5,035 matches
-
se putea naște decât în sufletul unui libertin. Căci există un Purgatoriu, dar existau, fără îndoială, vremuri când nu prea trebuia sperat în acest Purgatoriu, vremuri când nu se putea vorbi de păcate ușoare. Orice păcat era mortal și orice indiferență criminală. Era totul sau nu era nimic. Paneloux s-a oprit și Rieux a auzit mai bine, în acest moment, pe sub uși, vaietele vântului care afară păreau să se întețească. Părintele spunea în aceeași clipă că virtutea acceptării totale despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe lângă acest fapt exorbitant: statisticile scăzuseră. Unul din semnele că epoca sănătății, fără a fi sperată în mod deschis, era totuși așteptată în secret, era faptul că, începând din acest moment, concetățenii noștri vorbeau bucuroși, deși cu un aer de indiferență, despre modul în care se va organiza viața după ciumă. Toată lumea era de acord în a gândi că părțile plăcute ale vieții dinainte nu vor fi regăsite dintr-o dată și că era mai ușor să distrugi decât să construiești. Apreciau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Cerdacul lui Ferenț. Într-o vreme crucea a fost protejată de un baldachin și lângă el se înălța un foișor din piatră și marmură. Pe laturile crucii a fost scris un text care relata lupta, însă din cauza intemperiilor și a indiferenței autorităților care trebuie să protejeze monumentele istorice unele părți scrise nu se pot citi. Redau ceea ce s-a scris la început: ,,Aceasta este anentuită, spre apărare de vrăjmași dăruită. Io Mihail Racoviță voievod, cu mila lui Dumnezeu, Domn și oblăduitor
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și vag, despre ceea ce se petrecuse cîndva. Nici Thomas nu era tocmai zdravăn la minte, altfel nu s-ar fi tot Încurcat În gînduri nelalocul lor, inepte, rememorînd povestea, urmările, frămîntîndu-se, nu de ceasul morții, e drept, după ani de indiferență, de soarta unor necunoscuți! Ce ar fi avut de spus despre fapta lui - dacă ar fi dus lucrurile pînă la capăt - ceilalți membri ai cvartetului, juriștii clinicii, mai ales? Pentru că la un proces s-ar fi ajuns, dacă unul ca
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cumva, în timp ce eu îmi închipui că merg cuviincios pe stradă, ca oamenii normali - dar ce-i un om normal? - oi fi făcând gesturi, contorsiuni și strâmbături, iar lumea care trece, cred eu, fără să mă privească sau privindu-mă cu indiferență, nu este cum mi se pare mie, ci se holbează cu toții la mine, râzând sau compătimindu-mă?... Și ideea asta nu-i oare ea însăși o nebunie? Oi fi nebun de-a binelea? Și-n cazul ăsta, chiar dacă oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
privirea de la Augusto și-o fixă în vid, dincolo de ceea ce privea. Prin mintea logodnicului trecură, cu duiumul, presimțiri stranii. „Femeia asta pare că știe ceva“, își zise el, iar apoi cu glas tare: — Știi tu ceva? — Eu? - răspunse ea simulând indiferența, și-l privi iarăși. Între cei doi plutea o umbră de mister. — Presupun că oi fi uitat-o... — De ce însă atâta insistență ca să-mi vorbești de ... fetișcana aia? — Ce știu eu!... Uite-așa, și ca să schimbăm vorba, ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spun eu, dragă Mihaela, care știu ce înseamnă să fii iubit și să iubești, că NICIODATĂ nu m-am simțit iubit mai mult și mai necondiționat ca atunci când ieșeam cu ei. Liniștea pe care o aveam atunci în suflet și indiferența față de mizeria în care trăiam de la sufocanta lor iubire mai ales îmi venea. Paranteză închisă. Eram așadar la bibliotecă în 21 decembrie 1989. Știam ce se întâmplă la Timișoara, ascultam seara la Europa Liberă, prin oraș erau patrule peste patrule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
gândi Marçal, nu trebuie să-mi amintească tot timpul de treburile pe care chipurile le avem la fabrică. Nici unul nu-și închipuia că tocmai uniforma de gardian al Centrului pe care o purta Marçal Gacho era motivul veșnicei toleranțe sau indiferenței binevoitoare a poliției rutiere, nu simplul rezultat al unor multiple întâmplări sau al soartei încăpățânate, cum probabil ar fi sunat răspunsul dacă i-am întreba de ce cred că n-au fost amendați până acum. Dacă ar ști, Marçal Gacho poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bine, dacă asta îți dorești cu adevărat, murmură, nu arătă mai multă mulțumire decât erau în stare să comunice aceste cuvinte, atât de sărace, atât de obișnuite, dar era sigură că tatăl ei va înțelege că nu le alesese din indiferență, ci din respect. Cipriano Algor își puse mâinile pe umerii fiicei sale, o trase la sine, îi dădu un sărut pe frunte și, cu o voce scăzută, pronunță singurul cuvânt pe care ea voia să-l audă sau să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de rudenie, în particular, mai ales de sânge, sunt mai complexe decât par la prima vedere, spunem părinți, spunem copii, credem că știm perfect despre ce vorbim, și nu ne interogăm asupra cauzelor profunde ale afecțiunii dintre ei, sau ale indiferenței sau ale urii. Marta iese din cameră și se gândește Doarme, iată un cuvânt care, aparent, nu exprimă decât constatarea unei stări de fapt, și totuși, în șase litere, în două silabe, a reușit să traducă toată iubirea care, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vorbim de întors capul, se înțelege într-o parte și în alta, pentru că, altădată, Cipriano Algor se uitase uneori ca să vadă dacă vede, alteori unde era sigur că nu va vedea. Se gândi să se întrebe cum interpretează această derutantă indiferență, dar o piatră din mijlocul drumului îi abătu atenția și pierdu ocazia. Călătoria spre oraș a decurs fără incidente, dar a suferit o întârziere provocată de un baraj al poliției care oprea mașinile din două în două ca să examineze documentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
până și apa. Deși nu e un fricos și nu se teme de umbrele nopții, ar prefera să stea acum în cușcă, sau, și mai bine, încovrigat în bucătărie, la picioarele unuia dintre ei, nu spune unul dintre ei din indiferență, ca și cum i-ar fi tot una, ci pentru că i-ar avea și pe ceilalți doi aproape de nasul și ochii lui, și pentru că și-ar putea schimba locul când ar avea chef fără ca armonia și fericirea momentului să sufere din pricina schimbării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de a nu mai fi. Nori întunecați trebuie să fi astupat cerul, penumbra înăuntrul casei deveni mai densă, firesc ar fi să se ridice Isaura de pe scaun și să aprindă lumina. Cu toate astea, n-a făcut-o, nu din indiferență sau vreun motiv subteran, ci pentru că nu-și dăduse seama că de abia reușea să distingă trăsăturile lui Cipriano Algor, așezat chiar în fața ei, l-ar fi putut atinge cu mâna dacă s-ar fi aplecat puțin înainte. Urciorul ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mi se pare și mie, domnule, Profitați de noroc, Asta și fac. Cipriano Algor puse telefonul în furcă, Ne plătesc păpușile, spuse, n-am pierdut chiar tot. Marta făcu un gest din cap care putea să însemne orice, acord, dezacord, indiferență, și se retrase în bucătărie. Nu te simți bine, întrebă tatăl, urmând-o la ușă, Doar puțin obosită, poate de la sarcină, Îmi pari apatică, cu mintea departe, ar trebui să te distrezi, să te plimbi pe aici, Ca dumneata, Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Am ascuns-o Întotdeauna În prezența ta. Dar persoana care mi-a dăruit-o mi-a cerut să-i făgăduiesc că am s-o țin ascunsă. I-o Întinde. Djahane o răsfoiește vreme de câteva clipe, simulând cea mai mare indiferență la vederea acelor câtorva pagini Înnegrite, răzlețite printre zecile de foi goale. I-o dă Înapoi, cu o strâmbătură clară de nemulțumire. — De ce mi-o arăți? Nu ți-am cerut nimic. De altfel, n-am Învățat niciodată să citesc. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai Însemna Khayyam? Un nume, două sau trei legende, catrene de factură incertă, o neguroasă reputație de astrolog. Și când un obscur poet britanic, FitzGerald, se hotărî să publice, În 1859, traducerea a șaptezeci și cinci de catrene, s-a lovit de indiferență. Cartea a fost tipărită În două sute cincizeci de exemplare, autorul a oferit câteva din ele unor prieteni, restul au rămas În casa librarului Bernard Quaritch. „Poor old Omar”, acest biet și bătrân Omar nu interesează, se pare, pe nimeni, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i apărare mă agasa. Nu mă aflam În biroul său decât de câteva minute, nu-l acuzasem de nimic, nu-i cerusem nimic. M-am mulțumit, așadar, să dau politicos din cap. El continuă: — Atunci când un misionar dă dovadă de indiferență În fața nenorocirilor care-i copleșesc pe persani, când un Învățător nu mai Încearcă nici o bucurie În fața progreselor elevilor săi, Îl sfătuiesc ferm să plece Înapoi În Statele Unite. Se Întâmplă ca entuziasmul să se răsufle, mai ales la cei mai tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Însușire. Nimic altceva decât un gest simplu, naiv, vrednic de milă. Nimeni nu trebuie să se silească să verse lacrimi. Unicul lucru important este să nu disprețuiești tragedia celorlalți. Când am fost văzut plângând, când am fost văzut renunțând la indiferența mea suverană de străin, au venit să-mi spună, pe un ton de destăinuire, că nu slujește la nimic să plângi, că Persia n-are nevoie de alți bocitori și că lucrul cel mai bun pe care l-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Editura eminescu mamei mele Sfinxul N-are rost să ne imaginăm sfinxul grec atîrnînd mort pe stîncile de la porțile Thebei, unde s a prăvălit după ce Oedip i-a răspuns la Întrebare. Mai degrabă ar trebui să observăm că el contestă indiferența sfinxului de la piramide Probabil, În acest caz, o opțiune e necesară. Abia atunci vom ști dacă melancolia anticilor a fost mai profundă decît cea a modernilor Spun sfinxul, dar pot foarte bine să-mi aduc aminte o noapte de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Într-un fel sau altul, cu sfinxul și de a-l privi drept În ochi, fără pedeapsa unui suflet steril. Dacă aș da la o parte acest gînd, ar Însemna să uit că nimic durabil nu se poate Întemeia pe indiferență. Deși Înțeleg că În realitate răspunsul e mult mai greu și mai complex decît cel al lui Oedip. Ce faci cu șansa de a nu trăi zadarnic ? Iată ce Întreabă, de fapt, sfinxul. Lașitatea și frigul Încep de la răspuns. Restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
alcătuit din apă și piatră. insă nu e tocmai ceea ce m-ar putea ajuta să-mi văd limpede gîndurile ? Nu tot ce atingem devine estetică. Dar tot ce atingem ar trebui să devină morală. Singurătatea vrea să se decidă Între indiferență și Întrebări. Și, dealtminteri, nu detaliile șederii mele aici vreau să le consemnez, ci exigențele acestei dileme. Sfinxul grec a fost adesea confundat cu leii ciudați care păzesc piramidele sau decorează intrările În templele egiptene și care nu se tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
greci pentru că spuma amară a mării năștea Afrodite, cît timp zeița dragostei e, probabil, cea mai În măsură să ne apropie de lucrurile din jur. Măreția sfinxului de la piramide ne devine străină tocmai prin ceea ce părea să constituie victoria sa : indiferența. Gura aceea Încremenită Într-un rictus metafizic nu vrea nici măcar să sfîșie. Iar ochii goi fixează permanent un punct din afara noastră, oricum ne-am așeza. Grecii au Înțeles că un sfinx care pune Întrebări e mult mai plin de speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mormane de șerpi; o lume parcă a genezei, unde nu s-a decis Încă totul, unde totul e Încă posibil și provizoriu; sau unde totul e terminat; soarele plutea deasupra ei ca la Începutul sau la sfîrșitul lumii, cu egală indiferență și ambiguitate. Dar eu am nevoie de sentimente limpezi și, stînd față În față cu memoria mea și cu marea, nu vreau să evit ceea ce mă silește să confrunt. Cine asculta cîntecul sirenelor uita să mai bea, să mai mănînce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
statuie nepăsătoare, ci un om viu care Își dă seama că participarea sa la frumusețea lumii nu e posibilă fără să știe că Într-o zi o va pierde. O astfel de rană ar fi salvat și sfinxul egiptean de la indiferența sa himerică, făcînd din el un animal capabil să sufere și să moară. Un Ahile imun la orice pericol nu și-ar justifica nici curajul. Ar fi, sub zidurile Troiei, o simplă mașină de luptă care nu riscă nimic. Riscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cu el tocmai regretul, iar melancolia am descoperit-o cînd ne-am uitat În urmă. Muntele fermecat și nemuritor al copilăriei Își ridică nimbul strălucitor și pur tot mai departe. Acolo am fost asemenea zeilor, nemuritori, avînd și defectele lor, indiferența față de greșeli și indiferența față de timp. Nici nu bănuiam că sfinxul există și așteaptă să-l Întîlnim. Atunci Încă nu bănuiam foarte multe altele. De pildă, grija necesară pentru felul cum ne risipim această unică viață. Încă n-am pronunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]