6,102 matches
-
era cerut unui prinț prusac, a devenit un bun călăreț. Prinții de Hohenzollern erau familiarizați cu tradițiile militare încă de la o vârstă fragedă; Frederic avea zece ani când a fost înaintat în gradul de locotenent secund în Primul Regiment de Infanterie al Gărzilor și investit cu Ordinul Vulturul Negru. Crescând, s-a așteptat ca el să se implice activ în afacerile militare, dar la vârsta de 18 ani a renunțat la tradițiile famililei lui și a mers la universitatea din Bonn
Frederic al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/315651_a_316980]
-
Cardiff, Ținutul Glamorgan, 1729 - 1758) a emigrat din Wales și a trăit în Virginia și Maryland, căsătorindu-se cu Lydia Emory. Tatăl său, împreună cu unchiul său, au fost înrolați în Armată Continentală în timpul Revoluției Americane; a luptat ca ofițer de infanterie. De asemenea, trei dintre frații lui mai mari au luptat în Războiul din 1812. Doi dintre ei au luptat sub comanda lui Andrew Jackson primind laude pentru acte de vitejie în bătălia de la New Orleans. În data de 5 Mai
Jefferson Davis () [Corola-website/Science/315709_a_317038]
-
mari regiuni militare: Cluj, Bacău, București (respectiv vest, est și sud). În timp de război forțele militare din fiecare regiune deveneau un corp de armată, cu sediile în Cluj-Napoca, Iași și București. Trupele de uscat constau din opt divizii de infanterie motorizate (1 - București, 2 - Craiova, 9 - Constanța, 10 - Iași, 11 - Oradea, 18 - Timișoara și 81 - Târgu Mureș), Divizia a 4-a Tancuri din București, Divizia a 6-a Tancuri din Târgu Mureș, patru brigăzi de infanterie de munte și trei
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
din opt divizii de infanterie motorizate (1 - București, 2 - Craiova, 9 - Constanța, 10 - Iași, 11 - Oradea, 18 - Timișoara și 81 - Târgu Mureș), Divizia a 4-a Tancuri din București, Divizia a 6-a Tancuri din Târgu Mureș, patru brigăzi de infanterie de munte și trei brigăzi de parașutiști. Diviziile de infanterie motorizate erau organizate în manieră sovietică, cu trei regimente de infanterie motorizate, un regiment de tancuri și un regiment de artilerie, având circa 12.000 de soldați. Apărarea antiaeriană pentru
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
9 - Constanța, 10 - Iași, 11 - Oradea, 18 - Timișoara și 81 - Târgu Mureș), Divizia a 4-a Tancuri din București, Divizia a 6-a Tancuri din Târgu Mureș, patru brigăzi de infanterie de munte și trei brigăzi de parașutiști. Diviziile de infanterie motorizate erau organizate în manieră sovietică, cu trei regimente de infanterie motorizate, un regiment de tancuri și un regiment de artilerie, având circa 12.000 de soldați. Apărarea antiaeriană pentru fiecare corp de armată consta din două regimente de artilerie
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
Mureș), Divizia a 4-a Tancuri din București, Divizia a 6-a Tancuri din Târgu Mureș, patru brigăzi de infanterie de munte și trei brigăzi de parașutiști. Diviziile de infanterie motorizate erau organizate în manieră sovietică, cu trei regimente de infanterie motorizate, un regiment de tancuri și un regiment de artilerie, având circa 12.000 de soldați. Apărarea antiaeriană pentru fiecare corp de armată consta din două regimente de artilerie antiaeriană și un batalion de rachete sol-aer (SAM), fiecare format din
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
facă serviciul militar opțional. Parlamentul român a votat pentru eliminarea serviciului obligatoriu, în octombrie 2005. Forțele Terestre Române și-au revizuit echipamentul în ultimii ani, prin înlocuirea acestuia cu unul mai modern. Tancul TR-85M1 „Bizonul” și mașina de luptă a infanteriei MLI-84 „Jderul” reprezintă cele mai moderne echipamente ale Forțelor Terestre Române. De asemenea, 36 de sisteme germane antiaeriene „Ghepard” au fost puse în funcțiune după 2004. Forțele terestre au comandat în jur de 100 de Humvee-uri blindate de la Armata SUA
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
neinteresante. Burroughs a publicat pentru armata U.S devreme în 1942 la scurt timp după bombardarea Pearl Harbor care urmare a fost participarea Americii la cel de-Al Doilea Război Mondial. Când a fost clasificat pentru a se înrola în infanterie și nu a fost inrolat ofițer acesta a suferit o depresie pe care mama acestuia a recunoscut-o și după ce a fost consultat de un prieten de familie care era neurolog la un centru de tratament psihiatric, Burroughs a așteptat
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
fost construit niciun prototip până în 1942, iar constructorii nu au fost capabili să producă această mașină de luptă până în momentul armistițiului din 1943. Italienii au fost primii care au avut ideea folosirii tunurilor autopropulsate, ambele având roluri de sprijin al infanteriei și luptă antitanc, iar piesele de artilerie folosite erau printre cele mai moderne ale vremii („Cannone da 75/46 C.A. modello 34”, „Cannone da 75/32 modello 37”, „Cannone da 90/53|90/53”, „Cannone da 47/32 M35
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
în cida crizei de combustibil. Italienii au pierdut în timpul atacurilor împotriva convoaielor aliate patru submarine și a un distrugător. Britanicii au contraatacat din Sudan pe 19 ianuarie 1941 cu două divizii indiene. (a 4-a și a 5-a) de infanterie. În sprijinului atacului principal al indienilor a fost organizat din Kenya atacul a unei divizii sud-africane și a două britanice. Contraatacul a fost completat de un atac amfibiu din portul Aden. Acțiunile ofensive concertate britanice au dus în cele din
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
prima zi de lupte, care sunt greu de estimat. Pierderile armatei sunt estimate doar global, incluzând ostilitățile de pe data de 5 și 6 iulie. De asemenea, pe data de 6 iulie, Napoleon practic nu a putut conta pe trupele de infanterie din Corpul IX saxon, care erau total dezorganizate și inapte de luptă, în urma luptelor grele din prima zi. Forțele franceze și aliate includ două armate: "Marea Armată din Germania", care participase la campania anterioară din Germania centrală și Austria din cadrul
Forțele prezente la bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/316590_a_317919]
-
Cavalerii Templieri și Cavalerii Ospitalieri. Salah ad Din a cucerit orașul la 10 iulie 1187. Forțe creștine conduse de Guy de Lusignan, supraviețuitoare ale luptelor grele de la Hattin, l-au asediat în august 1189 cu ajutorul navelor din Pisa și a infanteriei, dar nu au izbutit să-l recucerească. Salah ad Din a adăugat cetății noi întăriri. Totuși musulmanii l-au pierdut până la urmă în iulie 1191 în față noilor valuri de cruciați veniți din Europa cu A treia cruciada și în
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
copil a manifestat interes pentru literatură, în mod special, pentru poezie. Decesul mamei se produce când Manuel Maria avea doar 10 ani. La vârsta de 14 ani, contrar așteptărilor, abandonează cursurile de limbă latină și se înscrie în Regimentul de Infanterie, cu sediul în Setúbal iar patru ani mai târziu, din motive necunoscute, se înscrie la Academia Regală de Marină (Academia Real de Marinha) din Lisabona de unde, după scurt timp, va dezerta. Cu toate acestea, se pare că nu i s-
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
ianuarie. De asemenea, a coorganizat un detașament al Asociației Carabinierilor. S-a considerat socialist. Aprecia independența personală. În 1915, la varstă de 17 ani, s-a încadrat în Legiunile Poloneze și a ales pseudonimul „Orlik”. A luptat în Regiment al Infanteriei Legiunilor. A participat în bătălie la Jastkowo lângă Lublin, unde regimentul lui a avut pierderi foarte mari. În iulie 1917, după criza de jurământ, a fost internat în Szczypiorno. După eliberarea din lagăr, a dat examen de bacalaureat și apoi
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
după criza de jurământ, a fost internat în Szczypiorno. După eliberarea din lagăr, a dat examen de bacalaureat și apoi a început studiile la Universitatea din Varșovia. Totodată a fost activ în conspirație în Organizația Militară Poloneză. În rândurile Regimentului Infanteriei Legiunilor, în calitate de sublocotenent, a participat la războiul polono-sovietic. A luptat, printre altele, în bătălia de la Białystok . Pentru meritele lui de război a primit Crucea de Aur a Ordinului Militar Virtuti Militari și de patru ori Crucea de Vitejie. În 1918
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
Virtuti Militari și de patru ori Crucea de Vitejie. În 1918 a participat la marș la cantonamentul lui Piłsudski. În 1922 a fost verificat în grad de căpitan. În caz de război a avut sa fie mobilizat la Regiment al Infanteriei al Legiunilor din Vilnius. După recâștigarea independenței a fost nemulțumit de reformele introduse în Polonia postbelică și devenea din ce în ce mai radical. În consecință, după asasinarea lui Gabriel Narutowicz s-a apropiat de Partidul Comunist Muncitoresc al Poloniei. A fost secretar al
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
faimosul poem "Bagnet na broń" (Baionetă pe armă). În septembrie 1939 s-a încadrat în armată în calitate de voluntar. A plecat din Varșovia prin Lublin și Lviv în Tarnopol. Pe 12 septembrie a fost înscris la Centrul Suplimentar al Diviziei de Infanterie din Zbaraż. Înainte să aiba ocazia să lupte, a avut loc atacul sovietic împotriva Poloniei. Broniewski a fost martor al intrării a Armatei Roșie în Liov în septembrie 1939. Nu a putut accepta aceasta intervenție a Uniunii Sovietice, ce era
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
oe un redutabil lanț de cetăți și castele, cu puternice garnizoane de mercenari-a doua linie. În sfârșit, în interiorul statului apărea, în caz de pericol, linia a treia-milițiile kataphraktarilor-pronoiari (mai târziu, aceștia erau numiți kaballarioi), cu detașamentele lor. Unitățile auxiliare-artileria, infanteria, precum și inginerii-erau, în general, mercenare, dar erau formate, aproape fără excepție, din locuitori băștinași. A fost reintrodusă și împărțirea în theme. Aparatul de stat al Imperiului a suferit, de asemenea, modificări considerabile, în comparație cu cel din vremurile Comnenilor și ale Angelilor
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
de electronică și trăgători aerieni). Aviația militară a SUA (US Air Force) folosește aeronavele AC-130 pentru sprijin aerian de luptă de proximitate, interdicție aeriană și pentru protecția forțelor terestre și a obiectivelor proprii. Rolul de sprijin aerian include sprijinirea trupelor terestre (infanterie și blindate), escortarea de convoaie și sprijin aerian pentru de operațiile urbane. Misiunile de interdicție aeriană se fac împotriva unor obiective care urmează a fi atacate de către alte forțe proprii. Misiunile de protecție a obiectivelor proprii includ apărarea bazelor aeriene
Lockheed AC-130 () [Corola-website/Science/315035_a_316364]
-
care l-au opus pe "mareșalul de Broglie" contelui "de Lippe de Buckburg", în cursul Războiului de Șapte Ani, când a trebuit să conducă, în lipsa ofițerilor valizi, o retragere, considerată exemplară ,la Cassel (Nord). Devine "locotenent-colonel" al "regimentului din Sarre" (infanterie), proprietatea "marchizului de Stainville". La 2 august 1767, este ridicat la gradul de "colonel", iar la 22 ianuarie 1769, devine "brigadier de infanterie". Este numit "mareșal de tabără" la 1 martie 1780, iar în aceeași zi primește o pensie de
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
conducă, în lipsa ofițerilor valizi, o retragere, considerată exemplară ,la Cassel (Nord). Devine "locotenent-colonel" al "regimentului din Sarre" (infanterie), proprietatea "marchizului de Stainville". La 2 august 1767, este ridicat la gradul de "colonel", iar la 22 ianuarie 1769, devine "brigadier de infanterie". Este numit "mareșal de tabără" la 1 martie 1780, iar în aceeași zi primește o pensie de "2.800 de livre". Este admis la "retragere" în anul 1792. "Charles Viénot de Vaublanc" a murit în 1804 la "castelul Mimande" de la
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
școala primară în satul său natal, apoi gimnaziul la Iași. În 1927 devine elev la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, liceu pe care îl absolvă în anul 1931. În continuare se înscrie la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie „Principele Carol”, Sibiu. În timpul școlii se remarcă prin firea sa voluntară și pasiunea pentru sport. Termină această școală în anul 1933, fiind clasat al 70-lea din 456. Având din 1 iulie gradul de sublocotenent, acordat prin Înaltul Decret nr.
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
plutonului „mitraliere”, iar la manevrele din toamna aceluiași an a comandat pe rând plutoanele de pușcași, mitraliere și mortiere, primind aprecieri elogioase. Dorind să se perfecționeze, în perioada 1 septembrie 1935 - 31 octombrie 1936 urmează cursurile Școlii de Aplicații a Infanteriei, unde, la „Tactica infanteriei” obține cel mai bun rezultat dintre toți cursanții. La terminarea cursurilor primește din partea comandantului școlii, col. N. Hașieganu, recomandarea pentru gradul superior. Revine la Brașov, unde primește din nou comanda unui pluton de pușcași, cu care
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
manevrele din toamna aceluiași an a comandat pe rând plutoanele de pușcași, mitraliere și mortiere, primind aprecieri elogioase. Dorind să se perfecționeze, în perioada 1 septembrie 1935 - 31 octombrie 1936 urmează cursurile Școlii de Aplicații a Infanteriei, unde, la „Tactica infanteriei” obține cel mai bun rezultat dintre toți cursanții. La terminarea cursurilor primește din partea comandantului școlii, col. N. Hașieganu, recomandarea pentru gradul superior. Revine la Brașov, unde primește din nou comanda unui pluton de pușcași, cu care face aplicații peste tot
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Goslitizdat” s-a alăturat unui grup de poeți tineri precum M. Kulcițki, Pavel Kogan, S.Narovceatov, David Samoilov și alții, care s-au autodenumit „generația de la 1940”. În anii 1941 - 1945, a servit în calitate de comisar politic într-o unitate de infanterie a Armatei Sovietice, precum și în cadrul unui tribunal și a procuratorii militare. În cursul luptelor a fost rănit grav. Experiența sa din război se reflectă în multe din poeziile sale. După război, a lucrat la radio (1948 - 1952). În anul 1956
Boris Sluțki () [Corola-website/Science/315238_a_316567]