4,163 matches
-
faptul c] era soția sa și c] în situații de acest fel este permisibil s]-ți salvezi soția. (Williams, 1981, p.18) Atunci când este vorba despre relații personale profunde, este inadecvat s] presupunem c] toate acțiunile noastre trebuie s] fie ghidate de standarde morale imparțiale. Standardele morale vor fi ocazional trecute în plan secundar de proiectele noastre personale - în special de angajamentele fâț] de prieteni și familie. F]r] aceste relații sau proiecte, consider] Williams, „nu va exista destul] substanț] sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zboi și pace”) Cei care se refer] la nevoile politicii, cel puțin de la Machiavelli încoace, au vorbit adesea nu numai despre riscuri necesare de o natur] aparent imoral], dar și despre necesitatea minciunilor, actelor de cruzime și chiar a crimelor. Ghidându-se dup] piesa lui Sartre cu același nume, filosofii moderni tind s] vorbeasc] despre necesitatea „mâinilor murdare” în politic], aceasta însemnând c] vocația pentru politic] oarecum le cere pe bun] dreptate celor care o practic] s] încalce importante standarde morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cut, cu toate c], pornind de la premise neutilitariste, aceasta presupune un comportament imoral. Luați aminte c] nu este un simplu caz al triumfului politicii asupra moralei; primul verdict moral în privința r]zboiului r]mane cel mai important, deoarece agentul este ghidat de acesta în c]utarea eliber]rii. Aceast] idee este central] în dezvoltarea unei teorii a eliber]rii morale care nu se bazeaz] pe consecințe. Izolarea moral]. Cea de-a treia situație este una foarte discutat] de c]tre Machiavelli
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etice determinate de practică descuraj]rii nucleare. Realismul Teoria care st] de obicei la baza formul]rii politicilor de securitate național] se numește „realism politic”. Conform acestei teorii, normele morale nu se aplic] politicii externe, care ar trebui s] fie ghidat] în mod exclusiv de preocuparea pentru interesul național. Putem aduce o prim] obiecție acestei poziții. Exist] limite pentru ceea ce eu, ca individ, pot s] fac pentru a-mi ap]ra sau urm]ri interesele. Același lucru este valabil și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
g]siți un sentiment de dezaprobare, care o s] se nasc] în voi, fâț] de aceast] acțiune. Aceasta este o realitate; dar ea este obiectul sentimentului și nu al rațiunii. Funcția judec]ții morale, spune Hume, este aceea de a ghida comportamentul: dar rațiunea singur] nu ne va putea îndruma niciodat]. Rațiunea ne informeaz] doar despre natura, consecințele acțiunilor noastre și relațiile logice dintre afirmații. Astfel, rațiunea poate s] îi spun] unei femei c] dac] recurge la avort, viața ei va
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de ani.) R]spunsul este simplu și vine în sprijinul punctului de vedere evoluționist. Dac] am recunoaște c] morală nu este decât un epifenomen al laturii noastre biologice, am înceta s] mai credem în ea și nu ne-am mai ghida dup] regulile ei. De aceea, chiar forțele puternice care ne fac s] cooper]m ar disp]rea. Din p]câte, din punct de vedere biologic, deși unii dintre noi ar beneficia de un câștig imediat, majoritatea am avea de pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai ales dacă ținem cont de faptul că, așa cum arată mulți dintre teoreticienii societății globale, în prezent avem de a face cu tendințe de substituire a specificității culturale cu o cultură internațională standardizată. O serie de idei se înlănțuie și ghidează structura cărții: Ce este schimbarea socială?, Care sunt formele schimbării sociale?, Cum se manifestă schimbările sociale în România post-comunistă?, Ce este identitatea?, în speță, Ce este identitatea la nivel colectiv?, Cum putem să stabilim un profil identitar la nivel colectiv
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
capacitatea acțională a actorului social. Nu o să intrăm în profunzimea fiecărui mănunchi teoretic în parte, mai ales că oricare dintre ele are variante diferite în funcție de autorul la care ne raportăm, ci o să le tratăm în continuare la modul ideal tipic, ghidându-ne totuși după taxonomiile propuse de Appelbaum (1970) și Sztompka (1993). În plus, trebuie spus că orice discuție în ceea ce privește schimbarea socială este însoțită implicit de: ideile de timp, diferență, eveniment sau proces și reper. Cu alte cuvinte, schimbarea vizează un
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu din istoria cronologică / factuală, ci din istoria sensibilă / simțită", cu alte cuvinte, identitatea este acolo, există, pentru că este percepută a fi acolo; este percepută a fi "eternă" și "deasupra timpului", și "nu faptele, ci percepția faptelor este cea care ghidează atitudinile și comportamentul". Esența identității este determinată în primul rând de "o legătură psihologică ce unește și diferențiază oamenii", de sentimentul înrudirii ancestrale (Connor, 1994:197). 3.4. Perspectiva constructivistă Concepțiile constructiviste, dominante în prezent, apar ca reacție la teoriile
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sintetică, geometrismul static, năzuința stihială în tratarea motivelor naturale și orientarea spre nuanță coloristică stinsă" (Blaga, 1935:187-8). 4.5. Noologism și sociologie Dacă, în general, concepțiile asupra identității au evoluat așa cum am avut ocazia să observăm în capitolul anterior -, ghidate de metafora "sfâșierii mitului"37, în principal pe calea extra-raționalizării și relativizării, perspectivele asupra identității etnoculturale și naționale, prezentate în acest capitol, au păstrat, cum am văzut, spiritul esențialismului și au produs pe rădăcinile școlii gustiene, un tip particular de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu din istoria cronologică / factuală ci din istoria sensibilă / simțită", cu alte cuvinte identitatea este acolo, există, pentru că este percepută a fi acolo; este percepută a fi "eternă" și "deasupra timpului", și "nu faptele, ci percepția faptelor este cea care ghidează atitudinile și comportamentul". Spre același răspuns conduc și teorii din câmpul studiilor dedicate culturii. O ilustrare recentă a acestei idei e oferită de Baumann (1999) în analizele sale asupra contextelor multiculturale. Pentru el perspectiva esențialistă și cea constructivistă nu sunt
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
precum Binele, Adevărul, Frumosul, Dreptatea), cu funcții de orientare a acțiunilor individuale sau de grup. Se spune că "realizarea" valorii reprezintă motivul tuturor acțiunilor, deci al întregii vieți sociale. "Sistemul standardelor valorice instituționalizat în sistemele sociale și internalizat în personalități ghidează acțiunea", spun Parsons și Shils (1992:41). În sociologie sunt analizate valorile incluse, de regulă, într-un sistem de preferințe al unei persoane, grup social sau comunitate. Valorile nu sunt doar preferințe subiective, individuale, ci, așa cum arată Parsons și Shils
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
NOTĂ: O valoare prag este stabilită făcând referință mai întâi la legislația română și apoi la ghidurile de referință pentru BAT și în cazul în care nici una din cele două alternative de mai sus nu se aplică putem să ne ghidăm după VLE stabilite prin normele unui alt stat membru. OBSERVAȚII: Se specifică cel putin valorile limită de emisie pentru poluanții specifici activității pentru care se solicită emiterea autorizației integrate de mediu. Limitele considerate mai sus se aplică în general emisiilor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153635_a_154964]
-
trădători ai religiei creștine" sau "supuși necredincioși" etc.). Imaginarul are relevanță în planul politicului, pentru că participă la configurarea strategiei după care comunitatea și instituțiile organizează împreună vieții cetății. Interpretarea principiilor după care puterea, societatea și individul ar trebui să-și ghideze activitatea publică, astfel încât toate părțile să aibă beneficii concordante cu ale celorlalte în scopul unui bine comun, ține de indiscutabil de activitatea imaginativă și de o moștenire culturală și istorică reflectată coerent în mentalul colectiv (mituri, modele etc.). De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
structuri și de propria sa dinamică. (13-14) Din cele două analize ale noțiunii de imaginar pot fi desprinse următoarele idei: mai întâi, după Patlagean, imaginarul transgresează concretul, dar nu-l părăsește și nici nu întrerupe corespondențele cu acesta; nu se ghidează după logica realității; este specific fiecărei societăți sau culturi și fiecărui nivel social ("Storia dell'immaginario" 291). Se sugerează așadar, fără să se fi ajuns la o definiție nici în studiul citat, că imaginarul este o altă "realitate", cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
rai, semnifică reintrarea sub autoritatea benefică a tatălui celest, reprimirea fiului risipitor (adamic) și iertarea lui. Biserica, centrală în topografia terestră religioasă, în cea laică își află corespondentul în imaginea palatului și a curții regale. Totuși, ecclesia este cea care ghidează și supune dogmei atât regalitatea, cât și viața publică, atât comunitatea în ansamblul ei și spațiul de viețuire în comun, cât și individul și spațiul lui privat. Dacă planul unei case, indiferent de mărime și importanță, răspunde doar unor condiționări
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
adaosurile prejudecăților transformate în judecăți de valoare "esențiale" asupra faptelor noastre, toate precomprehensiunile trecute în condiția înțelesurilor fundamentale despre lucruri, pentru a ajunge la acestea așa cum "se arată ele"; o gândire radicală care lucrează fie "sub inspirație", adică prin reflecție ghidată de o "intuiție" originară, șlefuită stilistic și pusă în "fragmente" foarte apropiate de maximele înțelepciunii, fie metodic, adică prin scenarii "logice" ghidate de anumite "scheme de raționare", care se leagă între ele pentru a participa la un "sistem". Filosofia ar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ajunge la acestea așa cum "se arată ele"; o gândire radicală care lucrează fie "sub inspirație", adică prin reflecție ghidată de o "intuiție" originară, șlefuită stilistic și pusă în "fragmente" foarte apropiate de maximele înțelepciunii, fie metodic, adică prin scenarii "logice" ghidate de anumite "scheme de raționare", care se leagă între ele pentru a participa la un "sistem". Filosofia ar presupune și actul unei gândiri care investighează "presimțirile" și "pre-comprehensiunile" din care se trage felul nostru de a "prelua" lucrurile și de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sistematica Organon-ului (și pornind de la care își capătă șansa însăși reducția judicativă a dictaturii judicativului), constituie locul de naștere a judicativului constitutiv (dictaturii judicativului), locul în care sunt formulate condiționările formale ale oricărui tip de discurs, normele care vor ghida, prin "constrângere", orice tematizare "teoretică" și "practică". Motivația "opțiunii" pentru judicativul constitutiv poate căpăta în claritate dacă privim către modalitatea în care filosofia a conceptualizat identitatea și unitatea, atribute originare ale oricărui "obiect" preluat și prelucrat "subiectiv". Identitatea și am
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
produce o reorizontalizare a condiționărilor discursului, cu un sens non-judicativ măcar bănuit, este sacrificat însuși faptul-de-a-fi al Dasein-ului; acesta nu este trecutul, ci este timp, adică se constituie pe sine prin extaze temporale (cele autentice: reiterarea, clipa și premergerea), care ghidează înseși posibilitățile de a fi ale Dasein-ului. În schimb, adevărul, ca (posibil) principiu fenomenologic al analiticii existențiale, poate susține o reconstituire factică (făptuitoare) a ființării căreia îi este constitutivă relația cu ființa, în întregul ei. Potrivit înseși reglementărilor judicativ-constitutive, gândirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului chiar și în momente ale gândirii anterioare dominației sale recunoscute. Judicativul constitutiv, odată instituit și în orizontul filosofiei fapt semnificativ pentru că de acum se va manifesta o conștiință clară a sa și o recunoaștere directă a prezenței sale -, va ghida nu doar exercițiul filosofic primar și câteva cercetări ale logicii-organon, ci întregul orizont al discursului, cu "știința" și "ideologia" alături de filosofie și logică. De fapt, fiecare formă de expresie judicativ-constitutivă îi va reprezinta un anumit aspect: logica, aspectul formal; filosofia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de individual; așa cum, dacă predicatului îi lipsește sensul de generel, nu-l poate avea pe cel de universal. În alți termeni, fără sensurile logice nu sunt posibile nici cele ontologice. Dar aceasta se întâmplă numai dacă urmăm firul reducției judicative ghidându-ne, paradoxal, tocmai după simțul comun și opinie. Altfel, adică acceptând rostul reducției judicative, care este acela de a scoate la iveală originea logicului (a logos-ului formal), anume logos-ul (ca atare), ontologicul nu poate fi după logic. De
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai semnificativ pentru acest moment al reducției judicative). Desigur, el nu este sufient pentru pragmaticul însuși. Așadar, autorizarea împreună cu celelalte două acte, care o preced: părtinirea și ordonarea au un nivel pre-operațional, prin care, deși intervin, măsura intervenției lor este ghidată de resemnificarea judicativ-regulativă a logicului și ontologicului. Prin aceasta, pragmaticul capătă preeminență: el pune în sens ceea ce ține de logic și de ontologic: "poziții" logice: subiect, predicat; elemente alethice: verb, timp; apoi sens de individual, sens de universal, diferite sensuri
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
descoperim și să o dezvoltăm. Cuvântul are nuanțe deosebite ; el poate prin rostirea lui să înveselească pe om, poate să-l întristeze, poate să-l îmbogățească, dacă rostește cuvântul potrivit la locul potrivit și timpul potrivit. Omul, în viață, se ghidează după logos, sfătuindu-l și învățându-l. Cuvântul poate zidi, poate dărâma, în sens propriu și figurat. Te poate zidi sufletește și te poate dărâma atăt de repede cum te-a zidit. Dumnezeu este Logosul care de la început a făcut
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
ci mai degrabă un șir de oportunități care trebuiau apucate și folosite. O persoană Își trăia destinul În măsura În care aceasta credea În abilitatea sa de a acționa În lume. Mama folosea fiecare situație ca pretext pentru a ilustra principiul care a ghidat viața ei și a multor americani din acea perioadă. Ea Îmi spunea: „Jeremy, În America poți face orice dorești și poți deveni oricine dorești să fi cu o singură condiție, să ți-o dorești suficient de mult”. Pentru ea, voința
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]