41,505 matches
-
C, caracterul nesupresibil al secreției endogene de insulină era testat prin administrarea în scop de obținere a hipoglicemiei a insulinei de pește, care nu interferă cu determinarea insulinemiei plasmatice (40). 1.10. Insulina plasmatică Este oarecum surprinzător faptul că deși insulina (8)a fost primul hormon peptidic determinat încă din 1958 de către Yallow, determinarea ei nu a ajuns încă o investigație de rutină, datorită mai multor factori: - există mai multe metode de determinare a insulinei plasmatice cu specificități și sensibilități diferite
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
Este oarecum surprinzător faptul că deși insulina (8)a fost primul hormon peptidic determinat încă din 1958 de către Yallow, determinarea ei nu a ajuns încă o investigație de rutină, datorită mai multor factori: - există mai multe metode de determinare a insulinei plasmatice cu specificități și sensibilități diferite. Valorile obținute cu unele sau cu altele dintre ele nu sunt superpozabile (31). - titrurile care dozează sub termenul de insulină atât insulina cât și proinsulina a creat multă confuzie în privința termenului de hiperinsulinism. Dacă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
investigație de rutină, datorită mai multor factori: - există mai multe metode de determinare a insulinei plasmatice cu specificități și sensibilități diferite. Valorile obținute cu unele sau cu altele dintre ele nu sunt superpozabile (31). - titrurile care dozează sub termenul de insulină atât insulina cât și proinsulina a creat multă confuzie în privința termenului de hiperinsulinism. Dacă proinsulina (care are o slabă activitate insulinică, echivalând cu 5% din ea) crește ca proporție în sânge (de la 15% la 30% sau chiar 50% din insulina
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
rutină, datorită mai multor factori: - există mai multe metode de determinare a insulinei plasmatice cu specificități și sensibilități diferite. Valorile obținute cu unele sau cu altele dintre ele nu sunt superpozabile (31). - titrurile care dozează sub termenul de insulină atât insulina cât și proinsulina a creat multă confuzie în privința termenului de hiperinsulinism. Dacă proinsulina (care are o slabă activitate insulinică, echivalând cu 5% din ea) crește ca proporție în sânge (de la 15% la 30% sau chiar 50% din insulina imunoreactivă) atunci
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
insulină atât insulina cât și proinsulina a creat multă confuzie în privința termenului de hiperinsulinism. Dacă proinsulina (care are o slabă activitate insulinică, echivalând cu 5% din ea) crește ca proporție în sânge (de la 15% la 30% sau chiar 50% din insulina imunoreactivă) atunci hiperinsulinismul sugerat este de fapt un hipoinsulinism patent. Evident, interpretarea fiziopatologică și etiopatogenică a diabetului este total diferită în cele două situații (25). Determinarea insulinei plasmatice ocupă deci un loc important în studiul factorilor patogenici ai diabetului zaharat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
crește ca proporție în sânge (de la 15% la 30% sau chiar 50% din insulina imunoreactivă) atunci hiperinsulinismul sugerat este de fapt un hipoinsulinism patent. Evident, interpretarea fiziopatologică și etiopatogenică a diabetului este total diferită în cele două situații (25). Determinarea insulinei plasmatice ocupă deci un loc important în studiul factorilor patogenici ai diabetului zaharat (deficitul insulinosecretor și insulinorezistența periferică) precum și în diagnosticul etiopatogenetic al hipoglicemiilor (31). Cele mai importante cauze de hipoglicemie se datoresc hiperinsulinismului, fie endogen (insulinom, nesidioblastoză, unele hipoglicemii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
patogenici ai diabetului zaharat (deficitul insulinosecretor și insulinorezistența periferică) precum și în diagnosticul etiopatogenetic al hipoglicemiilor (31). Cele mai importante cauze de hipoglicemie se datoresc hiperinsulinismului, fie endogen (insulinom, nesidioblastoză, unele hipoglicemii funcționale, supradozări de sulfonil-ureice), fie exogen (administrarea terapeutică de insulină exogenă). Determinarea insulinei plasmatice este radioimunologică (RIA: radio immune assay; IRI: immuno reactive insulin).Ea prezintă dezavantajul că antiserul folosit pentru dozare dă o reacție încrucișată cu proinsulină. Pentru acest motiv, valoarea determinată a insulinemiei trebuie interpretată în lumina datelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
zaharat (deficitul insulinosecretor și insulinorezistența periferică) precum și în diagnosticul etiopatogenetic al hipoglicemiilor (31). Cele mai importante cauze de hipoglicemie se datoresc hiperinsulinismului, fie endogen (insulinom, nesidioblastoză, unele hipoglicemii funcționale, supradozări de sulfonil-ureice), fie exogen (administrarea terapeutică de insulină exogenă). Determinarea insulinei plasmatice este radioimunologică (RIA: radio immune assay; IRI: immuno reactive insulin).Ea prezintă dezavantajul că antiserul folosit pentru dozare dă o reacție încrucișată cu proinsulină. Pentru acest motiv, valoarea determinată a insulinemiei trebuie interpretată în lumina datelor care arată că
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
în lumina datelor care arată că în unele cazuri și în mod deosebit în insulinoame, componenta proinsulinică plasmatică poate fi importantă, ajungând sau depășind 50% din valoarea RIA. Întrucât proinsulina are o acțiune hipoglicemiantă mult mai mică decât cea a insulinei, poate fi explicată lipsa de corelație între IRI și valoarea glicemică întâlnită uneori. Din acest punct de vedere, termenul IRI pare mai corect decât cel de insulinemie plasmatică. Tehnica RIA mai prezintă un dezavantaj major, și anume acela, că la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
mai corect decât cel de insulinemie plasmatică. Tehnica RIA mai prezintă un dezavantaj major, și anume acela, că la persoanele insulinotratate, la care există anticorpi antiinsulinici, valorile determinate sunt mult mai mari decât cele reale, datorită dozării paralele și a insulinei legate de anticorpi, care este o insulina temporar inactivă. Tehnicile moderne de determinare permit măsurarea „insulinei libere” (nelegată de proteine), care este fracția sa activă. În fine, în prezent există chituri de determinare separată a insulinei și a proinsulinei. Insulinemia
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
Tehnica RIA mai prezintă un dezavantaj major, și anume acela, că la persoanele insulinotratate, la care există anticorpi antiinsulinici, valorile determinate sunt mult mai mari decât cele reale, datorită dozării paralele și a insulinei legate de anticorpi, care este o insulina temporar inactivă. Tehnicile moderne de determinare permit măsurarea „insulinei libere” (nelegată de proteine), care este fracția sa activă. În fine, în prezent există chituri de determinare separată a insulinei și a proinsulinei. Insulinemia determinată prin aceste metode specifice indică valori
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
acela, că la persoanele insulinotratate, la care există anticorpi antiinsulinici, valorile determinate sunt mult mai mari decât cele reale, datorită dozării paralele și a insulinei legate de anticorpi, care este o insulina temporar inactivă. Tehnicile moderne de determinare permit măsurarea „insulinei libere” (nelegată de proteine), care este fracția sa activă. În fine, în prezent există chituri de determinare separată a insulinei și a proinsulinei. Insulinemia determinată prin aceste metode specifice indică valori ceva mai mari (cu 15%) față de metoda RIA (care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
dozării paralele și a insulinei legate de anticorpi, care este o insulina temporar inactivă. Tehnicile moderne de determinare permit măsurarea „insulinei libere” (nelegată de proteine), care este fracția sa activă. În fine, în prezent există chituri de determinare separată a insulinei și a proinsulinei. Insulinemia determinată prin aceste metode specifice indică valori ceva mai mari (cu 15%) față de metoda RIA (care include determinarea atât a insulinei cât și a proinsulinei) (25). Valoarea normală a insulinei plasmatice à jeun, la pacienții nediabetici
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
care este fracția sa activă. În fine, în prezent există chituri de determinare separată a insulinei și a proinsulinei. Insulinemia determinată prin aceste metode specifice indică valori ceva mai mari (cu 15%) față de metoda RIA (care include determinarea atât a insulinei cât și a proinsulinei) (25). Valoarea normală a insulinei plasmatice à jeun, la pacienții nediabetici sau la persoanele normoponderale nediabetice, variază între 10 și 20 μU/ml. Acuratețea de determinare scade la valori sub 10 μU/ml, datorită unei "legări
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
există chituri de determinare separată a insulinei și a proinsulinei. Insulinemia determinată prin aceste metode specifice indică valori ceva mai mari (cu 15%) față de metoda RIA (care include determinarea atât a insulinei cât și a proinsulinei) (25). Valoarea normală a insulinei plasmatice à jeun, la pacienții nediabetici sau la persoanele normoponderale nediabetice, variază între 10 și 20 μU/ml. Acuratețea de determinare scade la valori sub 10 μU/ml, datorită unei "legări nespecifice". Determinarea precisă a valorilor în această zonă ar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
valorilor în această zonă ar fi importantă pentru interpretarea corectă a unei hipoglicemii, întrucât, în mod normal, scăderile glicemice în cursul unui post prelungit se însoțesc de o scădere paralelă și a concentrației IRI, mergând până la valori nedetectabile (27). Valoarea insulinei plasmatice trebuie interpretată totdeauna în raport cu cea a glucozei sanguine. În mod normal, insulinemia plasmatică crește paralel cu creșterea glicemiei peste 100 mg/dl, fiind maximală la o glicemie de cca. 300 mg/dl (fig.4.). Astfel, o insulinemie plasmatică crescută
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
o glicemie à jeun scăzută. Valorile insulinemice mari sunt sugestive pentru hiperinsulinismul endogen. Mai pot fi însă întâlnite în unele cazuri rare, de neoplasme nepancreatice însoțite de hipoglicemie. Pentru a fi siguri de valoarea determinată trebuie exclusă administrarea secretă de insulină, precum și prezența anticorpilor sau autoanticorpilor insulinei (2, 6, 24, 33, 35, 36, 56. 58). O insulinemie à jeun crescută (de exemplu, 30 sau 40 μU/ml) nu justifică diagnosticul de hiperinsulinism dacă glicemia concomitentă este și ea crescută. Această situație
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
insulinemice mari sunt sugestive pentru hiperinsulinismul endogen. Mai pot fi însă întâlnite în unele cazuri rare, de neoplasme nepancreatice însoțite de hipoglicemie. Pentru a fi siguri de valoarea determinată trebuie exclusă administrarea secretă de insulină, precum și prezența anticorpilor sau autoanticorpilor insulinei (2, 6, 24, 33, 35, 36, 56. 58). O insulinemie à jeun crescută (de exemplu, 30 sau 40 μU/ml) nu justifică diagnosticul de hiperinsulinism dacă glicemia concomitentă este și ea crescută. Această situație poate fi întâlnită în obezitate, în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
s-a pus diagnosticul biochimic de insulinom pentru a localiza procesul tumoral (25). Studiile in vitro au demonstrat că o creștere importantă a concentrației extracelulare de calciu antrenează o creștere rapidă a calciului intracelular, și în final a secreției de insulină din celulele tumorale. Testul constă în injectarea de calciu gluconic în fiecare din arterele gastroduodenală, mezenterică superioară, splenică și hepatică. Inițial și la 3 min. după injectarea de Ca2+ se determină insulinemia în vena hepatică dreaptă. Se consideră pozitiv testul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
puțin două ori față de valoarea inițială. Pozitivarea testului indică existența insulinom-ului în teritoriul vascular al arterei utilizate. Dezavantaje: este o metodă scumpă și invazivă. 1.12. Determinarea peptidului C plasmatic Desfacerea enzimatică a proinsulinei pune în libertate cantități echimolare de insulină și peptid C. Acesta din urmă a fost izolat și sintetizat cu două decenii în urmă. Peptidul C rămâne alături de insulină în granulele celulelor β, eliberarea sa făcându-se paralel cu secreția insulinei. Pentru pregătirea antiserului necesar dozării peptidului C
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
scumpă și invazivă. 1.12. Determinarea peptidului C plasmatic Desfacerea enzimatică a proinsulinei pune în libertate cantități echimolare de insulină și peptid C. Acesta din urmă a fost izolat și sintetizat cu două decenii în urmă. Peptidul C rămâne alături de insulină în granulele celulelor β, eliberarea sa făcându-se paralel cu secreția insulinei. Pentru pregătirea antiserului necesar dozării peptidului C se folosește, în general, un peptid C uman cu 31 aminoacizi (37, 49). Deși secretate în cantități echimolare, concentrațiile plasmatice ale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
proinsulinei pune în libertate cantități echimolare de insulină și peptid C. Acesta din urmă a fost izolat și sintetizat cu două decenii în urmă. Peptidul C rămâne alături de insulină în granulele celulelor β, eliberarea sa făcându-se paralel cu secreția insulinei. Pentru pregătirea antiserului necesar dozării peptidului C se folosește, în general, un peptid C uman cu 31 aminoacizi (37, 49). Deși secretate în cantități echimolare, concentrațiile plasmatice ale insulinei și peptidului C nu sunt egale, datorită metabolizării și eliminării lor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
în granulele celulelor β, eliberarea sa făcându-se paralel cu secreția insulinei. Pentru pregătirea antiserului necesar dozării peptidului C se folosește, în general, un peptid C uman cu 31 aminoacizi (37, 49). Deși secretate în cantități echimolare, concentrațiile plasmatice ale insulinei și peptidului C nu sunt egale, datorită metabolizării și eliminării lor diferite. Întrucât peptidul C se elimină mai lent, în special pe cale renală, concentrația sa plasmatică exprimă mai bine secreția β-celulară integrată, comparativ cu cea a insulinei (2). Întrucât peptidul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
concentrațiile plasmatice ale insulinei și peptidului C nu sunt egale, datorită metabolizării și eliminării lor diferite. Întrucât peptidul C se elimină mai lent, în special pe cale renală, concentrația sa plasmatică exprimă mai bine secreția β-celulară integrată, comparativ cu cea a insulinei (2). Întrucât peptidul C nu dă o reacție încrucișată cu anticorpii insulinici, determinarea sa poate fi unul dintre cei mai utili indicatori ai secreției β-pancreatice la diabeticii insulino-dependenți, tratați cu insulină exogenă. Totuși, antiserul pentru peptidul C prezintă o reacție
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
mai bine secreția β-celulară integrată, comparativ cu cea a insulinei (2). Întrucât peptidul C nu dă o reacție încrucișată cu anticorpii insulinici, determinarea sa poate fi unul dintre cei mai utili indicatori ai secreției β-pancreatice la diabeticii insulino-dependenți, tratați cu insulină exogenă. Totuși, antiserul pentru peptidul C prezintă o reacție încrucișată cu proinsulina și componenta de tip proinsulinic, care în unele cazuri de insulinom poate reprezenta o mare parte din secreția tumorală (45). Determinarea peptidului C se face în ser. Dacă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]