4,992 matches
-
este suferința. Acum noi, frații tăi, surorile tale, noi toți o să lucrăm împreună ca să trimitem răul din tine departe. Foarte departe. Undeva unde el n-o să mai poată să te atingă. Dar trebuie să ne ajuți și tu puțin. Ai geantă, Petronela? Unde e? Ai portofel? Scoate o bancnotă din portofel. Chiar acum. Trebuie să ne ajuți să împlinim lucrarea. O bancnotă de o sută. Ai? N-ai. De cinzeci? Hai, trebuie să ai. Cine o ajută pe Petronela să scape
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
se vede că-i ruj. Nu, nu-l arunca, dă-mi-l mie. Aduceți, oameni buni, niște pixuri aicea, s avem ce să frecăm. Păi p-ăsta-l aruncăm dacă-i consumat, că p-ormă rămâne la mine și-l car în geantă de pomană. Auzi, băiețaș, numa atâta te rog. Uite ce rugăminte mare am. Nu, n-am nici o-ntrebare, astea sunt niște extrase din presă, ce-am mai găsit și io despre tine, fincă capacitatea mea de concentrare e varză. Așa
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
are cum să citească altceva. Ca un rechin, înot spre ea, să văd mai bine coperta. Exclud varianta Cum am făcut primul meu milion de dolari. Aia e pentru macho men care vin la sală îmbrăcați în costum corporatist, cu geanta de fitness pe umăr. Tipa asta e mai degrabă genul Cum să-ți păstrezi silueta perfectă. Sau Cum să-l faci să te ceară de nevastă în zece pași simpli. Am ajuns la un metru de șezlongul ei. Mă sprijin
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
hârtie și-ncepe să-mi scrie pe ea. Cică am voie să mănânc decât ce-mi scrie ea pe hârtia aia. Ia stai așa. Să vezi pe ce-am dat eu un milion jumate. Stai să-ți citesc. Scormonește în geantă și scoate o hârtie boțită. O desface. Cică chefir, în puii mei. Cică am voie chefir cât vreau și la orice oră. Dimineața cică am voie două felii de pâine cu secară și zece migdale crude. Stai, măi, că n-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în casa asta. În dormitorul în care urmează să locuiesc o săptămână, noptierele gemene arborează două lămpi identice, imense. Lămpile își întind frunzele de sticlă sidefată până pe pernele cu față din goblen. Răpirea din serai. E foarte cald. Îmi deschid geanta și-mi scot periuța de dinți, pasta. Le duc la baie și le pun într un pahar de plastic pe care scrie Jackpot! Winner!. Reușesc să descopăr cum funcționează robinetul de la cadă, apoi văd un scorpion mic care stă liniștit
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
o silabă în monologul lui. Da. Da. Da. Deja nu-l mai ascult. Mă gândesc că mă aflu la vreo zece mii de kilometri de casă. Nu-s bun la geografie. Poate-s douăzeci de mii. Oricum, sunt departe. Am în geantă un caiet, creioane. Ideea era să scriu ceva. Poate să corectez ceva ce-am început mai demult. Mă gândesc că aș fi putut să-mi iau mașina și să merg undeva la munte, lângă Sinaia. O sută? Nu, vreo două sute
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
departe e: știi că în scurt timp va fi în gară. În acel tren se pregătește de coborâre Mariana. Liniștită, cu obrazul puțin încordat, cu ochelarii de soare acoperindu-i ochii albaștri, cu mâinile puțin nervoase, ține strâns între degete geanta de voiaj. O îmbrățișez repede, apoi îi iau bagajul. Schimbăm două-trei cuvinte, zâmbete, ea înțelege, dar nu schițează nici un gest simte bucuria ce mă stăpânește. Stăm la umbră sub galeria de viță sălbatică din curtea mea. Mariana fumează neîntrerupt; nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să se afle aerodromul, văzu doar o întindere cenușie de asfalt pe care se lăfăiau la soare ca râmele zeci de rachete gata de misiune. Călătoria Vae soli Până la ora de plecare mai avea timp destul, încât își puse în geantă de mâncare, încălzi ceaiul, sorbi dus pe gânduri din ceașcă și se bucura în sinea lui că-și va revedea curând fiica. Ea nu știa că o să vină, poate se gândea la el sau nu se gândea. Bătrânul aștepta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cafea tare, amară. Peste câteva ore coborî să schimbe trenul. Mai bine mă duceam cu un tren direct își reproșa în gând. Mi s-a părut că traseul e mai scurt. Și bătrânul porni agale spre sala de așteptare. Desfăcu geanta cu mâncare și începu să mănânce. Apoi își lăsă capul obosit pe speteaza de lemn a banchetei, ațipi. În somn se făcea că trenul pe care-l aștepta plecase, iar el încerca cu disperare să-l ajungă. La o fereastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o fereastră o văzu pe fiica lui, îl chema fluturându-și mâna. Striga, dar el nu auzea sau nu înțelegea nimic. Bătrânul alerga, alerga, trenul prinsese viteză și el se convingea tot mai mult că n-o să-l ajungă niciodată. Geanta, hainele îl împiedicau și deodată se debarasă de ele. Vagoanele treceau în mare viteză, nenumărate vagoane verzi și din urmă răsăreau ca din pământ altele și mai multe. Trenul se opri și atunci văzu la o fereastră închisă pe cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și își aminti de tren. Cât e ora, cât?! spuse grăbit. Polițistul arătă cu degetul ceasul din gară ce atârna deasupra mulțimii de oameni ca un soare mare, alb. Bătrânul sări drept în picioare, speriat și nervos, întinse mâna spre geantă. Unde-i?! făcu disperat. Cine mi-a luat-o?... Hai, lăsați-vă de glume! Dați-mi geanta!... Ce spui, nene! se întoarse iritat polițistul. Visezi poate... Cum, tu crezi că noi ți-am luat ceva? De geanta ta avem noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
gară ce atârna deasupra mulțimii de oameni ca un soare mare, alb. Bătrânul sări drept în picioare, speriat și nervos, întinse mâna spre geantă. Unde-i?! făcu disperat. Cine mi-a luat-o?... Hai, lăsați-vă de glume! Dați-mi geanta!... Ce spui, nene! se întoarse iritat polițistul. Visezi poate... Cum, tu crezi că noi ți-am luat ceva? De geanta ta avem noi nevoie!? Ai adormit și ți-au furat-o țiganii. Bătrânului îi scăpărau ochii de furie. Își aminti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
întinse mâna spre geantă. Unde-i?! făcu disperat. Cine mi-a luat-o?... Hai, lăsați-vă de glume! Dați-mi geanta!... Ce spui, nene! se întoarse iritat polițistul. Visezi poate... Cum, tu crezi că noi ți-am luat ceva? De geanta ta avem noi nevoie!? Ai adormit și ți-au furat-o țiganii. Bătrânului îi scăpărau ochii de furie. Își aminti apoi de tren. Porni în goană spre peron. După ce trecu de gară, pătrunse într-un compartiment. Nici nu observă dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pârtiile de schi. De departe, stațiunile montane păreau niște adunături de cuburi colorate din jocurile inocente de copii. Vedea și serpentinele și podurile ce traversau râuri repezi, brodate de pojghițe albe de gheață. Urmărind meandrele sclipitoare, bătrânul uită parcă de geanta pierdută. Nu mai vroia să intre în compartiment, privi pe fereastră până târziu. Lumina de afară se pierdea, munții arătau ca niște umbre uriașe mișcătoare. Râurile dantelate se contopeau tot mai mult cu peisajul de culoarea nopții. Rămase în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Directorul ridică tonul autoritar și cere liniște absolută. Toți se așază și o tăcere asurzitoare se instalează. Încerc să îmi adun gândurile, dar sunt definitiv fulgerat de un blackout. Am uitat tot! Deși niciodată nu citesc însemnările, bag mâna în geantă să le scot. Comoție totală, nici urmă de ele! Geanta absolut goală! Câteva sunete răgușite îmi ies din gâtlej și mă aud vorbind ca un străin despre Boris. Evident că nimic din ce spuneam nu avea legătură cu viziunea mea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
așază și o tăcere asurzitoare se instalează. Încerc să îmi adun gândurile, dar sunt definitiv fulgerat de un blackout. Am uitat tot! Deși niciodată nu citesc însemnările, bag mâna în geantă să le scot. Comoție totală, nici urmă de ele! Geanta absolut goală! Câteva sunete răgușite îmi ies din gâtlej și mă aud vorbind ca un străin despre Boris. Evident că nimic din ce spuneam nu avea legătură cu viziunea mea regizorală. Încerc să mă justific, greșeală absolută. Asistența era din ce în ce mai
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Tudor devenise, de când ajunsese în Spania, ținta ironiilor foștilor tovarăși, care nu-l credeau când le spunea că s-a realizat și și-a luat Audi A6. Așa că a făcut un filmu leț în care și-a prezentat Audi-ul („Ce genți! Ce culoare! Ce mașină! șase trepte, climă bizonică, Audi Concert! Volan în piele și toate cele!“ etc.), având grijă să le zică vreo două de dulce amicilor din țară și să le trimită înregistrarea, ca să le dea peste nas. Cumva
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
dintre toți care frecventam familiar librăria. Este epoca în care tata, ofițer la vânătorii de munte încă, deși cu diploma de doctor în drept în sertar (diplomă care mie nu-mi spunea nimic), pleca la instrucția cu ostașii purtând în geantă sau în buzunar câte un volum din cele galbene ale Editurii Flammarion: Oraisons funèbres de Bossuet sau Lettres de Madame de Sévigné ori altele. Pe rafturile mele, se aflau numai cărți românești, în special din „Biblioteca pentru toți“, de la Povestea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de muncă, să nu mai aștept ajutorul lui. Am sunat pretutindeni, româncele se ajută între ele, dar nu găseam nimic... Zilele treceau... Mi-am făcut bagajul, căutând să iau ce era mai bun și mai folositor, să înghesui într-o geantă cât mai mult. Urma să rămână câte ceva în dulap, ca semn al dorinței mele de a mă întoarce. Între timp eram supusă unor interogatorii în toată regula. Veneau prietenele Concettei, mă cercetau pe toate părțile să afle dacă mă întorc
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
netrebnicia lor... Vezi tu, îmi pare rău să spun, dar 70% dintre bărbații români sunt niște incapabili. Trec de sub fusta mamei în poala nevestei și consi deră că ea trebuie să-i spele, să-i curețe, să le pună în geantă pachetul cu mâncare pentru muncă, să aibă grijă de copii, să gătească, să facă piața, să câștige bani... iar ei... Eh, na! Ei sunt bărbați! Nu trebuie să facă nimic sau, dimpotrivă, pot face ce vor. Salariul îl dau pe
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pun otravă la pisici sau măcar să le dau câte un șut pe ascuns și l-a rugat pe Romeo să nu mă lase acolo unde eu credeam că voi suferi. În casa cea nouă am ajuns pe înserat cu o geantă după mine. Apropo, deja nu mai era cea ruptă și veche cu care venisem. Aveam inima cât un purice. Mi s-a prezentat casa, două apartamente unite între ele, două terase enorme, în total șapte camere și trei băi. La
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ca și cum ar flecări: Frați, surate, v-ați obișnuit cu fața cum vi se vede-n oglindă? O puteți accepta, o puteți recunoaște? Nu vă mâniați, răspundeți-mi deschis, iertați brutalitatea întrebării. Eu nu izbutesc de câte ori scot petecul de oglindă din geantă, ori mă uit pe furiș la mine în vitrine, chipul reflectat e întodeauna un șoc. It Must (Trebuie) e o conversație despre pierderea tinereții și păstrarea simțului umorului. Un alt poem, Divination by Hair (Ghicitul în păr), pune mare preț
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ascuns, care e "propria mea poveste". Scrie poezie fiindcă vrea să înțeleagă "ce și de ce s-a întâmplat". Se contemplă rătăcind printre magazine, parcuri, străzi, ca "un personaj oarecare / în acest scenariu extravagant, / dintr-o poveste care continuă încă". Handbag (Geanta) e un poem cu o structură interesantă, incredibil de direct și totuși indirect în cele din urmă. Poemul începe cu figura mamei, totdeauna puternică în poezia lui Fainlight. Poșeta e a ei și e plină cu fleacuri, care au toate
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lucrări În ulei, despre care menționa: Elaborate În cuțit sau penel, În tușe plate, compacte sau difuze, riguros organizate plastic, peisajele și naturile statice au forță expresivă, așa cum se remarcă În:Chioșcul din grădină, Strada Speranței, Toamna pe Bistrița, Prisaca, Geanta verde cu bureți, Natură statică cu gutui, Bujori și amarilis, Flori roșii. A realizat puține portrete și autoportrete În tehnica de grafică și ulei. Amintim: Autoportretul din 1970, Autoportret mexican, portretele soției, precum și ale unor personalități ca: T. Arghezi, G.
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
fapt brațul vizibil al Securității, cu birouri în care au avut loc primele anchete și celule unde cei arestați, mulți luați direct din stradă, erau aduși pentru un prim interogatoriu. Am trecut mai întâi printr-un birou unde am lăsat geanta, ceasul și un lănțișor pe care-l purtam la gât. Nu luasem nimic altceva cu mine, căci ofițerul mă asigurase că până-n seară aveam să fiu acasă. Am semnat inventarul obiectelor, apoi am fost încredințată unui gardian în uniformă de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]