ― Ce-i? ― Un tip se tot uită la tine. Și arată bine. M-am Întors și am Înghețat. Victor mă fixa cu privirea de la vreo zece metri depărtare. Am simțit vechea furie reaprinzându-se În mine. ― Ăăă, Bianca, te superi dacă nu mă Întorc cu tine acasă azi? Chiar trebuie să lămuresc ceva cu el. ― Cine e tipul? ― El e Victor, cel de care ți-am povestit În ora de engleză. Bianca se
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nu am încercat să mă sinucid. —Rachel, NU MAI MINȚI! Liftul din pieptul meu o luase razna de tot. Senzația aia de viteză se intensificase atât de tare că mi s-a făcut rău. Vina și rușinea se amestecau cu furia și ura din sufletul meu. Nu mint, am protestat. —Rachel, a zis ea pe un ton aproape isteric, ai fost dusă la spital cu salvarea și ți s-au făcut spălături stomacale! — Dar nu era nevoie de toate astea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai o problemă cu drogurile, a continuat ea. Brigit zice că luai o grămadă și tot așa mi-au spus și Margaret și Paul. Da, dar..., am încercat eu să-i explic. în același timp simțeam cum mă cuprinde o furie cumplită împotriva lui Brigit, dar sentimentul ăsta trebuia amânat pentru mai târziu. Nu suportam ca mama să fie supărată pe mine. Eram obișnuită să-l aud pe tata țipând la mine, iar chestia asta nu mă afecta câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un ton plângăreț. —Eu nu iau, s-a plâns Helen. Ce bine ar fi să am ocazia! — Nu cunosc pe nimeni care să ia cocaină, a zis mama. Nici una din fetele prietenelor mele n-a făcut așa ceva. Mi-am înăbușit furia care-mi umplea sufletul. După cum vorbea, ai fi jurat că eu eram singurul om de pe pământ și din toate timpurile care sărise calul sau care făcuse vreo greșeală. Ei, tu ești mama mea, m-am gândit eu într-o pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simt și mai rău. Ceea ce tu n-o să primești, fiindcă tata e mult prea zgârcit. Tu o să stai într-o cameră de la clasa Economic, în timp ce vedetele or să locuiască în aripa de lux a spitalului. Am simțit cum mă cuprinde furia gândindu-mă la tata, care era cel mai mare zgârie-brânză. Cum de îndrăznea să nu dea mai mulți bani ca să pot sta și eu cu celebritățile?! Și n-are nici un rost să-i spui să mai scoată ceva din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
expusă vederii. Mi-a trecut prin minte că se putea ca lipsa aceea de posibile ascunzători să fie deliberată. îAm aflat mai târziu că chiar așa și era.) Cât de paranoici puteau să fie? m-am gândit sub imperiul unei furii neputincioase. Paranoici nenorociți, ciudați nenorociți, nebuni nenorociți, nenorociți! Am rămas în picioare, cu sticla în mână. Simțeam că mă ia cu amețeală în timp ce furia mi se transforma în teamă și invers. Trebuia să scap cumva de sticla aia! Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chiar așa și era.) Cât de paranoici puteau să fie? m-am gândit sub imperiul unei furii neputincioase. Paranoici nenorociți, ciudați nenorociți, nebuni nenorociți, nenorociți! Am rămas în picioare, cu sticla în mână. Simțeam că mă ia cu amețeală în timp ce furia mi se transforma în teamă și invers. Trebuia să scap cumva de sticla aia! Era foarte important să nu fiu prinsă cu nici un fel de droguri, oricât de slab și de inofensiv ar fi fost efectul lor asupra mea! Geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în care Cloisters era redecorat. — Când se va termina redecorarea? am urlat către Billings, sperând că răspunsul lui o să fie „Curând“. în schimb, el n-a făcut decât să râdă și nu mi-a răspuns. într-un acces necontrolat de furie m-am gândit că era într-adevăr un ticălos nebun. Cu fiecare pas pe care-l făceam cu răsuflarea tăiată, dezamăgirea mea era și mai profundă. Eram sigură că atunci când pereții vor fi văruiți și covoarele așternute pe jos, clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca un rinocer. Umerii mi s-au încordat din ce în ce mai tare, ridicându-se până în dreptul urechilor. Clefăitul și mestecatul au crescut în intensitate până când au ajuns singurele sunete pe care le mai percepeam. Era revoltător. Am simțit cum mă cuprinde o furie îngrozitoare. Clocoteam și îmi venea să-l omor pe John Joe. Spune-i, m-am montat singură. Zi-i s-o lase mai moale. Dar n-am putut să spun nimic. în schimb, mi-am imaginat că mă întorc către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așteptasem să aud voci îngrijorate întrebând „Rachel, de ce nu mănânci?“. Dar nimeni n-a zis nimic. Cu atât mai puțin, boșorogul ăla cretin și clefăitor de John Joe. Nu înțelegeam de ce eram așa de furioasă. Toată ziua avusesem puseuri de furie oarbă. Și-mi venise să plâng de nenumărate ori. Toate astea nu-mi prea stăteau în fire. în majoritatea timpului eram o persoană foarte veselă. Ar fi trebuit să fiu fericită fiindcă îmi dorisem să ajung la Cloisters. Și eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Apoi mi-a zâmbit și a spus: Putem să facem ce vrem. Vineri seara nu avem conferințe și nici întâlniri, așa că putem să facem orice vrem noi. Adică ce? am întrebat eu. în mod ciudat, mi-am dat seama că furia aia teribilă mă lăsase fără suflare. — Vino cu mine, o să-ți fac un mic tur al clinicii, s-a oferit el. Mă zbăteam între curiozitate și aversiunea pe care o simțeam la gândul de a-mi petrece timpul alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și de o neagră disperare. Am răsuflat ușurată când am plecat de-acolo. — Și acum, mi-a spus Mike, urmează partea cea mai interesantă. La auzul acestor vorbe inima a început să-mi tresalte de bucurie și ultimele rămășite ale furiei s-au risipit. Ce avea să-mi arate? Sala de gimnastică? Aripa vedetelor? Piscina? De fapt, era vorba de dormitorul lui. Mike m-a târât în sus, pe scări, a dat o ușă de perete și a exclamat: — Piesa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dormitorul lui. Mike m-a târât în sus, pe scări, a dat o ușă de perete și a exclamat: — Piesa de rezistență. Nici măcar nu și-a dat osteneala să-i dea un accent franțuzesc. Nu era stilul lui. Acum că furia mi se evaporase, tot ce-mi mai rămăsese era rușinea și dorința de-a fi cât mai drăguță. Așa mi se întâmpla întotdeauna. Așa că, deși aș fi avut oarecari rețineri să prestez o felație, dacă de aia mă adusese acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să plâng de oboseală și frustrare. Mă simțeam ca o foiță subțire de sticlă gata să se facă țăndări sub presiunea aceea de neîndurat. De ce nu TACE ODATĂ DIN GURĂ?! mă gândeam în timp ce prin vene îmi curgea un fel de furie somnoroasă. Eram așa de furioasă că aș fi strălucit pe-ntuneric. Mă rog, asta dacă Chaquie ar fi stins odată nenorocita aia de lumină! Atunci, mi-am dorit cu disperare să pot lua vreun drog. Sau douăzeci. Aș fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în lacrimi. Nu, a răspuns ea printre sughițuri. Nu înaintea copiilor mei. Pe mine poate să mă bată cu cureaua, dar vreau să-i lase în pace pe copii. M-am uitat la Neil a cărui față era neagră de furie. Era de nerecunoscut, nu mai vedeai în el nici o umbră din bărbatul prietenos și sclipitor care fusese acum douăzeci de minute. Deci e adevărat, nu-i așa? a întrebat-o Josephine cu infinită compasiune. Neil a făcut tot ceea ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Josephine se ocupa cu spălatul creierelor și că el era un tip nemaipomenit de drăguț. La întrebarea lui Vincent, Neil a izbucnit într-o criză de nervi. A izbit brațul scaunului și a început să plângă. Dar erau lacrimi de furie, nu lacrimi de rușine. Nu-mi vine să cred ce-a făcut curva aia a mea! Pur și simplu nu-mi vine să cred! a zbierat el cu lacrimile curgându-i pe fața contorsionată. De ce pizda mă-sii trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înțelegi? Există și o saună adevărată? am întrebat eu ținându-mi răsuflarea. După o pauză care părea să dureze o veșnicie, a venit și răspunsul. Nu. Toate visele mele s-au năruit. însă simțeam mai curând o disperare surdă decât furie. Știam eu. Undeva, în adâncul meu, știusem tot timpul. Nu exista nici un fel de saună. Poate că nu exista nici o sală de gimnastică. Sau o cameră de masaj. La gândul ăsta, am fost cuprinsă de panică. Putem să ne întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mese. Salon de Mese pe naiba! Mai curând cocioaba de mese, m-am gândit. Nu, mai bine, baraca de mese. Nu, stați puțin, coliba de mese. Nu, și mai bine, cantina din clădirea condamnaților, m-am gândit cuprinsă de o furie crescândă. M-am uitat din nou în ochii lui Chris. Mai aveam o întrebare. —Ăăăă, Chris, tu îi cunoști pe toți oamenii din clădirea asta? — Da. — Deci ăștia sunteți toți? Nu mai există vreo altă aripă în altă parte? Chris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]