4,325 matches
-
informații despre destinul său după eliberarea din închisoare. Gheorghe Calciu (pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa) Unul dintre cei care l-au cunoscut în închisoare îl descrie ca fiind un tânăr scund, slab, dar vânos. Foarte vioi în spirit și în mișcări, totdeauna grăbit. Ochi vii și față zâmbitoare; chiar dacă ar fi trebuit să se supere, nu l-am auzit niciodată repezind pe cineva. Fusese student în anul II la Medicina din București. De fel era din Mahmudia, Tulcea, și spunea glumind că mama
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
o fac; sunt însă într-o permanentă mișcare, iar starea de agitație se poate ușor ghici pe chipul lor. Mi-am dat seama de acest lucru chiar din clipa în care ne-am așezat cortul în calea căutărilor lor. Mereu grăbiți - spre ce?! - oamenii au multă neliniște în ei, o veritabilă mișcare browniană, pe care doar forța lui Kundalini o poate calma. Fac aceste afirmații ca rezultat al observațiilor și trăirilor noastre din careu: unii vin întins la noi și ne
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe lângă un băiat ce staționa cu o mică platformă pe rotile (un cărucior ceva mai mare) pe trotuar. În prima fază nu mi-am dat seama despre ce era vorba și am ignorat scena. L-am depășit prin câțiva pași grăbiți. Dar... luând seama la bețele pe care acesta le curăța de coajă, intuiția m-a trimis cu gândul la trestia de zahăr. M-am întors și... nu m-am înșelat. Meșteșugul era simplu: după ce îndepărta partea lemnoasă, rămânea miezul gălbui
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-i numeau încă și cu respect și în batjocură „boieri”. Dar iată că dl. Aurel Onciul, un om încă tânăr (...) se întoarce în Bucovina, de unde era de baștină și, unindu-se cu o rudă, care era și el un om grăbit, dl. Florea Lupu, se puse în fruntea acestei a doua, întemeind așa zisul „partidul democrat”. „Boierii, fură atacați cu înverșunare de foaia de scandal Voința poporului. Împotriva lor se făcu alianță,mai mult sau mai puțin acoperită, cu rutenii, cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ar trebui îndemnat să scrie o a treia versiune care să înglobeze tot ce-i bun în primele două și să elimine zgura". O prefăcută observație estetică aflăm în documentul menționat, unde Prima biruință a lui Ion Jipa "este lucrarea grăbită a unui om de talent. Foarte puternică, cu înclinații naturaliste, are un final înghesuit. Refăcută, în parte, va fi o bucată bună. E vorba de sabotajul la o fabrică de lăzi de muniții în ajunul lui 23 August". Nici M.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai vedea niciodată dacă pleacă chiar atunci. Îl trage cu putere de mână pe Cristi și îl ia cu el până la frumoasa zeiță. — Domnișoară, stați ! Domnișoară ! Nu ne părăsiți încă. Și exact când trăsura oprește în dreptul ei, ea, în loc să urce grăbită, se întoarce spre cei doi, zâmbindu-le. Iar surâ- sul ei pare că luminează întreaga stradă întunecată. — Ha ! Domnișorule Cristian, e rândul tău, eu am întors-o din drum. Dar Cristi nimic. E înmărmurit de-a dreptul. Parcă i-ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din sală nervos. Nu voia să audă de nimeni și de nimic. Nici de școală, nici de Răcaru. Mergea încet, îngândurat. Privea în gol bulevardele aglo- merate, pline de trăsuri și de mașini, amestecându-se cu tot felul de trecători grăbiți, cu doamne elegante și frumoase, ale căror parfumuri se amestecau cu mirosul de cafele și covrigi calzi cu care mai treceau țiganii, de castane prăjite, gogoși și alte dulcegării. Zumzetul acela viu și culorile ora- șului îl oboseau astăzi. I
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Era aproape zece seara și o beznă de abia vedeai pe unde mergi se așternuse deja peste slab luminata Barieră a Vergului, în capătul de est al Bucureștiului. Și numai câinii deranjau liniștea din jur, aproape ca moartea, și pașii grăbiți ai celor trei prieteni. Ați adus banii, da ? Numărați-i să fie ficși, le spune Fernic. Pribeagu tocmai primise o parte din drepturile de autor pe câteva melodii și își dublase suma la Hipodrom, având un noroc teribil. Lui Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bine, dar repet, ușor de tot... Rada îl sărută pe obraz și se grăbește spre garderobă, să își împrospăteze machiajul. După, ce facem ? Ne vedem la terasă la Herăstrău și cu Luican ? El a zis că merge acolo, se întoarce grăbită. — În Herăstrău să fie atunci, zice Titi Botez. Iar o să bem până dimineața, râde el. — Vii și tu, Cristi ? iar ochii ei mari, căprui, tremură de emoție. — Vin, cum să nu... Ea sare și îl sărută din nou pe obraz
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oare își pot permite să intre în istorie ? Cântecul francez, despre care am discutat cu Tourtal și Martini, trage să moară, dacă nu cumva a și murit. Moartea lui, pe care Tourtal o prevedea, căci venea din spate, cu pași grăbiți, jazzul, a făcut să moară nu numai Montmartre, ci și Parisul, Parisul acela fermecător, vesel și încântător, orașul-lumină, pe care eu l-am prins încă ! Acum Franța are alt Paris, invadat de vacarmul muzicii moderne, ce și-a arătat colții
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de cinci minute! - chiar dacă nu am dreptate să răstorn Întreg firmamentul În mine Însumi, propunându-mă și simțindu-mă - În unele, fericite, momente care se pot apropia, prin mecanica, dar și prin esența lor, de extaz sau de ceea ce unii, grăbiți, numesc nebunie! - centru și, poate, scop al Întregului teatru al materiei vii și „moarte”, oricum dreptul de a mă simți și de a fi astfel! Dreptul, deoarece nu fac decât să ascult de legile mele intime și profunde, Într-un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
inextinguibilă. Da, moartea, luciditatea ei trăită cu un anume calm curajos, nu ne face vii, dar, e drept, Într-un fel ne Învie, pentru a folosi un termen pompos pe care-l folosesc rareori; ca pe niște copii, superficiali și grăbiți, preocupați mereu de altele, „ea” ne forțează Într-un fel simțurile și perspicacitatea să luăm, În sfârșit, act de realitatea În care am fost aruncați și, mai ales, să devenim conștienți și cu adevărat emoționați de faldurile, relieful și „promisiunile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
parte din oamenii de seamă, scriitorii mari și profeții culturali ai neamului românesc, se integrează În această tradiție... Aceleași preocupări variate și contradictorii; aceeași sete de a străbate cât mai multe din geografiile spirituale ale lumii; aceeași activitate multilaterală, uneori grăbită, alteori improvizată, izvorând Însă Întotdeauna din dorința de a sili cultura românească să sară cât mai multe etape, Înălțând-o pe «plan mondial», dovedind puterea de creație a geniului românesc.“ <endnote id="5"/> Acesta era proiectul pe care și-l
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Unde sunt elegantele de la 1900 care sfidau Parisul? Cel puțin, orașul nu mai e mort. An de an, după 1989, a câștigat În animație. Este poate chiar prea animat! Departe Însă de Bucureștiul decontractat și vesel de altădată. Lumea e grăbită, nervoasă, nu prea amabilă. Comerțul s-a instalat peste tot. Inițial, micii comercianți au luat În stăpânire trotuarele, cu tarabe improvizate sau mici construcții metalice, numite, foarte parizian, „buticuri“. S-au Înmulțit și restaurantele, cu cele mai diverse bucătării, unde
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Era un colț de lume ce devenea rapid un tărâm fără frontiere. Demențial la amiază. Unde nu vorbeam vreme de cinci luni cu nici una din rudele apropiate. ::::::::::: Cele două evenimente majore din următorul capitol al vieții mele au fost publicarea grăbită a celui de-al doilea roman, Regulile atracției, și relația cu actrița Jayne Dennis. Regulile atracției a fost scrisă în ultimul meu an la Camden și prezintă în detaliu viața sexuală a unui mic grup de studenți de bani gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
presărat cu dovlecii aprinși, iar el păru să aprecieze maniera elaborată în care fusese decorată casa. - Mamă, locul ăsta a fost transformat într-un bârlog de groază, omule, murmură el cu admirație. - E o lume de groază, băiete am zis grăbit, consultându-mi ceasul. - Fantomatic, omule, fantomatic. - Spiritele or să geamă toată noaptea, frate, am zis, conducându-l spre motocicleta parcată într-o rână lângă bordură. Știu totul despre întuneric, omule. Sunt în mare formă pentru petrecere, gata de orice. Deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
niciunde. Stătea la bar cu o prietenă, sporovăind cu vârcolacul, în timp ce One of Those Nights a celor de la Eagles făcea să vibreze toată casa, și atunci am început să dansez, apropiindu-mă de ea. Văzându-mi manevra, i-a șoptit grăbită ceva prietenei - gest de fetișcană care-i trăda inocența - exact când am apărut în fața ei, roșu la față și strălucind în lumina violacee, îngânând cuvintele cântecului, legănându-mi șoldurile și mângâind corzile chitarei. Riscasem invitând-o aici, dar ea își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de la mine să identific un amănunt și să fac o conexiune, dar n-am făcut-o. Kimball continuă. - Bărbatul din carte plimba și el un câine. Am inspirat amândoi, știind ce urma. - Era un Sharpei. - Stai o clipă, am zis grăbit, dorind să anulez teama care se instalase pe măsură ce Kimball adăuga noi amănunte. - Da? M-am zgâit la el fără noimă. Când și-a dat seama că n-aveam nimic de adăugat s-a întors la notele sale. - Un trecător - pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
parte și-a fugit în camera lui Robby și... - Uită-te la tine, mă întrerupse ea. - Ce? - Uită-te la tine. Ai ochii complet roșii, ești beat, miroși a iarbă și i-ai înspăimântat pe copii. Avea vocea joasă și grăbită. Dumnezeule, nu mai știu ce să mai fac. Chiar că nu mai știu. Încercam amândoi să nu vorbim prea tare pentru că stăteam pe peluza din fața casei, la vedere. Am privit fără să vreau în jur. Apoi, copleșit de frustrare, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de mâini Doamnei, și prietenești salutări de la al matale V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea” data=”5 mai 1975”> Iubite domnule Dimitriu, Mai Întâi creștinescul „Cristos a Înviat și la mulți ani” apoi Întrebarea, dacă ați primit grăbita mea scrisoare, prin care vă imploram, să nu dați curs intenției complet nepotrivite, de a părăsi locul pentru care sunteți predestinat, la „Galerie”, pentru că unul, sau câțiva, vă clevetesc, gelozindu-vă . Călduroase mulțumiri pentru informațiile, pe care mi le dați despre
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de aproximativ 60 de ani - poartă ochelari și are în mână o revistă strânsă sul. O folosește ca indicator când îmi arată cum să ajung pe Gran Via, spre hotel. După un asemenea avertisment, traversez piața - slab luminată - cu pas grăbit. Observ și un echipaj de poliție. Girofarul mașinii este o „recomandare” indubitabilă pentru aceste locuri, noaptea. A treia: un bar căptușit, inclusiv tavanul, cu hălci de carne afumată (de cal sau de taur? - va trebui să-l întreb pe Alberto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-o mică piațetă pavată, din interiorul campusului. O placă unde erau consemnate date importante din istoria Universității. Am umblat pe coridoare, am consultat panouri cu anunțuri - majoritatea invitații la concerte și la tot felul de agape. Studenți și profesori grăbiți...); Le Pantheon (am citit corect și expresiv, așa cum o făceam în clasa a 5-a de școală, inscripția: Aux grand hommes la Patrie reconnaissante, pentru care profesorul de franceză, dl Vizitiu, poet romantic neînțeles, adică ratat, bețiv și afemeiat, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
marile spirite, cât mai ales din cauza unei mentalități de autarhie politică și culturală greu de dislocat. Tot aici, în atelier, sunt și câteva instalații electronice și video, computere cu informații despre Brâncuși și despre prietenii săi de la Paris. Unui vizitator grăbit și mai puțin cunoscător al biografiei sculptorului, datele pe care le găsește în aceste bănci electronice, ce se vor exhaustive (dar noi știm că nu sunt), îi spun foarte puțin despre originile românești ale lui Brâncuși. Mai toți care trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
citesc această inscripție seacă, dar în altă limbă, în vitrina unei case memoriale pe care mi-am dorit mult să o vizitez. Prima dată s-a întâmplat la Lisabona, în fața Muzeului Fernando Pessoa. În alte orașe am fost mai norocos. Grăbit, mi-am notat acum numai adresele, fără să mă uit și la „programele” acestor așezăminte trecute în pliantele pe care le-am primit de la organizatori. Renunț să mai merg la Muzeul lui Dostoievski, din stradela Kuznechnîi. Mi-e frică să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care l-am cântat în multe poezii, cum m-am priceput. Adio, antar! Adio, trecut somptuos și oglindă aburită! Scriitorii simt, cu acuitate, atmosfera deschisă spre libertate sau constrângere dintr-un loc anume, intuiesc relațiile cotidiene, chiar într-o călătorie grăbită (superficială?) de-a lungul Europei, de la sud la nord, ca noi, pe ruta istorică a Expresului înființat, la începutul secolului, de tenacele și îndrăznețul bancher belgian și pe care pasionatul Thomas Wohlfahrt, inițiatorul și coordonatorul proiectului Literatur Express Europa 2000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]