5,980 matches
-
destin, în vreme ce o întreagă omenire, neavând o soluție, apelează la zicale?“ Când a îmbătrânit, cu dascălul cel urât s-a petrecut un miracol: a devenit un moș frumos. Nasul nu îi mai era mare, ci impunător. Barba albă care-i invada fața îi conferea măreție, monumentalitate. Tot ceea ce până atunci fusese un necaz, devenise un motiv de admirație. „Dumnezeule, dar ce căpățână de taur comunal poate să aibă!“, spuneau înfiorate femeile care până mai ieri nu se grăbeau să i-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai ocupați și nu răspundeau toți, președinții însă, chiar și cei din unele țări africane francofone, erau destul de prompți. Cel mai plăcut în toată povestea asta era faptul că nu conta ce le scriai. Fie că nu-i aprobai când invadau țările învecinate, fie că le comunicai adevăruri regionale neplăcute, cum ar fi fost faptul că în Ferentari unii umpleau sticlele de Coca-Cola cu sucuri de zmeură falsificate, toți premierii, președinții și regii îl asigurau pe Frecea Marin că vor analiza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la care era abonat, pe care le populariza și le explica elevilor. Lecțiile sale erau foarte atractive și datorită experintelor dintre cele mai diverse și complicate, chiar dacă uneori în laboratorul de chimie se mai auzeau bubuituri puternice și diferite mirosuri invadau coridoarele liceului, toți știam că profesorul Amuliu Bordeianu a mai făcut o experinta deosebită și căutăm în pauza să știm despre ce a fost vorba. Profesorul nostru, Bordeanu Amuliu, era perseverent, conștiincios și foarte punctual, încât nu puteam “ciupi” nici un
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93283]
-
ne erau complet necunoscute, piața unde se vindeau tot felul de mîncăruri, casele din lemn, tipic chiliene, hainele tradiționale de guasos∗, toate astea erau foarte diferite de ce știam noi de acasă; era ceva profund american, neatins de exotismul care a invadat pampas-urile noastre. Asta se poate datora faptului că imigranții anglo-saxoni nu se amestecă cu chilienii, păstrîndu-se astfel puritatea indigenilor, lucru care În țara noastră este practic inexistent. În ciuda tuturor diferențelor de obiceiuri și de limbă care ne separă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ți se descoperă, treptat, la picioare, Începe să ți se arate un nou aspect al compoziției sale multifațetate. Negrii, exemplare magnifice ale rasei africane, care și-au păstrat puritatea rasială datorită lipsei unei afinități cu Îmbăierea, și-au văzut teritoriile invadate de un alt soi de sclavi: portughezii. Iar cele două rase străvechi și-au Început astfel conviețuirea, plină de ciondăneli și Încăierări. Uniți de discriminare și sărăcie În lupta zilnică pentru supraviețuire, ei se despart radical În ce privește modurile diferite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
împrejurări și de teama de a-mi neglija interesele, iată-mă ducându-mă pentru a treia oară la Secția de Învățământ; și, pentru a treia oară, nu rezolv nimic. și, în loc să mă întristez, mă simt, dimpotrivă, foarte bucuros. Iată-mă invadat de o pasiune cu totul nouă pentru filozofie, pasiune pe care o pierdusem în clipa în care mă înscrisesem la Facultatea de Filozofie. Simt reînviind în mine entuziasmele primei mele tinereți. Intermezzo cu Monseniorul asupra trinității lui Plotin și mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-i minunată Încât atât de beat eu n-am fost niciodată. O, arbore puternic, tăcut și solitar Ne vom vedea din ce în ce mai rar Tu ești simbolul forței ce urcă pân' la nor În timp ce eu, neobservat, spre asfințit cobor. Și atunci mă invada o tristețe maladivă și o revoltă greu disimulată, împotriva hahalerei de Adam străbunicul meu făcându-mă să caut degrab-o scurtătură și să-i aplic o corecție corporală binemeritată pentru impardonabilul act de vandalism comis, subtilizând și înfulecând, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
75 de ani, trăiesc mereu și mereu cu aceeași senzație inexplicabilă, puternică, euforică și halucinantă ori de câte ori pronunț numele de morar sau moară, sau dacă numai mă gândesc la ele și le rostesc mental: cavitatea bucală și fosele nazale îmi sunt invadate instantaneu de un puternic fluid aromatic și amețitor alcătuit din mirosuri de pâine proaspătă și uleiul de floarea-soarelui abia presat, plămânii mei umflându-se ca niște cimpoaie irlandeze de nesațul acestei mixturi olfactive, în timp ce organul vizual pictează în eter silueta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de Oarba, prima ei reacție firească a fost să deschidă gura pentru a țipa, pentru a urla, încercând să îndepărteze elementul agresiv, atacatorul. Când a deschis cavitatea bucală pentru a emite semnalul de apărare, lichidul despre care vorbim i-a invadat gura, forțând-o să bea întreaga încărcătură. Se îneca de frică, o ustura gâtul îngrozitor și tușea din toți plămânii zgomotos, repetat și răgușit de mai-mai să-i sară ochii din cap. De-abia acum s-a ridicat în șezut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cînd televiziunile și radioul ne agresează zi de zi cu pățaniile și matrapazlîcurile a fel de fel de terchea-berchea ajunși pe post de vedete naționale, când presa scrisă și mulțime de trăncănitori în spațiul public, politicieni sau mai puțin, ne invadează intimitatea, când spectacolul jalnic al unor mediocrități cu ifose și conștiințe ale națiunii române sunt propagate ca proiecte de țară, dramele istoriei consumate în ultimii 50-60 de ani și istoriile atâtor oameni de valoare striviți de tăvălugul comunismului ajung să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oamenilor, dar și a paharelor. Bizară senzație că sunt în altă lume, apropiată de extracorporalitate. Mussolini era un mare amator de filme cu Stan și Bran. În timpul reprezentațiilor de la cinema, râdea cu lacrimi. La sfârșitul anilor '30, atunci când sonorul a invadat definitiv și filmele celor doi, obișnuia să spună: Sonorul mi-a distrus comicii". Bunul meu amic elvețian Oliver W. se pregătește de plecare pentru Zürich. Va lucra la marea bancă privată UBS. O carieră tipic elvețiană, o viață fără surprize
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Gabriel Liiceanu, Andrei Pipiddi. E ca si cum aș fi dat examen cu toți acei oameni care mi-au marcat tinerețea de politehnist la Galați. Instituția numită NEC constituie un fel de oază de normalitate în mijlocul unui cartier fost cândva rezidențial, acum invadat de gunoaie, câini vagabonzi și vile în ruină. Andrei Pleșu, idol al tinereții mele, este cel mai exact, cel mai atent în timpul interviului. Totul pe o notă de naivitate căutată, ca și cum ar dori să mă prindă în capcană. M-a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
automobil performant ? Cristian Bădiliță publică în ziarul Ziua de astăzi, 27 aprilie, un articol referitor la comportamentul mitocănesc în cadrul Ortodoxiei. Scris cu tonul unui om supărat, care suferă în Occidentul ateu și secularizat atunci când vede că Ortodoxia de acasă este invadată de prost gust, kitsch și mitocănie. Ortodoxia reală, cea de pe teren, care nu vrea să semene deloc cu cea din bibliotecile pariziene. Un articol util pentru a înțelege de ce un revoltat, fie el și bine intenționat, nu este ascultat niciodată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe care Nae Ionescu l-a demonstrat magistral într-unul din articolele sale din perioada interbelică. Cristian Bădiliță (un autor pe care l-am citit asiduu la jumătatea anilor 90) nu strigă degeaba în pustiu: Ortodoxia actuală pare a fi invadată de kitsch, mitocănie, prost gust, superficialitate, micozată de preoți ignari și fără vocație, etc. Dar Cristian Bădiliță nu își dă seama că acesta este mersul lucrurilor, maniera în care această confesiune creștină se secularizează, iar revolta sa jurnalistică nu ajută
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fure locurile de muncă. Guvernul polonez a obosit să spună că la ora votului pe tot teritoriul francez se găseau doar 150 instalatori cu acte în regulă, și că cei din țară nu prea dau semne că ar dori să invadeze viile cu Bordeaux, ei fiind reglați mai mult pe vodcă. Personal, percep de aici din exteriorul Europei acest vot ca pe un semn de zgârcenie și egoism, de repliere a Bătrânei Doamne în ea însăși. Iar tonul este dat de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
zadarnic, omizile vii nu se retrăgeau; atunci autoritățile au vărsat petrol și i-au dat foc; omizile s-au speriat și au dispărut. De câte ori autoritățile dau foc - înțeleg. Cum se ajunge la incendii între oameni - iar pricep. Dar de ce au invadat omizile linia ferată de la Kumi - nu-mi pot explica. Să existe o metafizică a omizilor? Să apară și acolo fenomenul de iraționalism în masă, să ne învârtim în lumea lor printre mistere? Asta ne mai lipsea. 28: Poliția mexicană a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lux deșănțat. Încât o taxă de 13,75% pe asemenea luxuri e un fleac. Sunt alții care plătesc toate aceste sentimente luxoase - cu viața. 13: „Treisprezece nu a avut niciodată pentru mine o semnificație sinistră. Dar azi are. Apa a invadat compartimentul electric. Generatorul pe care-l numisem Onan e sub apă, ceea ce compromite serios călătoria” (Crowhurst - jurnal de bord). 14: Mă uit la acest doctor Shumway de la spitalul din Palo Alto. Este „tatăl” grefelor cardiace, teoreticianul, cel care a demonstrat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
hidos și de faima lor în omenire, sfidând afecțiunea bipezilor față de feline, uitând până și de semenul lor din La Fontaine care alerga fuguța să roadă plasa în care era prins leul, ignorând proverbele, zicalele și chiar folclorul - șobolanii au invadat străzile și au sărit la pisici, ca lupii la oi, gata să le înhațe, gata să le devoreze - zice Associated Press -, într-un spectacol apocaliptic. Era și vremea: prea fuseseră mâncați, prea fusese mare teroarea felină, prea apăsat scria în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care au văzut, pentru prima oară de la 1904 încoace, cum Celtic îi dă 4 goluri, în Cupă, rivalei strămoșești Rangers. Dar la 0-4 tabăra lui Rangers continua să cânte în cor marinăresc, beată de durere, bere și whisky. Apoi a invadat terenul și „au spart” câteva capete de catolici de la Celtic, respectând scrupulos legea stadionului: „la noi poți răni, dar nu ucide...” Poliția a operat 79 de arestări, și dacă n-ar fi nu s-ar povesti. Către Crowhurst: Îi spui
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din Baku, capitala Azerbaidjanului, mușcând câțiva cetățeni. Focile nu vor - afirmă agenția TASS - să se retragă din oraș. Cazul e fără precedent (în ce privește focile). Savanții Academiei azerbaidjene sunt consternați: focile din Caspica nu numai că n-au ajuns vreodată să invadeze piața din Baku, dar erau îndeobște cunoscute pentru caracterul lor pașnic. Cum de au ajuns să și muște? Se presupune că a avut loc o importantă schimbare patologică în „organismul focilor debarcate”. Eu nu-s focă debarcată. Eu am mândria
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
prânz înapoi, nu e un drum cu avionul.” I-am răspuns: pravilna. Tot drumul, cei trei - mongolii și ungurul - nu vorbiră cu mine, nu-mi zâmbiră, nu existam pentru ei care, oricum, se înțelegeau într-o rusă împiedicată. Pentru că nu invadasem Cehoslovacia, eram pentru ei românul ciumat, eram Iliescu din filmul cu Odessa, eram Ceaușescu, eram Maurer. După atâtea zile cu proiecții dezgustătoare, antipatice sau stupide, mi se păreau toți trei, plus șoferul Goskino, filmul cel mai amuzant, dându-mi o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
popor.“ („Partidul“, Scînteia, 8 mai 1961) ARIEȘEANU Ion „Marii conducători - mari prin oștirile care le stăteau în spate - au fost învinși de conducătorii de oști însuflețite de sensul vieții lor: «Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamulă» Cei ce invadau doreau un spor de bunuri. Mircea, Ștefan, Mihai, Cuza au învins forțe mult superioare nu pentru că istoria era un tărâm predestinat, ci pentru că ea, istoria, este un tărâm al creației autentic uman. În fond, materialismul istoric, marxismul ne au făcut
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mai regăsise cerul acela rozaliu, înnegrindu-se după asfințit, când se așezau amândoi în genunchi și îl priveau prin geamurile înalte ale camerei de cămin. Pe urmă intrau fetele gălăgioase și vraja dispărea sfâșiată iute, ca o pânză de păianjen invadată de un stol de muște negre și bâzâitoare. Daniel își lua rucsacul și pleca la el în cameră, în căminul de băieți, în Târgușorul Copoului. * nopțile noastre toate trec/ prin patul stricat/ pat de tren, zici tu, sau de spital
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nevoie ,,absolveau în mod strălucit Academia „Ștefan Gheorghiu” după care se constata că (nimeni nu-i perfect, nu-i așa?) ... respectivul nu absolvise școala primară. Nu era nici o problemă, pentru cei ,,merituoși” rezolva urgent Partidul ! Astfel că societatea a fost invadată cu tot felul de ,,specialiști” cu acte în regulă , specialiști făcuți la ,,apelul de seară” cum se spunea atunci, astfel puteau să apară fără probleme (cu acte perfect legalizate)... ,,academician, doctor, inginer - savant de renume mondial“! Dacă este să vorbim
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pui, castraveți, cîrnați, cașcaval afumat, sarea din flaconul de medicamente - toate acestea îl amețeau pe Dănuț. Dar și mai tare îl amețea mirosul de ou fiert, care, după ce era anunțat de cele trei ciocănituri succesive în metalul de pe marginea măsuței, invada întreg compartimentul, cu atît mai mult cu cît provenea de la tot atîtea surse cîți călători se aflau acolo. Băiatului i se făcea greață, dar geamul nu era deschis decît tîrziu, dimi neața, cînd se vedea pentru prima oară marea și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]