9,375 matches
-
un peuple relever la tête, Et du droit porter le flambeau! Ami, n’est-ce pas un grand jour de fête, Sur nos palais faites hisser les drapeaux!1 M-am oprit numai când am ajuns la refren, cuprins de îndoială: „Glorie Rusiei?” Dar unde este oare țara aceea blondă, blondă ca spicele, albă, albă ca zăpada? Țara aceea cu sufletul bogat? Și ce caută acolo sclavul care geme de durere? Și cine este tiranul căruia i se sărbătorește căderea? Încurcat, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a răscolit. O întreagă lume, cu totul nouă, a dat năvală asupra mea. De altfel, revelația aceea m-a frapat înainte de toate prin decorul ei: scena amoroasă și mortală se desfășurase la Élysée! În patul prezidențial! În vârful piramidei puterii, gloriei, celebrității mondene... Îmi imaginam un interior luxos, cu goblenuri, cu aurituri, cu șiruri de oglinzi. În mijlocul acelei splendori - un bărbat (președintele Republicii!) și o femeie, contopiți într-o îmbrățișare înflăcărată... Uluit, am început să traduc inconștient scena aceea în rusește
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vu atenție veșmintele, încălțările grosolane cu catarame mari de aramă, pălăriile și, uneori, o cască ponosită, asemănătoare cu a conchistadorilor, degetele noduroase crispate pe mânerul sulițelor... Franța, care îmi apăruse întotdeauna în fața ochilor cu fastul palatelor sale, în ceasurile de glorie ale istoriei ei, s-a arătat brusc sub înfățișarea unui sat din nord, unde casele joase se chirceau în spatele unor garduri rare de mărăcini, unde copacii piperniciți fremătau sub vântul iernii. Surprinzător, m-am simțit foarte apropiat și de strada
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dreptului stindard purt`ndu-l Prieteni, e zi de s\rb\toare, Pe palatele noastre `n\l]a]i steagurile! 2 Salut, salut vou\ Popor [i solda]i din Rusia! Salut, salut vou\, C\ci voi v\ salva]i Patria! Salut, glorie [i onor, Dumei care, suveran\, M`ine, spre fericirea voastr\, Pe veci v\ va sf\r`ma lan]urile (n.tr.). 1 Da, Tat\l t\u a legat c-un leg\m`nt fratern Fran]a [i Rusia-n
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă !” Și bietul om slab, palid, având sumanul rupt Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt, Pășea trăgând piciorul Încet, dar pe-a lui față Zbura ca o lumină de glorie măreață, Și-n ochii lui de vultur adânci, vioi și mari, Treceau lucioase umbre de eroi legendari. Opinca-i era spartă, căciula desfundată, Dar fruntea lui de raze părea Încoronată. Calică-i era haina, dar strălucea pe ea Și crucea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
EminescuOpVIII 38} [SCENA II ] [DECEBAL, IAROMIR ] IAROMIR (intră ) D[ECEBAL] Deși dușman, îți zic: Bine-ai venit! Eu dușmanii mei nu-i urăsc... îi bat, Dară învinși - eu îi iubesc, principe! Nu crede că dorințe oarbe-n mine Dorinți de glorie-mi prescriu * pasul: O țintă am... și l-a ei împlinire Pe-amici îi chem... pe inamici izbesc... Am pronunțat o vorbă mare... Cadă! IAR[OMIR] Da, Decebal... ca tine-aș zice eu... Se poate însă *?... Un obicei Vechi și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mânie. [Î]ți va lăsa trei zile, trei întregi și grele, Va apărea nepăsător și rece, Va ține toga învîrtită-n mână Și te-a-ntreba iar: Pace or război? În van îți chinui sufletul din tine, Durerea ta, or bucuria, gloria, Nimic, nimic pe dânșii nu-i atinge. Crezi tu că gloria lor proprie-i atinge?... De e sau de nu e... tot una li-i. Ei știu că vine chiar daca n-o cată. În astă nepăsare-etern aceeași Cred a vedea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Va apărea nepăsător și rece, Va ține toga învîrtită-n mână Și te-a-ntreba iar: Pace or război? În van îți chinui sufletul din tine, Durerea ta, or bucuria, gloria, Nimic, nimic pe dânșii nu-i atinge. Crezi tu că gloria lor proprie-i atinge?... De e sau de nu e... tot una li-i. Ei știu că vine chiar daca n-o cată. În astă nepăsare-etern aceeași Cred a vedea că slava Romei stă. Îi văd luptîndu-se ei în de ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
i-e greu ca să distingă bine Cărui din mulți să dea acea domnie, Căci fiecare ar putea-o duce: Aici e lupta, greutatea ei. Asupra soartei lumei nu se-mbie: Ea e menită de a fi supusă. Și fapte cumcă glorie și cădere, Noroc și fericire, tot ce mișcă Un suflet omenesc, mai nu-i ating, Încât ei cat- al inimei [lor] tremur, În ceva ce pe alt om l-ar ucide, Unu-n cruzime, altu-n abnegare Unu-n supliciu, altul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce mor. Ah, tu! eu te gândeam că ești de fier, Gândeam că moartea nu te poate-atinge... Tu ai murit - ah, cine n-o să moară! [TRAIAN] Luați-o de aici, luați-o iute! [DOCHIA] Stinge-te dar, tu, vis al gloriei mele, Stinge-te, Dacie - lumină *, stinge-te! Pare că cerul e-un palat de cezar, Tăcut, pustiu, prin care-un vaiet trece... E ca și când ar fi murit ceva În univers - pare că Dumnezeu E mort. Coboară-asupra lui, eternitate, Cobori cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
om? De vină-s eu că am dorit mărire? De vină-s eu c-am fost orbit, deșert Cum este lumea-ntreagă?... Nu, nu, nu! De-o mie de ori nu... Cine mi-a spus Că viața-i vis, că gloria-i minciună? Cine mi-a spus c-o pulbere sîntem? Ba mai puțin ca pulberea... o umbră. La leagănu-i cîntatu-s-a bătrâne Povești de împărați și strălucire... Și în junia mea mă lăudau Dacă-nvingeam în lupte eu pe tineri.. Războaiele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce s-o-ntîmpla, nu-mi pasă. Pe cât ea este, trebui s-o susțin. [CELSUS] Acesta-i fatalismul tău, te simți rana omenirei, nu ai cugetul, nu ai voința să-i schimbi soartea; ți-e destul daca urmezi același joc vechi de glorie și cădere, de viață și de moarte. Ești un om comun, împărate. [ÎMPĂRATUL] Fie. [CELSUS] A fost odată un om pe-acest pământ... Acela a spus: cine-ți va [da] o palmă, întinde-i [celălalt] obraz, cine-ți va lua
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Realizat-a fost pe-acest pământ. Ș-oricît de mare - oricât de mic ar fi Un popol... totuși tu rămâi măsura Întunecatei lui aspirațiuni, o Romo! De acea, superbo, fii-mi blestemată, Tu măr de ceartă-n istoria lumei A cărei glorie chiar e măr de ceartă. Dacă vodat din negurile vremei S-ar descurca popoarele barbare Imperiile ce-or fonda aicea Le vor numi imperie romane. Ginte cu ginte s-or certa mereu Care din ele-ți seamănă mai mult; Măsura
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Lumea îmi vede purpura și mantia * Ea vede scena veselă, ușoară, Ea aude glasuri ale lui ***, Dar când sânt singur cu-al meu suflet numai... E fericit pământul, nu-nsă eu, Nu știe că sufletu-mi este o legendă, Legenda gloriei astei veche Rome Ce s-a sfârși ca orișicare glorie, Ca orșicare din legende: trist. O, împărați ai Iudeei, regi d-Egipet Voi, regi ai Asiei cari vă numeați Asemenea cu unul Dumnezeu - Și tu, ce-ai fost mărire întrupată, Cărui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ușoară, Ea aude glasuri ale lui ***, Dar când sânt singur cu-al meu suflet numai... E fericit pământul, nu-nsă eu, Nu știe că sufletu-mi este o legendă, Legenda gloriei astei veche Rome Ce s-a sfârși ca orișicare glorie, Ca orșicare din legende: trist. O, împărați ai Iudeei, regi d-Egipet Voi, regi ai Asiei cari vă numeați Asemenea cu unul Dumnezeu - Și tu, ce-ai fost mărire întrupată, Cărui * zidirile babilone-asire, Pustii murinde, morminte uriașe Se grămădeau n-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plete albe, barbă pe pieptul său; Sub genele lui sure ardea suflet aprins În două stele negre ca focul sub cenușă ce încă nu s-a stins. Boierii lui, brazi falnici, deși-nvechiți de vreme, Semnau cu zile albe de glorii și rezbele,... Zile-albe însă stinse, ce se uitau din noianul lor La soarele mărirei ce le-a lucit odată, Ce-acum, de iarna vieței albit și înghețat, Pe tronu-i de-aur roșu sta mut și nemișcat. Dar în curtea Domniei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
uitau din noianul lor La soarele mărirei ce le-a lucit odată, Ce-acum, de iarna vieței albit și înghețat, Pe tronu-i de-aur roșu sta mut și nemișcat. Dar în curtea Domniei fierbea, ca-n unda mărei, Inima stinsei glorii, mândra oștime-a țărei. Cum regele pustiei din moarte stânci se scoală Așa s-ardică Ștefan din scaunu-i de fală, Cum luna-neacă lumea cu alba ei privire, Astfel privește Ștefan pin sală cu mărire Ș-apoi cu graiu-i mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pământ, E numele meu. Astăzi mă simt mai slab, dar sânt Simt moartea amorțindu-mi cu sufletu-i de ger, Bătaia-nceată, slabă, din inima-mi de fier. Destul, inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-a înflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci în mormîntu-ți, taci! Până ce cu mormîntu-ți în groapă ai să zaci. Sudoarea morții este acea aiasmă sântă Ce miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce. Azi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aur sceptru greu, Pe umeri plete albe, barbă pe pieptul său; Sub genele lui sure ardea suflet aprins În două stele negre de-un foc încă nestins. [2Boierii lui, brazi falnici, deși-nvechiți de vreme, Erau ca zile albe de glorii și rezbele, Zili albe însă stinse ce, din trecutul lor, Priveau la acel soare ce le-a lucit cu dor, ]2 Ce-acum, de iarna vieței albit și înghețat, {EminescuOpVIII 177} [2Pe tronu-i de-aur roșu sta mut și nemișcat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la acel soare ce le-a lucit cu dor, ]2 Ce-acum, de iarna vieței albit și înghețat, {EminescuOpVIII 177} [2Pe tronu-i de-aur roșu sta mut și nemișcat. Dar în curtea Domniei fierbea, ca-n unda mărei, Inima stinsei glorii, mândra oștime-a țărei. Cum regele pustiei din moarte stânci se scoală Așa s-ardică Ștefan din scaunu-i de fală, ]2 Cum luna-neacă lumea cu alba ei privire Astfel privește Ștefan pin sală cu mărire [2Ș-apoi cu graiu-i mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pământ, E numele meu. Astăzi mă simt mai slab, mai sfânt. Simt moartea amorțindu-mi cu sufletu-i de ger Bătaia-nceată, slabă, din inima-mi de fier. Destul, inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-[a] îmflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci în mormîntu-ți, taci Până ce cu mormîntu-ți în groapă ai să zaci! Sudoarea morții este acea aiazmă sântă Ce miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce. Azi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inimă... gura deschisă... pe piept și peste gât șiroia din inimă sîngele-n gură... galben ca ceara, cu ochii vineți, cu mîinile-ncleștate, cu ochii holbați - și acel mort... acel mort eram [eu]. * un țipăt din pieptu-mi trezi sufletul lui din moartea gloriei. 2254 Vedeți urcîndu-se pe tronul Moldovei un cap sângerând... o inimă moartă. * 2258 Un cran uscat, pe schelet de oase, ce fuge prin lume încins în diademă de aur. * 2254 Și armatelor *** în loc de stindarde o inimă sfâșiată. * sf. Gheorghe călare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai îngust capul, cu cât mai prost, mai rău, Cu cât urăște mai mult meritul și virtutea, Cu cât își râde mai mult d-ideile mărețe A geniilor nebune, cu-atît mai mult merită Să bage -ngusta-i glavă-ntr-a globului coronă Pîn' gloria-i măreață, Crescând ș-aruncînd umbra-i între pământ și soare, Va-ntuneca pe creste, va lumina pe munte*, Soarele țiind locul. {EminescuOpVIII 287} 4 2254 De-ar fi trîmibiță cerul, d-aș fi eu Dumnezeu Să suflu-amara noapte și tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfârtic ca un fulger perdeaua cea de fier, Să văd eroi de umbre, popi, dame, cavaleri, Toți dintr-o altă lume, din lumea ce-a trecut, Pe care nu-i mai vede cel ce nu i-a văzut, Să văd gloria moartă, să văd trecutul-rege Cum într-o lume moartă surâde și petrece. Și azi ridic palatul iluziilor dalbe, Și azi chem fantazia cu florile-i rozalbe, Revoc trecutu-n viață - A faptei sântă dramă O văd cum din morminte eroii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
comediantul va părăsi scena vieței. (cătră cunună) Mai știi tu încă cum te-am căpătat pe tine? Sărmana mumă era bolnavă, eu jucam, cântam, râdeam, săream pe când ea murea de foame și de frig. în ziua aceea [de] multă glorie și onoare te purtam pe tine, ah! eram fericit, și cât îmi bătea inima de bucurie când intrai în casă la mama, în casă întuneric și tăcere, o-ntrebai ce șade prin întuneric, ce nu-mi răspunde, îi pun cununa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]