4,097 matches
-
intelectul individual. De fapt, intelectul individual este un intelect posibil care nu înțelege imaginile sensibile ale lucrurilor printr-un act propriu. Cel ce înțelege imaginile este de fapt intelectul universal. Multiplicarea intelectului este imposibilă, ceea ce aparține individului fiind numai imaginația. "„Intelectul intră cu noi în legătură în act grație faptului că intră în legătură în act cu conceptele imaginate, deoarece era în potență față de acestea. Și din acest motiv, deoarece conceptele imaginate în acest fel sunt numărate potrivit cu numărarea oamenilor, intelectul
Siger din Brabant () [Corola-website/Science/305545_a_306874]
-
Intelectul intră cu noi în legătură în act grație faptului că intră în legătură în act cu conceptele imaginate, deoarece era în potență față de acestea. Și din acest motiv, deoarece conceptele imaginate în acest fel sunt numărate potrivit cu numărarea oamenilor, intelectul este numărat în noi prin conceptele imaginate” ." (Siger din Brabant, ""Cercetări asupra cărții a III-a din Despre suflet"", quaestio 9.) Omul este muritor dar specia este eternă, ceea ce înseamnă că problema vieții de apoi este falsă, nemurirea nu este
Siger din Brabant () [Corola-website/Science/305545_a_306874]
-
Paris nu vor mai putea specula în legătură cu probleme cum ar fi medierea celestă între Dumnezeu și lumea sublunară, sub toate formele sale („mecanica” planetară, universaliile, cunoașterea indirectă sau chiar imposibilă a lumii de către Dumnezeu, caracterul necesar al evenimentelor particulare), unitatea intelectului universal și imposibilitatea multiplicării inteligențelor, eternitatea lumii create. Una dintre consecințele cele mai importante ale condamnării este reafirmarea omnipotenței divine, a doctrinei creației purificată de elementele neoplatonice și arabe care conțineau tema intermedierii între Dumnezeu și lumea sublunară. Astfel, eliminarea
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
sau abstractă, reprezentând o înțelegere). Pentru Ockham, există o corespondență naturală între concepte și lucruri, neproblematică și neintermediată de vreo „esență”, gen sau specie; ideile divine nu sunt cognoscibile de către om, în schimb Dumnezeu poate interveni nemijlocit asupra substanțelor și intelectului uman, încălcând legile fizicii (și chiar ale nominalismului). Nu le vor rămâne modernilor decât două ipoteze în încercarea de a reconsidera posibilitatea obținerii adevărului: "a)" Dumnezeu intervine în lume sau "b)" Dumnezeu nu intervine; oricare a treia posibilitate (adică intermedierea
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
platonică, Dumnezeu era lumină, deci iluminare, adică extaz intelectual. Pentru Palamas, El este obscuritate, ascundere, incompatibil cu puterile noastre de înțelegere. Omul nu este coesențial dumnezeirii, prin urmare unirea cu Dumnezeu nu are loc printr-o esență comună (fie ea intelectul), ci prin lucrare sau energie. Varlaam îl va acuza pe Palamas de dualism, spunând că acesta susține existența a două naturi divine: una esențială și una manifestă. Or, Dumnezeu nu este decât unul, va spune Varlaam, distincția între esență și
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
gândesc apodictic pentru că nu folosesc adevărul credinței ca axiomă (insinuarea palamită vizează „eroarea” dogmatică a catolicismului) și nu gândesc dialectic pentru că își construiesc silogismele pornind de la premise „străine” (adică eretice). Palamas nu admite valoarea propozițiilor laice, a enunțurilor cunoscute cu ajutorul intelectului. El mizează pe singura cunoaștere autentică: cea mistică. Pornind de aici, atât demonstrația dialectică cât și cea apodictică trebuie să pornească de la premise revelate. Dacă nu există decât adevăr revelat, și dacă adevărul revelat este cel ortodox, latinii se înșală
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
nu poate fi privit ca un principiu al răului. Această dihotomie trup-suflet, de sorginte platonică („"soma-sema"”), este considerată de Palamas drept cea mai mare eroare a păgânilor. Trupul este creat de Dumnezeu, deci este sediul îndumnezeit al sufletului și al intelectului. Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie să aibă loc prin intelect. Palamas înțelege însă intelectul în mod diferit față de greci și față de latini. Pentru el, intelectul nu se poate afla în afara trupului, ci în trup. Intelectul nu este de altă natură decât
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
Această dihotomie trup-suflet, de sorginte platonică („"soma-sema"”), este considerată de Palamas drept cea mai mare eroare a păgânilor. Trupul este creat de Dumnezeu, deci este sediul îndumnezeit al sufletului și al intelectului. Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie să aibă loc prin intelect. Palamas înțelege însă intelectul în mod diferit față de greci și față de latini. Pentru el, intelectul nu se poate afla în afara trupului, ci în trup. Intelectul nu este de altă natură decât trupul, așa cum s-a considerat, pe linie platonico-aristotelică. Trupul
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
sorginte platonică („"soma-sema"”), este considerată de Palamas drept cea mai mare eroare a păgânilor. Trupul este creat de Dumnezeu, deci este sediul îndumnezeit al sufletului și al intelectului. Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie să aibă loc prin intelect. Palamas înțelege însă intelectul în mod diferit față de greci și față de latini. Pentru el, intelectul nu se poate afla în afara trupului, ci în trup. Intelectul nu este de altă natură decât trupul, așa cum s-a considerat, pe linie platonico-aristotelică. Trupul și sufletul sunt perfect
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
eroare a păgânilor. Trupul este creat de Dumnezeu, deci este sediul îndumnezeit al sufletului și al intelectului. Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie să aibă loc prin intelect. Palamas înțelege însă intelectul în mod diferit față de greci și față de latini. Pentru el, intelectul nu se poate afla în afara trupului, ci în trup. Intelectul nu este de altă natură decât trupul, așa cum s-a considerat, pe linie platonico-aristotelică. Trupul și sufletul sunt perfect compatibile; marea dihotomie, care în Occident va da naștere imenselor dispute
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
sediul îndumnezeit al sufletului și al intelectului. Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie să aibă loc prin intelect. Palamas înțelege însă intelectul în mod diferit față de greci și față de latini. Pentru el, intelectul nu se poate afla în afara trupului, ci în trup. Intelectul nu este de altă natură decât trupul, așa cum s-a considerat, pe linie platonico-aristotelică. Trupul și sufletul sunt perfect compatibile; marea dihotomie, care în Occident va da naștere imenselor dispute nominaliste și apoi, în modernitate, curentelor raționalist și empirist, nu
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
comisarul poliției Jim Gordon, și ocazional eroina Batgirl. El se luptă cu foarte mulți răufăcători cum ar fi: The Joker, The Penguin, Riddler, Two-Face, Poison Ivy și Catwoman. Spre deosebire de alți supereroi, el nu posedă nici o putere fantastică; își folosește numai intelectul, abilitățile de detectiv, știința și tehnologia, averea, puterea fizică, abilitățile în artele marțiale, voința de fier, frica și intimidarea în continua sa luptă cu lumea răului. Batman a devenit un personaj popular destul de rapid după introducerea sa, acaparând propriul său
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
o realitate intermediară între univers și sine. c) există o analogie între suflet și cer conform căreia inteligența celestă și inteligența umană sunt un act comun. Este din nou vorba despre o idee provenită din mediul arab. Averroes postulase unicitatea intelectului posibil pentru toți oamenii și multiplicarea acestuia după acțiunile individuale ale fiecăruia. Formularea lui Albert este rodul unui efort de asimilare critică a acestor idei. El va spun că destinul este individuare a sufletului prin propria experiență, fiind în acest
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
la principiu ("epistrophe"). "Emanația" constituie o înlănțuire pornind de la Unul și ajungând la antiteza Unului, adică materia. Din primul moment al emanației rezultă henadele, adică zeii supremi care răspund de providența lucrurilor mundane. Din henade provine triada compusă din inteligibil, intelectul inteligibil și intelect, corespunzătoare ființei, vieții și gândirii. Fiecare din aceste elemente ale triadei este la rândul său capul de serie al unei hebdomade, adică grupuri de câte șapte divinități aparținând lumii vechi. Din acestea provin puterile sau sufletele, cele
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
Emanația" constituie o înlănțuire pornind de la Unul și ajungând la antiteza Unului, adică materia. Din primul moment al emanației rezultă henadele, adică zeii supremi care răspund de providența lucrurilor mundane. Din henade provine triada compusă din inteligibil, intelectul inteligibil și intelect, corespunzătoare ființei, vieții și gândirii. Fiecare din aceste elemente ale triadei este la rândul său capul de serie al unei hebdomade, adică grupuri de câte șapte divinități aparținând lumii vechi. Din acestea provin puterile sau sufletele, cele care acționează în
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
o contemplație plenară și ideală la limita dintre cosmos și non-cosmos, dintre "loka" și "aloka". Evoluția sufletului către iluminare poate fi urmărită prin analizarea celor cinci etape de cunoaștere care culminează cu omnisciența: "mati jnana" (cunoașterea obișnuită, individuală, bazată pe intelect, simțuri, amintiri, logică și rațiune), "sruthi jnana" (cunoașterea îmbogățită de surse exterioare: studierea scripturilor, observarea simbolurilor și a semnelor; această cunoaștere are ca fundament atenția, analogia și înțelegerea), "avadhi jnana" (percepția super-senzorială prin depășirea facultăților obișnuite, a noțiunilor temporale și
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
eticii servește ca o introducere. Prudența este preocupată cu ceea ce omul ar trebui să facă, și astfel cu viitorul. A treia parte a abilității intelectuale, înțelegerea științifică, este activitatea supremă a talentului și potrivit omului în sine, din moment ce este funcționarea intelectului său ce îl diferențiază de celelalte animale. Teoria este preocupată cu natura, și cu ceea ce este decât cu ceea ce omul ar trebui să facă. În timp ce acestea sunt părți din abilitatea rațională a omului, activitatea lor corectă constituie "excelențele" sau "virtuțiile
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
naturii sufletului a fost influentă printre scolastici. Unele din perspectivele lui Avicenna asupra sufletului includ ideea că imortalitatea sufletului este o consecință a naturii sale, și nu un scop ce trebuie să îl îndeplinească. În teoria sa din "Cele zece intelecte", el vedea sufletul uman ca al zecelea și ultimul intelect. În timp ce a fost încarcerat, Avicenna a scris celebra sa lucrare "Omul plutitor", experiment mental menit să demonstreze conștiența de sine umană și caracterul material al sufletului. Le spunea cititorilor săi
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
lui Avicenna asupra sufletului includ ideea că imortalitatea sufletului este o consecință a naturii sale, și nu un scop ce trebuie să îl îndeplinească. În teoria sa din "Cele zece intelecte", el vedea sufletul uman ca al zecelea și ultimul intelect. În timp ce a fost încarcerat, Avicenna a scris celebra sa lucrare "Omul plutitor", experiment mental menit să demonstreze conștiența de sine umană și caracterul material al sufletului. Le spunea cititorilor săi să se imagineze suspendați în aer, izolați de orice senzație
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
importante nivele de organizare a vietii psihice a individului, cănd afirmata când negata cu vehemență. Din punct de vedere filozofic , Kant este cel care dezvoltă conceptul de “ conștientă de sine “.El distinge în conștientă de sine atât o conștiință a intelectului cât și o conștiință a simțului intern. Din punct de vedere teologic, constiinta a fost identificată de către Augustin ca având o funcție de întemeiere a adevărului în interiorul ființei umane. Din punct de vedere psihologic, constiinta este un mijloc de cunoaștere a
Conștiință () [Corola-website/Science/314084_a_315413]
-
fără a recurge la mitologie ori la divinitate. Thales din Milet și Pitagora din Samos, dupa ce au facut descoperiri cruciale în matematică, au stabilit paralele cu natura lucrurilor. Parmenide a făcut diferența între lumea empirică inaccesibilă rațiunii și lumea intelectului în care se regăsește adevărul existenței. Heraclit vedea lumea în continuă schimbare; Empedocle susținea că erau patru elemente de baza puse în mișcare de forțele iubirii și urii, aflate în opozitție. Atomiștii Leucip și Democrit au încercat să armonizeze aceste
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
lucru-în-sine existent independent noi - continumuul temporal, precum și cel spațial aparține doar conștiinței noastre care astfel sintetizeaza realiatea fenomenală; iar Libertatea absolută este de asemenea cu putință doar datorită faptului că principiul cauzalității nu există decât subiectiv, ca și categorie a intelectul nostru. În consecință, această lume a fenomenelor pe care o percepem întotdeauna cauzal, într-un timp și într-un spațiu anume, este asemenea unui vis în spatele căruia se află adevărata lume-în-sine a unității absolute, lume ce nu poate fi deocamdată
Paul Deussen () [Corola-website/Science/322990_a_324319]
-
această lume a fenomenelor pe care o percepem întotdeauna cauzal, într-un timp și într-un spațiu anume, este asemenea unui vis în spatele căruia se află adevărata lume-în-sine a unității absolute, lume ce nu poate fi deocamdată decât intuită deoarece intelectul nostru este încă legat spațio-temporal de lumea fenomenelor (vezi și Advaita Vedanta în filosofia hindusă).
Paul Deussen () [Corola-website/Science/322990_a_324319]
-
artistului de principiile înalte ale cunoașterii științifice. Astfel, arta are ca fundament cunoașterea filozofica a lumii. În semantica vasariană, disegno este un cuvant aproape metafizic, el stă în centrul unei arte ideale. Desenul se aplică atât meșteșugului, cât și fanteziei, intelectului, sufletului; în final, creația divină este tot rezultatul desenului. De fapt, în secolele XV-XVI s-a încercat teoretizarea artei ca obiect al cunoașterii; în această epoca pictură, sculptură și arhitectura au fost asociate cu branșele teoretice ale cunoașterii (iar în
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
cunoașterii computeriale, însă pune în centrul atenției regulamentarea, recurge la propoziții normative, folosește cunoștințele pentru afirmarea regulilor. In prezent, cel mai justificat mod de verificare a ipotezelor cu privire la gândire îl reprezintă experimentele pe computere, dar nu pe oameni. Și astăzi intelectul artificial, ca filosofie experimentală, face figura epistemologului tot așa de necesară pentru evoluția computerială, ca și a matematicianului-programator. Compararea formelor cognitive, diferite după exprimarea lor în cuvinte, amintește epistemologului despre faptul că forma vorbită prin cuvinte, neținând cont de importanța
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]