KorAP: Find »[drukola/base=geantă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...159 160 161 ...203 >

5,057 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

prea multe bagaje, că nu încap în portbagaj. Mă uit la ea, și îmi cam dispare zâmbetul. — Ce‑ai zis? — Să nu‑ți iei prea multe bagaje, repetă Suze. Știi și tu ce‑nseamnă asta: să‑ți iei doar o geantă de voiaj micuță sau așa ceva... — Știu și eu ce înseamnă „să nu îți iei prea multe bagaje“! zic alarmată, pe un ton cam pițigăit. Dar... nu pot! — Sigur că poți. — Suze, n‑ai văzut câte chestii am de luat? spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
înalte și prea subțiri“. Ridică din sprâncene și simt că mă înroșesc ușor. Sunt pantofii mei de condus, îngaim, mutându‑mă pe scaunul din dreapta șoferului. Și îi am de câțiva ani. Mă întind să‑mi iau pila de unghii din geantă, iar Luke se așază la volan, se apleacă spre mine și îmi dă un sărut. — Oricum, îți mulțumesc pentru ajutor, zice. Sunt sigur că n‑o să mai fiu chiar așa de obosit pe drum. Foarte bine! spun și încep să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Casc ușor - pentru că sunt încă somnoroasă de la aerul ăsta tare de țară - și, în clipa în care îmi duc mâna la gură, observ că mi s‑a ciobit ușor o unghie. Încercând să fac cât mai puțin zgomot, desfac fermoarul genții, îmi scot pila de unghii și mă apuc de treabă. Călugărița se uită la mine, eu îi zâmbesc îndurerată, arătând spre unghie (fără să zic nimic, ca să nu stric atmosfera plină de spiritualitate). Apoi, după ce termin, pentru că tot nu‑mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
bacșiș generos, în timp ce mintea îmi zboară la baia pe care am s‑o fac cu esența mea cea nouă de levănțică... când ușa de la intrare se dă în lături. În hotel intră cu pași siguri o fată blondă, cu o geantă Louis Vuitton și picioare lungi, bronzate. Mă uit la ea și nu‑mi vine să‑mi cred ochilor. E Alicia Billington. Sau, cum îi zic eu, Alicia Scorpia cu picioare lungi. Ce caută ea aici? Alicia e unul dintre directorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
o reacție și mă gândesc intens câteva momente, întrebându‑mă dacă e posibil să aibă dreptate. Poate că mi‑a spus în mașină și eu pur și simplu n‑am fost atentă. Sau azi‑noapte, când eu mă uitam după geanta aia Lulu Guinness a fetei ăleia, în bar... Dar clatin din cap. Nu, sunt sigură că mi‑aș fi amintit dacă ar fi pomenit de New York. Mă las abătută pe marginea patului. Nu‑mi spune fiindcă vrea să‑mi dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mei sâmbătă la ora zece dimineața și mă întâmpină o stradă în plină festivitate. De fiecare copac sunt agățate baloane, carosabilul e plin de mașini și în grădina casei vecine se zărește un cort uriaș. Cobor din mașină, îmi iau geanta cu hainele de schimb, apoi rămân nemișcată câteva clipe, uitându‑mă la casa familiei Webster. Doamne, ce straniu. Tom Webster se însoară. Nu‑mi vine să cred. Sinceră să fiu - și poate sună cam răutăcios - nu prea‑mi vine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
conducă țara și uită‑te la ei. Sunt un dezastru! Sacouri fără pic de gust, cravate absolut îngrozitoare... — Tu chiar crezi că felul în care ești îmbrăcat afectează în vreun fel modul în care guvernezi? — Bună, mamă, zic, lăsându‑mi geanta jos, pe podea. Bună, tată. — E vorba de principiu! spune mama. Dacă nu sunt în stare să facă un mic efort să se îmbrace ca lumea, de ce ar face vreun efort să pună economia pe picioare? — N‑are nici cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
printr‑o vitrină plină de pălării senzaționale când... O, Doamne. Uite... uite acolo. E Saks Fifth Avenue. Chiar acolo, la câțiva metri de mine. Unul dintre cele mai faimoase magazine universale din lume. Etaje întregi de haine și pantofi și genți... Și, slavă Cerului, în fine, lui Cristoph îi vine mintea la cap și se oprește. Acesta este unul dintre cele mai renumite repere ale New Yorkului, zice, cu un gest larg. Mulți newyorkezi vizitează frecvent acest magnific lăcaș de cult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mi dau seama de unde să încep. — Vă interesează confecțiile? Accesoriile? Sau pantofii? — Da, spun confuză. Amândouă. Toate. Ăă... o poșetă, zic la nimereală. Am nevoie de o poșetă! Ceea ce e adevărat. Bine, normal, mi‑am adus cu mine mai multe genți - dar o poșetă în plus nu strică niciodată, nu? Plus că am remarcat că toate femeile din Manhattan par să aibă poșete foarte elegante de firmă - deci asta e o cale foarte bună de a mă acomoda cu orașul. Fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în plus nu strică niciodată, nu? Plus că am remarcat că toate femeile din Manhattan par să aibă poșete foarte elegante de firmă - deci asta e o cale foarte bună de a mă acomoda cu orașul. Fata îmi surâde prietenește. — Gențile și accesoriile sunt în partea asta, zice, arătându‑mi direcția. Poate vreți să începeți de aici și apoi să urcați. Da, spun. Asta am să fac. Mersi! Dumnezeule, ador să merg la cumpărături în străinătate. Vreau să zic că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
bancnotă de 20, m‑am simțit de parcă mă jucam cu păpușile. E o formă ciudată de defazare, ca decalajul de fus orar - schimbi valuta și, brusc, te simți de parcă ceea ce cheltuiești nu înseamnă nimic. Așa că mă plimb prin raionul de genți, probând poșete, una mai frumoasă decât alta, fără să acord prea mare atenție prețurilor. Din când în când, mă uit la câte o etichetă cu prețul și am câte o tentativă de a încerca să văd cât înseamnă asta în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
nu contează. N‑am de ce să‑mi fac griji, pentru că aici e America și toată lumea știe că prețurile din America sunt mici. E de notorietate, nu? Așa că, în principiu, plec de la premisa că totul e un chilipir. Uite la toate gențile alea splendide de firmă. Probabil că sunt la jumătate de preț față de Anglia, dacă nu mai puțin! În cele din urmă aleg o poșetă superbă Kate Spade de piele cafenie și o duc la casă. Costă 500 de dolari, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
la hotel, nu? — Da! zic și‑i zâmbesc la rândul meu. Aș dori hârtia aceea argintie, vă rog, și niște panglică roșie... și un mănunchi din acesta de fructe de pădure argintii. Doamna ia hârtia și începe să‑mi împacheteze geanta cu gesturi sigure - mai frumos decât am împachetat eu vreodată ceva în viața mea. Dacă vreți să știți, e chiar amuzant! Poate ar trebui ca de‑acum să‑mi dau toate cumpărăturile la împachetat. — Pentru cine este? zice doamna, deschizând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
un cartonaș. Uite, iubito, asta e o reducere la mostră. Iau cartonașul de la ea și, în timp ce citesc ce scrie, mi se face pielea de găină. REDUCERI DE MOSTRĂ Haine de firmă, reducere 50‑70% Ralph Lauren, Comme des Garçons, Gucci Genți, pantofi, tricotaje, 40‑60% Prada, Fendi, Lagerfeld — E pe bune? Îmi regăsesc suflul, ridicându‑mi privirea spre ea. Adică, pot... să merg și eu? — Îhâm, zice fata. E pe bune. Dar ține doar o zi. — O zi? Inima îmi trepidează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în picioare; și, deodată, mă aflu în mijlocul încăperii, ușor șocată, în timp ce toate celelalte se năpustesc spre hainele atârnate pe stative. Mă uit în jur, încercând să mă orientez. Sunt zeci de stative pline cu umerașe cu haine, mese acoperite cu genți, pantofi și fulare și fete care le ridică și se uită la ele cu frenezie. Observ niște tricotaje de la Ralph Lauren... niște sacouri fabuloase... uite un raft cu genți Prada... zău, e ca un vis devenit realitate! Conversația se poartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
zeci de stative pline cu umerașe cu haine, mese acoperite cu genți, pantofi și fulare și fete care le ridică și se uită la ele cu frenezie. Observ niște tricotaje de la Ralph Lauren... niște sacouri fabuloase... uite un raft cu genți Prada... zău, e ca un vis devenit realitate! Conversația se poartă pe un ton ascuțit și agitat și mă uit în jur, auzind frânturi de discuții. — Trebuie să mi‑l iau, zice o fată, punându‑și un sacou pe lângă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Bună ziua, spun. Am întâlnire cu... Rahat, am uitat complet numele celor cu care trebuie să mă văd. Așa, Becky, frumos început. Dovadă de mare profesionalism. — Puteți să... stați puțin? zic și îmi feresc privirea, înroșindu‑mă ca racul. Caut în geantă după bucățica de hârtie cu numele... și uite‑o, am găsit‑o. Judd Westbrook și Kent Garland. Kent? Chiar există numele ăsta? — Sunt Rebecca Bloomwood, spun către maâtre d’, băgându‑mi repede hârtia înapoi în geantă. Am întâlnire cu Judd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ca racul. Caut în geantă după bucățica de hârtie cu numele... și uite‑o, am găsit‑o. Judd Westbrook și Kent Garland. Kent? Chiar există numele ăsta? — Sunt Rebecca Bloomwood, spun către maâtre d’, băgându‑mi repede hârtia înapoi în geantă. Am întâlnire cu Judd Westbrook și Kent Garland de la HLBC. El scanează rapid lista și îmi oferă un surâs înghețat. — A, da. Au sosit deja. Trag aer în piept, apoi îl urmez la masă, și uite‑i. O femeie blondă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
plăcere fantastică și pentru mine, zic grăbită. Absolut... fenomenală. Pân‑aici a fost bine. Dacă o s‑o ținem tot așa, spunându‑ne unii altora la nesfârșit ce mare plăcere ne face, cred că mă descurc. Îmi las cu grijă geanta pe jos, împreună cu FT și Wall Street Journal. M‑am gândit să‑mi iau și South China Morning Post, dar m‑am hotărât că poate e prea mult. — Doriți să beți ceva? zice un chelner, care apare lângă mine. — O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mulți invitați de marcă, intervine Judd. De pildă, Bert Frankel. — Pe bune? zic. Bert Frankel! Naiba să‑l ia pe Bert Frankel ăsta, n‑am auzit în viața mea de el! — Uite... am invitația chiar aici... spune Kent, căutând în geantă. — Ce păcat! mă aud zicând. Pentru că, de fapt, mi‑am făcut planuri să... vizitez Guggenheimul după masa asta. Uf! Nimeni nu se poate pune cu cultura. — Serios? spune Kent, părând dezamăgită. Nu poți să amâni pentru altă zi? — Mi‑e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
m‑a rugat... custodele. Dar ne vedem mai târziu. — La șase, la Royalton Bar, zice. O să ți‑l prezint pe noul meu asociat, Michael. Și abia aștept să‑mi povești cum ți‑ai petrecut ziua. Zece Îmi bag telefonul în geantă ușor indignată. Hm! Ei bine, am să‑i arăt eu lui. Am să mă duc la Guggenheim chiar acum. În clipa asta. Imediat ce‑mi cumpăr fardurile și îmi primesc cadoul gratuit. Îmi umplu coșul cu tot felul de chestii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pentru ea. În timp ce desface pachetul, nu mă pot abține să nu trag cu ochiul înăuntru. O eșarfă Hermès! — Drăguță, zice fără prea mare entuziasm și o pune la loc în cutie. Mașina ne așteaptă. Mergem? Hopa. Mașină cu șofer. O geantă Kelly de crocodil - oare cerceii ăia sunt smaralde adevărate? În mașină, nu mă pot abține să n‑o privesc pe furiș. Acum că sunt mai aproape de ea, îmi dau seama că e mai în vârstă decât am crezut inițial, are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ață? Să încerc s‑o rup repede? Îmi pun mâna în poală cu un aer firesc, pentru a acoperi ața. Poate n‑a văzut‑o. Nu e chiar atât de vizibilă, nu? Dar Elinor, fără o vorbă, caută ceva în geantă și, o secundă mai târziu, îmi întinde o forfecuță micuță de argint, cu mânere de baga. — A... ă, mulțumesc, zic stânjenită. Retez ața buclucașă și îi dau înapoi forfecuța, simțindu‑mă ca la școala generală. Așa pățesc mereu, adaug și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
toate hainele și mă las pe marginea patului, epuizată. Nu pot să cred că am venit aici fără niște haine adecvate pentru un test video. Ei, n‑am ce face. Va trebui să mă duc să‑mi cumpăr. Îmi iau geanta, mă uit să văd dacă am portofelul înăuntru și, tocmai când vreau să‑mi iau haina, sună telefonul. — Alo, zic în receptor, sperând să fie Luke. — Bex! aud vocea lui Suze, metalică și depărtată. — Suze! zic încântată. Bună! — Ce faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
i sun eu. Trebuie să aflu la ce oră e testul, nu? Și Kent mi‑a spus s‑o sun la orice oră, indiferent de ce am nevoie. Mi‑a zis s‑o sun negreșit. Iau cartea ei de vizită din geantă și încep să tastez cu grijă numărul. — Alo! zice o voce veselă. Ați sunat la biroul lui Kent Garland. Sunt Megan, secretara ei. Cu ce vă pot fi de folos? — Bună ziua, spun. Sunt Rebecca Bloomwood. Pot să vorbesc cu Kent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]