56,083 matches
-
actualitate, criteriul ideologic, al participării literaturii la construcția socialistă, e decisiv, fiind frecvent invocat. Literatura trebuie să ilustreze spiritul revoluționar al proletariatului, să mobilizeze, să participe la lupta pentru viața, societatea și omul noii epoci. Canonul ideologic e centrat pe genul liric. Poezia deține prim-planul, iar această mentalitate lirică predominantă va fi preluată de toată literatura perioadei comuniste, inclusiv de către canonul neomodernist. Tot timpul am crezut că avem o poezie cu mult mai importantă și mai valoroasă decât proza. Dacă
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
încoace și-ncolo, în raport cu ce lăsasem acasă. Radu Ciobanu amintește, glumind, de paradisul consumist imaginat de eroii lui Budai-Deleanu, legănați de o viziune utopică: "În alimentare, enorme calupuri de unt cu 3 ruble jumătate kilul. La un fel de magazin gen ŤGospodinať, munți de carne proaspătă de toate felurile. Torturi de diferite mărimi, gata preparate, în cutii aspectuoase de carton. Un tort mare 15 ruble. După alimentarele de acasă în care, când și când Ťse bagăť adidași și tacâmuri, priveliștile de
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
opiniei publice românești. Ca orice intelectual declarat, cunoașteți etimologia cuvîntului "DEMOCRA}IE". în orice stat democratic "puterea poporului" se exprimă periodic prin vot, singurul instrument constituțional pe care cetățeanul îl are la dispoziție. în situația în care, din motive de genul celor invocate în articolul dv., cetățeanul nu împărtășește politicile propuse de niciun partid sau candidat (cazul votului uninominal), acesta are dreptul constituțional de a nu fi de acord, poziție exprimată prin anularea buletinului de vot. Refuzul de a merge la
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
Mircea Mihăieș De la nemuritoarele vorbe " Madam! să am pardon! scuzați!" ale lui Rică Venturiano (reluate în formula "Scuzați, pardon, bonsoar!"), la emisiuni TV de genul "Iartă-mă!" și la cotidianul "Scuze!", scuipat neglijent printre dinți, nu ducem lipsă de formule care să arate că suntem politicoși și civilizați. Ne cerem iertare nu doar pentru dezagrementele produse altora, ci și pentru prezența inoportună în locuri sau
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
cu aceeași nonșalanță cu care ne dezprăfuim pantofii sau urcăm treptele. Ni se pare că e un act firesc, un ritual banalizat. Și chiar așa e. Numai că e și un indicator al gradului de civilizație asumată. Formulele de acest gen nu sunt doar sintagme din sfera comportamentului politicos. Ele mobilizează mult mai mult decât respectarea convențiilor. Cerându-ne iertare, indicăm imediat poziția pe care ne plasăm și setul de valori în care credem. Îți trebuie o anumită superioritate și detașare
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
Gheorghe Grigurcu Fapt bine cunoscut, a avut loc și s-a amplificat mereu, pe un fond al deformalizării, al renunțării la convenții, un proces de destrămare și amestec al genurilor și speciilor literare. Gravității i s-a substituit adesea o dispoziție ludică, farsa dinamitînd, în cazul prozei, cutumele narative, într-o aventură ce tinde a trece de la iluzia "reprezentării" realității la o viziune echivalînd cu "literatura pură". O erupție venind
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
precolumbiene, în pieptănătura tradițională, în rochiile din regiunea Tehuana pe care le purta cu obstinație... În Doica mea și cu mine (1937), un prunc cu trăsăturile artistei mature este hrănit la sânul unei Madone cu tenul întunecat și mască de genul celor aparținând culturii Teotihuacan în loc de chip... În Autoportret la granița dintre Mexic și Statele Unite (1932), Frida, într-o rochie elegantă, roz este în centrul imaginii, ținând în mână un mic steag mexican. O jumătate de tablou descrie un peisaj industrial
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
om - tot așa gînditorul modern trebuie să întruchipze ipostaza corcită a unei duble naturi spirituale: scriitor și filozof. Iar centaurii asupra cărora Ciprian Vălcan se oprește în cartea de față sunt cu precădere trei: Sloterdijk, Cioran și Nietzsche, adică exact genul de autori despre care nu prea știi bine să spui dacă au fost filozofi cu înclinație literară sau, invers, literați cu apucături speculative. Una peste alta, o carte scrisă cu nerv și cu vădită aplecare estetică, semn că autorul și-
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
părinții îi interzic să fie prieten cu un evreu, iar la capătul opus, întîlnirea cu suedezul care speră să i se îngăduie să se pună în slujba instituției care combate "acest grohăit", după expresia lui Thomas Mann, altele de acest gen, concluzia fiind că Volovici ar fi o persoană care nu se grăbește să combată ticăloșia, altfel spus manifestă o anume înțelegere, poate chiar o blîndețe moldovenească pentru asemenea ideologie. Nimic mai fals decît această interpretare superficială, deloc nevinovată în spiritul
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
distrugă ceea ce poporul construiește" (p. 120). Urmează tabloul literaturii române contemporane, așa cum se vedea el în 1961, dintr-o perspectivă proletcultistă încă neabandonată. Un prim paragraf prefigurează imaginea de ansamblu, ce urmează a fi detaliată. E canonul proletcultist reunind toate genurile literare. Realismul socialist i-a făcut să se convertească pe scriitorii din vechea generație, puși de Emil Boldan și, desigur, de regimul comunist, la loc de cinste, ca maeștri desăvârșiți, vârfuri ale ierarhiei proletcultiste cu acea parte a operei lor
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
Galan, Marin Preda, Eugen Barbu, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Al. Ivan Ghilia; dramaturgii Laurențiu Fulga (și prozator), N. Tăutu (și poet), Al. Mirodan (adaosurile din paranteză aparțin lui Emil Boldan). Așa arăta panteonul proletcultist în 1961, într-o sinteză a genurilor literare și într-o ierarhie riguros ordonată în funcție de vârstele scriitorilor, vârste care măsoară, prin vastitatea și exemplaritatea ideologică a operei, contribuția la legitimarea și triumful realismului socialist.
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
Simona Vasilache Azi, cînd trăim cu iluzia inimii, o carte ca aceasta, a lui Cioran, te poate, încă, deconcerta. Cartea amăgirilor, apărută în '36, la Cugetarea, e o jupuire în șapte părți. În genul acelora după care aleargă, bezmetică, trufașă, adolescența, și pe care vîrstele mai coapte o evită cu un zîmbet reținut. Sîntem fericiți fiindcă sîntem ocupați, fiindcă din listele cu lucruri de făcut se alege, fără greș, și cîte o mică victorie
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
parte a biografiei lui Noica, datorată lui Sorin Lavric, centrată pe complicata relație a filozofului cu mișcarea legionară), în anul și jumătate de când deplângeam absența biografiilor de pe piață editurile nu s-au prea înghesuit să publice, nici măcar în traducere, acest gen de lucrări. E posibil să nu avem încă reflexul de a citi biografii. Mai ales că, de cele mai multe ori, ele sunt și destul de masive. Iată, biografia lui J. L. Borges, scrisă de Edwin Williamson - apărută, parcă pentru a-mi contrazice
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
e un superb excurs în existența unuia din cei mai fascinanți scriitori ai veacului trecut. Sunt înamorat de biografiile scriitoricești și cred că o bună investigare a vieții e mai utilă decât multe exegeze ce se pierd în amănunte de genul "frecvența paragrafelor în proza de bătrânețe a geniului mort în adolecență" (!) Știu, desigur, că între "eul social" și "eul creator" există arareori legături. Am sugerat acest lucru atunci când am pomenit de discrepanța gigantică între scrisul și comportamentul unor autori contemporani
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
monumentală. Și totuși. O biografie obiectivă, bine informată, e capabilă să deschidă porți ale interpretării care-ar fi rămas pe veci neștiute. În lumea anglo-saxonă se vorbește - în ciuda demonstrației lui Nigel Hamilton - despre o criză a biografiilor. Potrivit unor comentatori, genul a început să decadă, pe de o parte, datorită supraabundenței titlurilor, pe de alta, din cauza centrării pe eroi nesemnificativi. Secolul al XVIII-lea a fost până de curând epoca favorită a zeci și sute de biografi, ce-au excavat cu
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
în legătură cu natura clientului căruia i s-ar putea oferi cele două opere tainice, pentru că deponentul s-a și prezentat spre a-și retrage marfa întrucît a aflat din gura doamnei Tonitza că cele două lucrări sînt singurele opere de acest gen ale celebrului artist. Ca un demn elev al lui Tonitza și ca un mare desenator la rîndu-i, dar și ca un la fel de competent analist și experimentator al abisurilor iubirii, și Corneliu Baba a lăsat în urmă cîteva glose, care nu
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
pe marginea erosului ca imanență a materiei care palpită și ca miracol al perpetuei întrupări. Pornind de la aceeași înaltă fantasmă a fecundării și folosindu-și din plin marile sale calități de narator, Camil Ressu a depus, la rîndu-i, în patrimoniul genului, cîteva desene erotice pline de avînt documentar și de un indiscutabil instinct viril. Dar dacă Tonitza și-a plasat cutremurătoarele-i vedenii în spațiul mîntuitor din proximitatea altarului, dacă imaginația lui Coneliu Baba, dublată de un profund simț al realității
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
de etalarea succeselor sale. Iar al treilea, și cel mai semnificativ din punctul meu de vedere, e că tocmai această afișare, cu întărirea exagerată a elementelor "de escortă", indică nesiguranța tânărului autor. Nesiguranța poetului talentat care, trecând într-un alt gen literar, ar vrea să treacă și drept prozator. Față de poezie, un gen de nișă, rezervat în prezent câtorva sute de inițiați, romanul este mult mai popular. Iar o colecție ca Ego. Proză, de maximă vizibilitate, te poate proiecta pe un
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
punctul meu de vedere, e că tocmai această afișare, cu întărirea exagerată a elementelor "de escortă", indică nesiguranța tânărului autor. Nesiguranța poetului talentat care, trecând într-un alt gen literar, ar vrea să treacă și drept prozator. Față de poezie, un gen de nișă, rezervat în prezent câtorva sute de inițiați, romanul este mult mai popular. Iar o colecție ca Ego. Proză, de maximă vizibilitate, te poate proiecta pe un ecran panoramic, aducând notorietate, încasări, traduceri în limbi de circulație internațională, contracte
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
plătește opțiunea cu catedra. Spiritul deja potolit, belle-époque, al anilor 1900 și ceva, îi recuperează, cu flerul arhitectului (ubi sunt...) care îmbracă un castru într-un zgîrie nori, înfăptuirea exaltată. Sigur e că almanahul nu face economie de bune naivități, genul de stiluri și subiecte la care ai reveni în vacanță, fără pretenții exegetice și gusturi simandicoase, cu nostalgia înțelegătoare cu care deschizi un dulap cu poze și scrisori. De pildă, nuveletele lui Agârbiceanu, schițele lui Bassarabescu, ale lui Beldiceanu, poeziile
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
pe caiet, scena reluată în film parcă sub semnul unei obsesii. Paranoid Park este departe de ceea ce se înțelege printr-un "loc de joacă" sau "spațiu de agrement" sau "parc de distracții" sau alte asemenea soporifice educativ-securizante de consistentă butaforiilor gen Disneyland. Paranoid Park este un spațiu al insecurității totale, desprins parcă din viziunile expresionismului catatonic, un loc al skaterilor, care adună felurite triburi, o fauna aparte a dezmoșteniților, a adolescenților fără căpătîi, a băieților de cartier, a exclușilor trăind într-
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
Ideea acestor relecturi autocritice mi-a fost dată de Umberto Saba care, spre vârsta de 50 de ani, și-a consacrat un foarte util și respectabil studiu, Storia e cronistoria del Canzoniere, semnându-l Giuseppe Carimandrei. E un text în genul recenziilor și cronicilor scrise de Marcel Proust despre propriile scrieri și apărute în presă sub diverse pseudonime... Cum e vorba de doi clasici ai secolului XX, cei care ar îndrăzni să "cârtească" și-ar pierde timpul. Limitându-mă la poetul
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
mare" și "Veche baladă" (scurtată de vreo zece stihuri) îmi par mulțumitoare - de unde și reluarea lor prin culegeri ulterioare. Profund falsă este ŤPlecările constructoruluiť, cu titlul ei proletcultist cu tot! ŤȘantier navalť s-ar fi potrivit printre stihuirile de acest gen din Vântul cutreieră apele, deși a fost scrisă trei ani mai târziu. Versurile sună "din coadă", cu o nesuferită înlesnire: "Pământuri se unesc cu fiecare / Gest construit în nava ce apare. E-n închegare cumpăna de nave, / Carenele, catargele din
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
Constantin Țoiu Italienii sunt ca drapelele în vânt. Ca preludiu la ideea de teamă... Diverse genuri de a-ți fi teamă: grade, - o ierarhie. Teama animalică... Teama de Dumnezeu. Teama de autorități. Teama de tine însuți. Este o stare ambiguă; mai jos, oarecum diferită decât frica mai aproape de animal și, în general, de reacția fizică directă
Teama ca noblețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8312_a_9637]
-
Ion Simuț Pe un fond de principii ideologice mereu reiterate, cu obstinația dogmatismului, fiecare gen literar își are arsenalul lui de mijloace, variabil de la o etapă la alta, însă respectând o credință unică, fără îngăduință pentru vreun scepticism: comunismul contruiește cea mai bună dintre lumile posibile, iar conducătorii politici ai momentului merită osanale. Totul se
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]