19,488 matches
-
locul bulevardul periferic. Satele anexate în 1860 în totalitate: Passy, Auteuil, Batignolles-Monceau, Montmartre, La Chapelle, La Villette, Belleville, Charonne, Bercy, Vaugirard, Grenelle. în parte: Neuilly, Clichy, Saint-Ouen, Aubervilliers, Pantin, Pré-Saint-Gervais, Saint-Mandé, Bagnolet, Ivry, Gentilly, Montrouge, Vanves, Issy. Planul metroului Schița incintelor succesive corespunde în parte aceleia a rețelei metropolitane. Liniile 2 și 6 unesc Place de l'Étoile (Charles-de-Gaulle) cu Piața Națiunii prin nord sau prin sud, urmînd linia bulevardelor exterioare, pe traseul incintei Fermierilor Generali. Harababura aparentă a liniilor de
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Gentilly, Montrouge, Vanves, Issy. Planul metroului Schița incintelor succesive corespunde în parte aceleia a rețelei metropolitane. Liniile 2 și 6 unesc Place de l'Étoile (Charles-de-Gaulle) cu Piața Națiunii prin nord sau prin sud, urmînd linia bulevardelor exterioare, pe traseul incintei Fermierilor Generali. Harababura aparentă a liniilor de metrou, cauzată de adăugările succesive de noii linii și de prelungirea celor existente, reflectă prin urmare o ordonare mai riguroasă decît pare la prima vedere. Alte două linii completează osatura rețelei: linia 4
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
vechilor HLM9) pauperizate de la granițele mărginite de bulevardele Mareșalilor. Satul Monceau a fost anexat Parisului în 1860. Pe terenurile sale încă agricole, s-a construit acest cartier unde opulența se afișează fără complexe de o parte și de cealaltă a incintei Fermierilor Generali, în contextul febrei imobiliare induse de amplele lucrări inițiate de Haussmann 10. Frații Pereire 11 au cumpărat vaste spații pe care le-au revîndut apoi industriașilor și financiarilor, care acumulau rapid averi considerabile [Zola, 1981]. De la parcul Monceau
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cumulînd 57 km2 (fără păduri), ocupă două treimi din capitală, iar celelalte 6 arondismente de pe malul stîng (30 km2) acoperă treimea restantă. Parisul este întîi de toate orașul malului drept. Acest dezechilibru este străvechi, putînd fi deja întrevăzut în schița incintelor fortificate. Reper practic frecvent utilizat de obișnuiții Parisului, această opoziție merită nuanțată. Firește, Universitatea tronează la sud de Sena, iar aici se află, în afară de Sorbona, Censier, Jussieu, Tolbiac și numeroase alte școli celebre, de la Ponts și Chaussées la Școala Normală
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
o aglomerare? Raporturile dintre Paris și periferia sa sînt ambigue. Ele combină o ruptură profundă cu o continuitate la fel de fundamentală. Ruptura este morfologică, înscrisă în formele urbane înseși, acelea lăsate moștenire de istorie. Oraș vechi, Parisul a avut mai multe incinte fortificate care conturează încă traseul bulevardelor sale. Orașul mai nou, al fortificațiilor Thiers, marchează și acum, cu o vigoare rar întîlnită, o frontieră, atît în spațiu, cît și în dreptul administrativ, de vreme ce ea separă Parisul de periferia sa. Fortificațiile și zona
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
bulevardelor sale. Orașul mai nou, al fortificațiilor Thiers, marchează și acum, cu o vigoare rar întîlnită, o frontieră, atît în spațiu, cît și în dreptul administrativ, de vreme ce ea separă Parisul de periferia sa. Fortificațiile și zona Zidurile cu totul noi ale incintei Thiers au devenit noua linie de demarcație a capitalei în 1860, cînd numeroase comune au fost anexate. De atunci, doar excrescențele pădurilor Bois de Boulogne și Vincennes și cea a cîmpului de manevră din Issy-les-Moulineaux au modificat această frontieră. Fortificațiile
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
periferiilor prin impozante apeducte, resturile consumului din Paris sînt aruncate dincolo de ziduri, iar morții parizieni își găsesc odihna de veci la periferie. Sînt tot atîtea complementarități esențiale între capitală și ținutul său, care începe dincolo de bulevardul periferic. Un Mare Paris? Incintele și fortificațiile au fost îngropate și suprimate odată cu dezvoltarea orașului. Satele anexate, Belleville, Passy, și-au dat numele unor cartiere din Paris, iar autonomia lor de odinioară a fost dată uitării. Ideea de a extinde limitele Parisului și de a
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
redusă pentru a putea fi perceput în ansamblul său. Toate categoriile sociale și toate originile geografice și etnice sînt reprezentate aici. De la marii burghezi înstăriți la muncitorii imigrați, de la tinerii la modă cu studii la persoanele în vîrstă solitare. În incinta zgomotoasă și izolantă a bulevardului său periferic, Parisul este un veritabil concentrat al societății franceze. Spațiul este aici ierarhizat în funcție de valorile de uz urbane diferențiate și de agenții cu traiectorii și poziții sociale eterogene, în așa măsură încît limitele orașului
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Moniteur, Paris, 2003. "La ville à trois vitesses, gentrification, périurbanisation", Esprit, martie-aprilie 2004. ZOLA É., La Curée (1872), Gallimard, "Folio classique", Paris, 1981. Cuprins Introducere 7 I. Parisul în linii mari 11 Melcul arondismentelor 12 Un plan foarte structurat 16 Incinta lui Filip II August 16 Incintele lui Carol V și Ludovic XIII 17 Zidul Fermierilor Generali 17 Fortificațiile Thiers 18 Planul metroului 19 Perifericul 21 Axa puterii 22 Est-vest: cartiere sărace, cartiere bogate 25 De la Monceau la Épinettes 27 Malul
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
trois vitesses, gentrification, périurbanisation", Esprit, martie-aprilie 2004. ZOLA É., La Curée (1872), Gallimard, "Folio classique", Paris, 1981. Cuprins Introducere 7 I. Parisul în linii mari 11 Melcul arondismentelor 12 Un plan foarte structurat 16 Incinta lui Filip II August 16 Incintele lui Carol V și Ludovic XIII 17 Zidul Fermierilor Generali 17 Fortificațiile Thiers 18 Planul metroului 19 Perifericul 21 Axa puterii 22 Est-vest: cartiere sărace, cartiere bogate 25 De la Monceau la Épinettes 27 Malul drept, malul stîng: afaceri culturale 32
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
ar fi trebuit răsturnată întreaga lume pentru a o soluționa. Tresări când văzu că se afla la intrare. Se gândi cu spaimă că, peste câteva secunde, avea să fie destinat în mod irevocabil... destinat să ajungă unde? CAPITOLUL XVIII ÎN INCINTA Centrului de informații al Arsenalelor, Fara se deplasă pe un coridor larg și luminos. Tânărul care se afla în spatele lui spuse: - Există și un coridor lateral, aproape gol. Să mergem! Fara intră pe acest coridor tremurând. Observă că la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
șobolan, începu Clark, este sănătos din punct de vedere fizic, afectiv și psihologic. Toate, testele care indică reacțiile șobolanilor au ieșit bine. Innelda încuviință din cap. Toate se potriveau. La început, în ziua lansării primului atac, înainte ca bărbații din incinta clădirii să știe ce s-a întâmplat, clădirea dispăruse, producând o imensă confuzie despre care nu primise niciodată 6 relatare coerentă. Cu acel prilej, în momentul în care reapăruse clădirea, întregul personal fusese retras și de atunci nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
personaj important din prima generație de coloniști. Aceleiași perioade îi aparțin și urmele de locuire din zona de est a falezei: două cuptoare artizanale pentru ceramică. Perioada clasică (V-IV a.Chr.) este ilustrată printr-un segment al zidului de incintă, edificii și cuptoare situate spre capul promontoriului, grupuri de morminte tumulare. Epocile elenistică târzie (III-II a.Chr) și cea romană timpurie (II-V p.Chr) sunt reprezentate prin vestigii păstrate pe platoul argamens, dincolo de sistemul de apărare al cetății romano-bizantine
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
o suprafață de aproximativ 2,6 ha cu o formă aparent triunghiulară cu 8 turnuri, șase bastioane și două porți principale pe laturile de est și de sud și două mai mici pe latura de sud. Sistemul defensiv cuprindea, în afară de incintă, două valuri de pământ cu șanț. În interiorul cetății au fost cercetate o serie de edificii publice și private aparținând secolelor VI-VII: trei bazilici, pretoriul, locuințe și parte din sistemul stradal. Necropola romano-bizantină ocupa zona locuită anterior (sec. I a
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
privind topografia, stratigrafia și formele de ocupare a sitului, a adoptat ca metoda de investigație sondajul stratigrafic combinat cu extinderi locale în suprafață, determinate de caracterul sau importanța descoperirilor. În acest mod au fost redegajate bazilica trinavă și porțiuni din incinta romano-bizantină, cercetate anterior de P. Nicorescu. S-au efectuat cercetări complete asupra unei noi bazilici paleocreștine și unele sondaje stratigrafice interesând locuirile intra și extra muros din epocile greacă, romană și romano-bizantină. Cele mai interesante rezultate ale acestor ani de
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
interesând locuirile intra și extra muros din epocile greacă, romană și romano-bizantină. Cele mai interesante rezultate ale acestor ani de investigații au fost date de observațiile privind existența unui edificiu bazilical anterior pe amplasamentul bazilicii trinave centrale, datarea zidului de incintă romano-bizantin, identificarea urmelor de locuire romană timpurie, a amplasamentului necropolei romano-bizantine și degajarea unui tronson din incinta greacă clasică. Săpăturile arheologice au continuat și între 1975-1999 prin redegajarea monumentelor identificate în timpul săpăturilor interbelice (Poarta de Vest, Poarta Mică și Poarta
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
acestor ani de investigații au fost date de observațiile privind existența unui edificiu bazilical anterior pe amplasamentul bazilicii trinave centrale, datarea zidului de incintă romano-bizantin, identificarea urmelor de locuire romană timpurie, a amplasamentului necropolei romano-bizantine și degajarea unui tronson din incinta greacă clasică. Săpăturile arheologice au continuat și între 1975-1999 prin redegajarea monumentelor identificate în timpul săpăturilor interbelice (Poarta de Vest, Poarta Mică și Poarta cu turn de pe latura de sud a fortificației romano-bizantine, bazilica „mică“), tinzând, simultan, spre cercetarea zonelor din preajma
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
fragment de arhitravă, care avea înscris numele împăratului bizantin Iustinian (527-565), iubitor de construcții (gr. filoktistos). Alte săpături arheologice nesistematice au descoperit ruinele unei bazilici creștine de tip sirian (secolele IV-VI), situate pe latura de nord a zidului de incintă al orașului Calattis. În anii următori, seria descoperirilor întâmplătoare continuă să se repete aproape cu regularitate. Aceste descoperiri din urmă au determinat la rândul lor, începând cu anul 1962, inițierea unor cercetări sistematice ale necropolei. În zona vestică a orașului
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
care a preluat inclusiv numele de Dinogetia (toponim evocat de Ptolemaios, în descrierea Daciei). În perioada dominatului, cetatea este refăcută: are o suprafață de 1,2 ha cu 14 turnuri de apărare, dispuse la distanțe relativ egale, de-a lungul incintei trapezoidale, urmând forma promontoriului stâncos, cu o poartă principală pe latura sudică și alte două, mai mici, pe laturile apusene și septentrionale. O serie de edificii, locuințe și prăvălii, cu multe faze de construcție din secolele IV-VI p.Chr
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
legat de tema noastră, și prezența ruinelor unor bazilici creștine, unele dintre ele având și cripte. Cea mai importantă bazilică de sorginte creștină a fost descoperită în 1950, la circa 50 m est de poarta de intrare a zidului de incintă, orientată VNV-ESE, este de mici dimensiuni (21 m x 12,50 m), are o absidă circulară la est în corespondența navatei centrale, mult mai amplă decât navatele laterale, și un nartex simplu, neîmpărțit. Bazilica păstrează, dedesubtul ei, o criptă mică
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
bazilici paleocreștine (una episcopală). Trei bazilici au cripte pentru martiri (bazilica A) și moaște de martiri: bazilicile C, construită într-o fostă cisternă, și D, cu transept (datate între secolele IV-VI). Alte două bazilici se află în afara zidului de incintă: la nord de oraș, în zona cimiterială, cu criptă pentru martiri, și la vest, o bazilică al cărei transept a fost adăugat planului inițial în secolele V-VI. Efectuarea unor săpături de salvare în anul 1968, de către G. Papuc de la
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
arheologice desfășurate în anul 1987 în teritoriul orașului au scos la lumină, la cca. 3 km vest de cetate, un complex monastic paleocreștin - două bazilici cu câte o singură navă, o capelă cu absidă și diferite anexe înconjurate de o incintă - cu trei faze constructive, fiind datată între a doua jumătate a sec. IV și prima parte a sec. VII p.Chr. Între piesele descoperite la complexul monahal, câteva sunt de valoare excepțională: vasul lustral, agățătoarea pentru candelă sau cădelniță, un
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de la Ibida a cunoscut trei etape, din succesiunea cărora ni se relevă două bazilici, fără cripte, funcționabile între secolele IV și VII. Reluarea cercetărilor sistematice începând cu anul 2001 a prilejuit dezvelirea altor importante vestigii: a fost cercetat zidul de incintă în punctele Curtina G și Poarta de Vest, au ieșit la iveală pillae-le podului antic de peste râul Slava, locuințe, sistemul de canalizare, iar din necropola cetății romano-bizantine au fost cercetate peste 60 de morminte simple și un cavou romano-bizantin. Acesta
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
și limesul dunărean. Cetatea romană timpurie de secol III a fost ridicată la rangul de municipium în vremea Severilor (192-235). Din această epocă au rămas o serie de edificii importante situate pe malul Dunării: therme, locuințe, fragmente din zidul de incintă și necropola tumulară din sec I-III p.Chr. Centru cosmopolit, cu o populație formată din militari, veterani și civili romani sau greco-orientali, cetatea era dublată, la sud și la est, de o așezare civilă importantă și era înconjurată de
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
afla spre sud-est, pe o platformă de teren. Cetatea, distrusă de atacurile goților și herulilor în jurul anului 267, a fost refăcută la dimensiuni mai reduse decât cetatea timpurie în vremea împăraților Aurelian (270-275) și Probus (276-282). Din această perioadă datează incinta de nord cu cele șapte turnuri de apărare semicirculare, poarta de acces spre instalația portuară, thermele, bazilica, turnul mare, turnul A, turnul de colț de pe latura de sud a cetății. Cetatea târzie, din secolele IV-VII p.Chr., a funcționat inițial
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]