6,255 matches
-
iar noaptea visam numai Îngeri. dimineața aveam gura plină de rugăciuni. Toamna era forfotă peste tot.Clocotea sângele În vene, era un du-te vino: căruțe, tractoare, oameni, copii. Curgeau crengile pomilor până la pământ de roade, câmpul era plin de grămezi de știuleți de porumb, viile gemeau sub greutatea boabelor de chihlimbar, iar oamenii mai aveau timp de mers la nunți și la botez. Mi se părea anotimpul cel mai stors de bogății iar la sfârșit. Când cortina toamnei se lăsa
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pregătea să le pună Într- o damigeana mare, de zece litri, pentru vișinată. Spălase damigeana, iar vișinele din vișinata veche, le aruncase cu o zi În urmă, În spatele grădinii de zarzavat. Acolo depozitam gunoiul, aproape de pârâiașul copilariei mele iar când grămada era mare, tata ruga un vecin care avea căruță, să-l ajute să care gunoiul departe, la groapa comună de gunoi a localității. „Nu știu cum a scăpat din coteț dar parcă era nebun”, ne povestește mama. “A Început să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
coteț. Aș! Ce să-l aducă, parcă dăduse strechea În el, așa era de nebun, a doborât-o și pe mama la pământ iar fiul nostru a Început să plângă. După ce distrusese tot ce Întâlnise În cale, Ghiță dădu peste grămada de vișine, care era tocmai boasca din vișinata veche. A Început să se Înfrupte din ea și nu peste mult timp, a adormit. Așa l-a găsit tatăl meu pe Ghiță iar pe mama și pe fiul nostru În stare
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
LA NOUĂ ȘI JUMĂTATE, CU INIMA BĂTÂNDU-I CEVA MAI REPEDE DECÂT ERA NORMAL, MARIN ATERIZĂ ÎN EXCELENTE CONDIȚII LA O DISTANȚĂ DE PATRU SUTE DE METRI DE PISTA OBIȘNUITĂ. ÎN JURUL LUI, MAGNETO-REACTOARE CATAPULTATE DE PORTAVIOANE GIGANTICE ÎNCEPURĂ SĂ ATERIZEZE, DESCĂRCÂND GRĂMEZI DE MAȘINI MECANICE CARE STRĂLUCEAU. DUPĂ CÂTEVA CLIPE, TANCURI, TUNURI MOBILE ȘI VEHICULE DE TRANSPORT CIRCULAU ÎMPREJUR, ADUNÂND PERSONALUL. PE LA ZECE ȘI JUMĂTATE, O ARMATĂ DE PARAȘUTIȘTI, PRECEDATĂ DE UN VERITABIL ZID DE OȚEL MOBIL \ GATA SĂ SCUIPE MOARTE LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
dacă știau ceva despre existența unor comandouri secrete, aflate în misiune în exteriorul granițelor Jorgiei, răspunsurile deveneau evazive: "Au fost și sunt încă multe grupuri experimentale"; Nu cunosc nimic care să semene cu vechiul comunism"; La noi, idealiști sunt cu grămezile". PENTRU MARIN, ACESTE RĂSPUNSURI ÎNSEMNAU PUR ȘI SIMPLU CĂ GUVERNUL JORGIAN NU ERA IMPLICAT. TRIMISE UNITĂȚI SPECIALE DE SPIONAJ MILITAR LA TOATE PUNCTELE DE FRONTIERĂ, ÎNDEOSEBI LA CELE CARE RĂSPUNDEAU DE STATE CE NU SE AFLAU SUB CONTROLUL MARELUI JUDECĂTOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DIN SPATELE MĂȘTII, AM LUAT HOTĂRÂREA SĂ VĂ DAU DRUMUL ȘI DUMNEAVOASTRĂ ȘI PRIETENEI DUMNEAVOASTRĂ. Se întoarse spre ceilalți doi Prippi. ORDONĂ EL. MARIN ÎȘI AMINTI CUM ÎN NOAPTEA EXPLOZIEI SCUDDER ÎNCERCASE SĂ ÎL REȚINĂ CÂT MAI MULT, PUNÂNDU-I O GRĂMADĂ DE ÎNTREBĂRI. ASTA PUTEA EXPLICA MULTE LUCRURI. ÎI FU UȘOR SĂ-ȘI ÎNCHIPUIE CĂ ACOLIȚII LUI PERCHEZIȚIONASERĂ APARTAMENTUL LUI TRASK ÎN ACEST TIMP. DAR NU EXPLICA ÎN CE FEL GĂSISERĂ LABORATORUL SECRET. Cu un efort, Marin renunță la speculațiile inutile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
În tăcere, fiecare își reluă locul în jurul mesei. Deodată se auzi un zgomot: în loc să se așeze, Yarini își înșfăcă scaunul și, ridicându-l deasupra capului, se aruncă asupra lui Marin cu un urlet. După doi pași se împiedică și căzu grămadă. O clipă, aerul se umplu de mirosul slab al unui foc de neutralizator, apoi mirosul se risipi. DACĂ PÂNĂ ACUM MARIN NU CREZUSE CĂ OAMENII LUI CONTROLAU SITUAȚIA, ACUM AVEA DOVADA. \ DOMNILOR, VORBI EL LINIȘTIT, NU PIERDEȚI PRIVILEGIUL DE A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
populație, căci toți fugiseră, cum spusei, prin sate și prin mănăstiri, mureau, zic, până la suma de 60-70 de inși pe zi; deodată ne pomenirăm cu ordine ca să ne afumăm toți hainele cu pucioasă; totodată, pe linia corturilor noastre se ardeau grămezi de pucioasă; ofițerilor și soldaților li s-au adus din București coșuri pline cu sticluțe bine astupate, conținând un fel de oțet, care se numea oțet de patru hoți (vinaigre de quatre voleurs); se zicea că această doctorie a fost
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Soarele este dogorâtor, orizontul întunecat; muștele îi acoperă pe nenorociții aceștia, care gem... Este o lipsă de mijloace absolut sălbatică. Sunt acolo trei medici tineri, aproape neputincioși în fața acestei mizerii... La o sută de metri de acolo, cinci morți zac grămadă; li se pregătește mormântul. Au culoarea vânătă, pe care n-am văzut-o decât la holerici, sunt scofâlciți, cu dinții rînjiți". În aceeași zi, Cantacuzino a inspectat, aproape de localitatea Turski-Isvor, un alt lot de holerici aparținând Corpului IV de Armată
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
însă... a fost binevenită, căci a liniștit spiritele. Când văzurăm cu câtă îndîrjire susțineau doctorii că nu era holeră, ne potolirăm și noi... E ciudat cum se obișnuiește omul cu toate: ce liniștiți trăiam noi printre sutele de holerici, în grămada aceasta de mizerie omenească...". Dar curând molima s-a extins la întreg corpul de armată. Acum, "cum se îmbolnăvea vreun soldat se dădea foc cortului în care locuise, bolnavul era izolat pe un deal vecin, iar soldații grupului din care
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
morene. Visase palmieri și întinderi moi de nisip. Acum vedea că se înșelase și că pretutindeni în deșert domnește piatra, numai piatra, atât în cer, unde sălășluia, scrâșnitoare și înghețată, o pulbere de piatră, cât și pe pământ, unde, printre grămezi de piatră, creșteau doar ierburi uscate. Dintr-o dată mașina se opri. Șoferul, fără să se adreseze cuiva anume, rosti câteva vorbe în'limba aceea pe care Janine o auzise toată viața fără să ajungă s-o înțeleagă. - Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Șacalul băgă cutia în buzunar și surâsul îi pieri brusc. Acum se uita țintă drept înainte, la drum. Janine se întoarse către Marcel, dar nu-i văzu decât ceafa puternică. Privea pe geam ceața tot mai groasă, care urca din grămezile de pământ sfărâmicios înălțate pe margini. Trecuseră ore de când călătoreau astfel și oboseala stinsese, parcă, în mașină, orice urmă de viață, când, deodată, de afară se auziră strigăte. Copii îmbrăcați în burnusuri, învârtindu-se ca sfârlezele, țopăind și bătând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pumn de grăunțe pe care mi le aruncau așa cum arunci la găini, iar eu mă repezeam să le adun. Toată ziua ușa rămânea închisă și totuși întunericul se făcea mai străveziu, ca și cum soarele atotbiruitor ar fi izbutit să străbată prin grămezile de sare. N-aveam lampă, dar dacă mergeam pe bâjbâite de-a lungul zidurilor atingeam mănunchiurile uscate de frunze de palmier care împodobeau pereții, și, tocmai în fund, o ușiță, cioplită grosolan, cu o clanță pe care o ghiceam pipăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scobite adânc în lungime (în șanțul acesta alunecaseră funduri rotunde de lemn, din cele ce urmau să fie subțiate la rindea), precum și câteva focuri stinse. De-a lungul zidului, la stânga intrării, se înșiruiau mesele de lucru. În fața lor se înălțau grămezile de doage care trebuiau date la rindea. Lângă peretele din dreapta, nu departe de vestiar, luceau două mari ferăstraie mecanice, bine unse, puternice și tăcute. Hangarul devenise de multă vreme prea mare pentru cei câțiva oameni care lucrau aici. În timpul arșiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
înspre sud. Ajunseră la un fel de ridicătură turtită, alcătuită din stânci sfărâmicioase. Din acel loc, podișul începea să coboare, la răsărit, spre o întindere joasă pe care se puteau zări câțiva copaci firavi, iar la sud, către niște mari grămezi de stânci care dădeau întregii priveliști o înfățișare chinuită. Daru se uită cu atenție în amândouă direcțiile. La orizont nu se vedea decât cerul. Nu se zărea nici țipenie de om. Se întoarse către arab, care îl privea fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
e cu putință și că vinovatul trebuie pedepsit, în timp ce d'Arrast pornea îndărăt către Iguape. În mica Grădină a Fântânii, misterioasă și tăcută sub ploaia măruntă, ciorchini de flori ciudate se revărsau de-a lungul lianelor, printre bananieri și pandanus. Grămezi de pietre ude însemnau locul de răscruce al cărărilor, pe care umbla la acea oră o mulțime pestriță. Metiși, mulatri, gauchos vorbeau între ei cu o voce scăzută sau se afundau, mergând agale, pe aleile de bambuși până la locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Caută cuvintele potrivite. Îi văd, îi aud. Văd deja mașina gonind spre întâlnirea fatală, văd fiara apropiindu-se. Sunt un pieton, printre pietonii grăbiți, ca și ei. Îi văd, îi aud, văd fiara venind, o aud. Zăpada zace, murdară, în grămezi cenușii. Frig, umezeală. — Acum, a trecut. Poate ai fost mai loial. Eu n-aș fi fost așa. Aș fi acceptat legătura cu ea, trădarea, orice. Sau n-aș mai fi schimbat nici un cuvânt cu ea. Tu, însă, glumeai ! De parcă nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ne cărăbănim... Nu de alta, dar mi-e teamă că, de vom mai zăbovi mult, aveți să mă convingeți că dezertarea la dușman e o faptă vitejească! Încercă să râdă și, neizbutind, se duse la canapea și-și alese din grămadă mantaua și armele. Gross se uită la ceas și zise către Cervenko: ― Ce facem? E târziu... de-abia o să putem dormi trei ore... Plecară toți trei împreună și în urma lor rămase o dâră grea de tăcere. Căpitanul Klapka începu într-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
inima, pe când vechea "concepție", pentru care douăzeci și șapte de luni și-a primejduit viața, a fost veșnic severă, ca o mamă vitregă, își zicea acuma că viața ființează numai prin inimă și că, fără de inimă, creierul rămâne o biată grămadă de celule moarte. Îi era rușine însă amintindu-și că i-au trebuit doi ani de război ca să ajungă acolo de unde a pornit împotriva sfaturilor doamnei Bologa, ale protopopului și ale tuturor, afară de Marta... La gât purta un medalion cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
capriciu al vieții a pus față în față milioane de oameni, pe care i-a însemnat cu moartea în frunte, silindu-i astfel să descopere în sufletele lor taine nebănuite și să ia hotărâri neașteptate. În vârtejul vieții cărțile sunt grămezi de vorbe fără înțeles. Omul trebuie să-și ferească numai conștiința să nu-i sângereze. În vremea aceasta primi o scrisoare de la Klapka, plină de prietenie, comunicîndu-i câte verzi și uscate despre traiul pe noul front, lucruri mărunte, adăugând la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu grele suferinți, dragă Bologa... Ei, te rog, treci colea... Aide... A, dacă ai ști ce veselă mi-e inima că te văd teafăr! Căci doctorul Meyer ne spunea și ne asigura, firește cu părere de rău, că dintr-o grămadă de carne tăvălită prin noroi, cum ai fost tu când te-a vizitat dânsul, îndată după respingerea atacului, e imposibil să se mai ticluiască un locotenent de artilerie, chiar de și-ar aduna știința toți medicii din lume, și că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se pomeni deschizând ușa odăii sale. Amurgul cenușiu bătea în geamurile împodobite cu mușcată. În tulburarea de lumină pereții parcă se îndoiau și lucrurile din casă tremurau foarte straniu. Bologa închise pleoapele și se prăvăli pe un scaun ca o grămadă de carne. Legănarea amețitoare îi bâjbâia în suflet, însoțită de un vâjâit chinuitor, încît se apucă cu mâinile de masă, simțind că altfel s-ar prăbuși. ― Don' locotenent, trăiți, v-am așteptat cu masa toată ziua, zise Petre de lângă sobă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nesuferit. Cu o smucitură disperată își rupse gulerul și strigă răgușit: ― Omorîți-mă!... Omorîți-mă!... Gestul și strigătul lui stârniră uimire și indignare. Colonelul se sculă în picioare, cu ochii fulgerători, și bătu cu pumnul în masă, în vreme de Apostol căzu grămadă pe scaun, respirând greu, cu obrajii ca varul stins, cu privirile roșii agățate de crucea albă. În sală se restabili curând solemnitatea și toată lumea își reluă înfățișarea gravă dinainte. Incidentul fu dezbătut calm câteva minute, apoi trecură mai departe, conform
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
muzică lăutărească. Decor bahic, strâns Între patru rame românești. Tablou cu cheflii, numai mirosul de țuică fiartă nu poate ieși din el, spre marea mirare a lui Gicu. Eu vă spun, În ton cu toamna asta iabrașă care a venit grămadă pe noi, țuica fiartă e bună la Crăciun, când e porcu` perpelit, cu paie, nu cu arzătorul, da` dacă e frig ca-n Peștera Muierii, În octombrie, ce să facem? N-a fost bună ideea mea? Sandu duce ceașca la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-n cer mișcă-auritele zodii. Ne-om rezima capetele unul de altul Și surâzând vom adormi sub înnaltul, Vechiul salcâm - astfel de noapte bogată Cine pe ea n-ar da viața lui toată? ...................................................... Pe vârful de munte, în codri-mbrăcat, De nouri grămezi se adună Și unul pe altul, măestru urcat, Ei par o cetate în lună. Și bolțile-n muri, Și stâlpii sunt suri, Lumina prin arc de fereastră E-albastră. În halele-albastre - -nstelatele bolți - Te uiți prin coloane de nouri Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]