4,147 matches
-
el. Acolo am trăit un șoc atunci când, întorcându-mă în sat după ce am intrat la o facultate (nici măcar la una de prestigiu), oamenii au început să se ridice în picioare și să-mi spună ,,bună ziua dom' inginer". Și nici măcar nu glumeau.Era forma lor de respect. Pentru ei toți cei care aveau o facultate erau ingineri. Rușinea era dimensiunea fundamentală a moralei unei comunități mici în care milițianul nu călca aproape niciodată.Cine nu respecta acest cod nescris de comportament se
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o vând, să vină cineva să-mi ofere bani pentru ea, în secunda următoare... De ce spun asta? Pentru că acuma intră publicitatea, lansez afirmația, după care din publicitate revenim. Revenim în aer, bună seara! Tocmai mă pregăteam să vând România! Am glumit, nu vă fie teamă, am glumit! Mihai-Răzvan Ungureanu: A rămas pe loc. Andrei Gheorghe: A rămas pe loc. Dar de ce... Mihai-Răzvan Ungureanu: Spune... Andrei Gheorghe: Nu, mă... Mihai-Răzvan Ungureanu: Spune... Andrei Gheorghe: Poftim? Mihai-Răzvan Ungureanu: Spune. Andrei Gheorghe: Bombăneam la
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
-mi ofere bani pentru ea, în secunda următoare... De ce spun asta? Pentru că acuma intră publicitatea, lansez afirmația, după care din publicitate revenim. Revenim în aer, bună seara! Tocmai mă pregăteam să vând România! Am glumit, nu vă fie teamă, am glumit! Mihai-Răzvan Ungureanu: A rămas pe loc. Andrei Gheorghe: A rămas pe loc. Dar de ce... Mihai-Răzvan Ungureanu: Spune... Andrei Gheorghe: Nu, mă... Mihai-Răzvan Ungureanu: Spune... Andrei Gheorghe: Poftim? Mihai-Răzvan Ungureanu: Spune. Andrei Gheorghe: Bombăneam la chestia asta, la obsesia asta europeană
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
discute. Mihai-Răzvan Ungureanu: Să spun acum un lucru pe care nu l-am spus niciodată public. Când am fost acum, pe 17 ianuarie, la... Stelian Tănase: Atenție, că ambasadorul Ucrainei sigur e la televizor! Mihai-Răzvan Ungureanu: Nici o problemă. Stelian Tănase: Glumesc, bineînțeles. Abia aștept să spui ceva imprudent. Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu spun nimic imprundent, dimpotrivă, dau o veste bună. Am stat îndelung de vorbă pe 17 ianuarie cu viceprim-ministrul cel mai avizat în materie de integrare europeană, este de fapt motorul
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
cred că există instituție în statul român sau oficiu public care să nu fi trecut prin momente de criză. Ministerul de Externe are însă o construcție care-l ferește, într-o mare măsură, de excesele de orice natură. Robert Turcescu: Glumiți, domnule ministru. La numirea ambasadorilor a fost ferit Ministerul de Externe de presiunile politicului? Mihai-Răzvan Ungureanu: Dați-mi voie să continui ce vreau să spun. Ministerul de Externe este o instituție care, într-o mare măsură, se poate feri de
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
puțin cunoscut nu însoțesc acest lăudabil și, s-o spunem, riscant gest, de nici o promovare. Sînt cărți care nu beneficiază nici măcar de o lansare sărăcăcioasă, iar la altele, la care am fost martor, se întîmplă să lipsească reprezentantul editurii (nu glumesc!) sau mediatizarea și organizarea evenimentului să cadă în sarcina autorului! Mai mult, am remarcat la un tîrg de carte că unele dintre edituri nu promovau nici măcar Premiile US obținute cu puțină vreme în urmă!! Altfel spus: zi mersi că te-
Contabilitate și extaz by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/12529_a_13854]
-
într-un întuneric resuscitat cât de cât prin flacăra lumânărilor. Păcat - nu mai puțin - de coloana sonoră (The Zombies) și de un excelent operator de imagine. Supa finală a ieșit mult mai prost decât suma ingredientelor. Un membru al juriului glumea cum că Lars von Trier ar fi vrut să își bată joc de Vinterberg, i-a făcut un scenariu într-o săptămână, în bășcălie, iar Vinterberg l-a luat în serios... Oricum, filmul compus de doi regizori pe care îi
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
mai mult zgomot și țopăială și schelălăituri decât muzică... Nu mai vorbesc de vestimentație care, prin originalitatea ei, aproape că a târât manifestarea într-o zonă a derizoriului... Poate că, dacă era primarul Radu Mazăre, nu s-ar fi întâmplat... Glumesc, desigur, fiindcă domnia-sa tocmai făcea vocalize și exerciții de dicție și de privit ceafa fără oglindă, pentru a vorbi cu doamna ministru Sulfina Barbu la ,duplexul" lui Mihai Tatulici de duminică, 28 august, având ca temă turismul românesc. Pentru că
Când își va vedea primarul Constanței ceafa? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11377_a_12702]
-
șovăia a-l numi ,clasicul unor forme poetice moderne", adică un ,clasic" de două ori în răspăr, o dată pentru că se înscrie într-un parametru al ebuliției novatoare, iar a doua oară pentru că se ivește la începuturile manifestării fenomenului în cauză. Glumind un pic, dacă luăm în considerare postmodernismul, acest concept atît de lax, drept un clasicism al modernismului, de ce nu l-am numi pe autorul Paradisului suspinelor un... postmodernist? Adevărul este că Ion Vinea învedera un temperament nu tocmai potrivit aventurii
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
de cultură. Spiritul liber și zeflemeaua lui Caragiale au deranjat în egală măsură extremismele de dreapta și de stînga (de care zbuciumata istorie a secolului XX românesc nu a dus lipsă) și au produs fobii printre cei care, fără să glumească, își imaginau că România ar putea avea un destin cultural ca al Franței. Caragiale a fost însă productiv cultural chiar și prin animozitățile pe care le-a declanșat. Dovada, un filozof precum Constantin Noica a ajuns, la un moment dat
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
a putut extinde în Germania de sud și de vest, în Renania de azi, care rămîne Germania catolică prin excelență, umanistă, romantică și... vinicolă (producătoare de vin, ca și Bavaria dincolo de care se oprește limita viței de vie. Ciudate lucruri! Glumesc puțin, dar nu prea mult.) Germanii vin cu o contestare puternică, vehementă, în domeniul căruia i-am spune astăzi ideologic: Luther, protestantismul -; apoi în domeniul politic, unde s-au cuplat (dacă îmi îngăduiți cuvîntul) noile disponibilități, apetituri, aspirații spre suveranitate
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
Oltenia, sărbătoarea creștină „Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul” (din 24 februarie) „se numește Dragobete”; „Dragobetele în aceste părți este o zi frumoasă de sărbătoare”; „băieții și fetele au deci credință nestrămutată că în această zi trebuie ca și ei să glumească, să facă Dragobetele, după cum zic ei, ca să fie îndrăgostiți în tot timpul anului”. E amintită, în treacăt, o legendă din comuna Albeni, potrivit căreia „Dragobete Iovan era fiul Babei Dochia”. Ca cititor nespecialist, care nu are acces decît la o
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
care: n-a fost acceptat în formă atare, mai ales că revista începe un alt fel de critică. Un cu totul altfel tip de critică, si care va dura multă vreme! Sit autorul Mențiunilor care mai găsește puterea de a glumi: "Am subscris, cu voluptate, la asta opinie și am promis să meditez pentru mai tarziu. I se amână și un poem, "Provinciala I": și pe bună dreptate. E cu totul inactuala, pe lângă faptul că vorbește de-o iarnă ovidiana, în
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
toată viața. Dar am și anulat gândul ăsta aproape instant, pentru că, în același timp, știam despre mine că roșesc din absolut orice; la un chef de exemplu, eram literalmente în stare să nu vorbesc cu orele. Eram definiția emotivității - nu glumesc ... de fapt, sunt destui actori așa, nu-i chiar așa interesant. Am tot așteptat să-mi treacă - ori asta, ori povestea cu actoria, una din două. Și-acuma mă mai trezesc cu niște abcese incredibile de jenă. Dar așchia asta
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
tare cu poezia. Mai c-aș povesti tot ca și cum le-aș spune-o unor copii, cu motanul încălțat, personaj principal. Care insistă să facă parte din toate scenele, oricât ar vrea povestitorul să-l scoată de-acolo. Habar n-am. Glumesc.
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
de putere în familie, <b>Happy Family in Budapesta</b>. Și mai există două spectacole <i>work in progress</i> ținute în secret. Salutări din România este un alt proiect foarte drag nouă, poate pentru că nu are legătură cu teatru. Glumesc. El presupune realizarea de filmulețe și ilustrații pe baza diferitelor subiecte sau problemelor ce influențează în mod direct progresul/regresul societății civile. Lucia e foarte tare. Face vederi și le trimite celor (i)responsabili cu mesajul „Salutări din România”! [caption
Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm () [Corola-website/Science/295816_a_297145]
-
10] Vezi și cazul Poloniei http://www.criticatac.ro/22904/poland-away-8-hour-day/. [11] Vezi Sherman, Service..., p. 8 passim. [12] Nimeni nu spune „trimestru fiscal” la multinațională. Nici măcar „quarter.” Se spune pur și simplu „Q.” Q1, Q2, Q3 și Q4. Mai glumeam cu colegii și spuneam că „pâna la Q7 ajung doar fotbaliștii și maneliștii, în niciun caz noi.” [13] Nume fictiv.
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
copii cum se poate face revoluție culturală prin teatru. Majoritatea colegilor mei au avut experiențe similare atunci când produc un film sau lansează o expoziție foto. E un mod de a-i hrăni pe oameni, de a le arăta că nu glumim și că ne menținem vie identitatea culturală. Oamenii încep să vadă în asta o formă de rezistență, rezistența noastră culturală! După cum știi, noi credem că a treia Intifadă va fi una culturală, așa că prin munca noastră am început să cultivăm
”Freedom Theatre e fereastra noastră spre lume” - interviu cu Faisal Abu Al-Heja () [Corola-website/Science/295625_a_296954]
-
Am alienat fata, am alienat și prietenii. Acum am un loc al meu în București și lucrurile încep să se așeze. Nu știu dacă e „acasă” încă, dar știu sigur că măcar e în orașul care trebuie. În anii trecuți glumeam că se ajunge mai repede de la Universitate în Ploiești decât în Drumul Taberei la oră de vârf. Acum mă gândesc că așa o fi, dar taxiul n-o să-ți ia niciodată 10 lei de la Universitate până la Ploiești, cum îți ia
Cartierul București-Ploiești-Cluj și retur () [Corola-website/Science/296003_a_297332]
-
Angelos (și apropiații săi) - era atât de pasionat de vânătoare, încât a interzis tăierea copacilor de pe domeniile sale de vânătoare, în ciuda necesităților presante ale flotei bizantine, vindea tot ceea ce se putea vinde din flotă, până și ancorele, în timp ce prefera să glumească cu bazileul pe tema mobilizării latinilor; deci au opus rezistență latinilor doar „20 de bărci putrezite”Evenimentul prezentat cel mai pe larg de Choniates este cucerirea Constantinopolului, 1204.Evenimentul din 1204 este, în viziunea lui, o pedeapsă divină aplicată poporului
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a îmbolnăvit de diaree pe drum. A stat pe Capri patru zile. A murit în drumul de întoarcere spre Roma, la Nola, pe 19 august anul 14, cu o luna înante să împlinească 76 de ani. Pe patul de moarte, glumea în legătură cu teatrul pe care a trebuit să-l joace, cerând o oglindă, că să fie pieptănat și bărbierit, și și-a rugat prietenii să-l aplaude pentru a arată că și-a interpretat bine rolul. Se laudă că el a
Cezar August () [Corola-website/Science/296806_a_298135]
-
cazului. Cert este că în acea perioadă, sodomia era considerată un delict extrem de grav, pedepsit cu moartea prin ardere pe rug. Deoarece era extrem de greu de probat, adesea se recurgea la tortură. Nu era o chestiune cu care să se glumească, deși autoritățile erau relativ tolerante. Prin sodomie se înțelegea orice practică sexuală în afară de contactul sexual normal vaginal dintre bărbat și femeie, conform definiției date de Toma d'Aquino. Acuzația de sodomie era extrem de frecventă în epocă, atât în rândul aristocrației
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
și barbiturice. Pentru o scurtă perioadă de timp, a împărțit în Nashville un apartament împreună cu Waylon Jennings, care la rândul lui era și el dependent de amfetamine. Cash folosea droguri de tip stimulente ca să se mențină treaz în timpul turneelor. Prietenii glumeau pe tema “nervozității” și a comportamentului său instabil, mulți dintre ei ignorând semnele ce avertizau înrăutățirea dependenței sale față de droguri. Înainte să intre pe scena de la “The Johnny Cash Tv Show”, Cash ar fi declarat că “ar fi încercat orice
Johnny Cash () [Corola-website/Science/300130_a_301459]
-
Grăitorul zice: „Mnirele nostru-i în pielea goală pă sub chimeșe!”. Atunci mireasa îi dăruiește mirelui o cămașă albă. Urmează nașii, părinții, rudele apropiate și ceilalți nuntași. Drept daruri se dau banii cadouri, constând în lucruri utile viitorului cămin. Grăitorul glumește tot timpul făcându-i pe nuntași să râdă. Nuntașii care pun bani sunt anunțați cu numele, specificându-se gradul de rudenie și mai ales „relațiile” de prietenie cu mirele sau mireasa. Se exagerează și sumele depuse, anunțându-se de exemplu
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
de un întreg eșafodaj de superstiții, pentru toate ocaziile. Influența cărturărească a fost puternică la Covei, având în vedere că aici au existat știutori de carte relativ mai numeroși, față de alte locuri, încă din vechime. În anii 30 chiar se glumea, numindu-se Coveiul, desigur de către proprii săi locuitori, micul Paris, pastișă după supranumele Bucureștiului. Din câte știu, aici s-a editat prin 1937 o revistă culturală, căreia încă nu i-am dat de urmă. Căminul cultural se află lângă școala
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]