5,788 matches
-
un fel de eu, eu devin un fel de arbore, arborele devine un fel de lumină... atunci, poate că și sorii ar fi de fapt spirite care au o misiune?... ca niște fructe ce cresc și strălucesc pe niște ramuri invizibile?... și misiunea noastră comună este pozitivul... Pozitivul Ce este pozitivul? Am înțeles deja că pozitivul este lumina... gândurile bune, iubirea, speranța, pacea și generozitatea, împărtășirea energiei bune vieții, înțelepciunea, atitudinea de respect, de apreciere, de încurajare... curajul, înnoirea, sinceritatea, într-
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
în această viață... pentru că noi înălțăm arborele deja proiectat și noi intensificăm lumina cu posibilitățile noastre aparent limitate de această lume amestecată... în care iubirea are cea mai mare valoare. Iubirea este ceea ce ne menține conectați la viață, aura sa invizibilă ne aduce strălucirea necesară și curajul de a înfrunta orice misiune am avea în lupta noastră cu negativul. Avem iubire, avem orice... este certitudinea perfecțiunii absolutului care se manifestă dincolo de imperfecțiuni... aceasta este lumina infinitului care se trezește odată cu noi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ceva mult deasupra înțelegerii lor, de a se simți apărați și de a da o formă convingerii că energia spirituală este de fapt mai importantă decât materia care constituie lumea, de a se proiecta cumva din lumea practică în lumea invizibilă. Diversitatea locurilor și a oamenilor din lume au drept consecință o diferență între interpretările spirituale ale existenței, religiile sunt o multitudine de definiri culturale, la fel ca și limbile popoarelor. Oamenii însă nu au învățat să înțeleagă dincolo de aparențe, de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Abia vorbeam despre un arbore luminos, cu nenumărate crengi care cresc la infinit... și iată cum această idee de rețea de poduri care leagă ființele între ele prin gânduri, trăiri, idealuri sau informații se transferă încetul cu încetul din lumea invizibilă și necunoscută a energiilor circulatorii înspre lumea reală, concretizându-se într-o plasă virtuală de conexiuni. Oamenii sunt din ce în ce mai puțin izolați în lume, deși în sufletul lor singurătatea nu este întotdeauna înlocuită de lumina și căldura vieții, chiar dacă această plasă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
decât materia trecătoare... virtualul încă nu a ajuns să înlocuiască realul, concretul... însă poate aceasta e direcția înspre care ne îndreptăm, spre a deveni din ce în ce mai imateriali și liberi de obstacolele concrete ale acestei lumi. Dacă ne dezvoltăm percepțiile spre energiile invizibile, ajungem să simțim orice există chiar fără cuvinte sau internet... aceasta e adevărata capacitate a noastră de a ne conecta la fluxul universului și al altor vieți în privința cărora nu ne aflăm niciodată foarte departe, atunci când sufletul nostru are bunăvoința
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
exista departe de lumină sau fără a avea acces la sursa de iluminare. Iar sursa principală de iluminare suntem cumva tot noi, pentru că avem puterea de a aprinde și de a păstra legătura cu lumina fluxului universal care inundă lumea invizibilă, de deasupra noastră... lumina din spiritul nostru este o prezență absolut miraculoasă pe care avem datoria s-o răspândim în jur pentru a se întoarce la noi înzecit și infinit... A fi lumină înseamnă a fi pozitiv și etern, a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
adevărul absolut pe care vrem să-l aflăm... vom ști dacă este bine sau nu ceea ce ni se pare inspirație de moment, ceea ce ne spune instinctul care se leagă de fluxul universal, înțelepciunea esențială a arborelui care este mereu prezent, invizibil, izvor infinit de lumină... ILUZORIUL VIS AL ARBORELUI INFINIT Vorbind cu lumina, am început să devin și eu asemenea arborelui, să-mi dau seama ce aș fi fost de fapt, ce ajungeam să fiu, ce fusesem dintotdeauna, ceva mai aproape
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
îl numim copt. — Dar, pe lângă toate acestea, fiecare obiect pe care îl vezi pe pământ, fiecare faptă pe care o faci, fiecare idee a minții tale este reprezentată în limba sacră printr-o imagine. Pentru că între lumea vizibilă și cea invizibilă nu există o separare. Până în clipa aceea, Gajus crezuse cu tărie că limba greacă - pe care el o stăpânea cu atâta eleganță - era cel mai înalt mod de exprimare de pe fața pământului. Observă că și tatăl său tăcea. Dinaintea tăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustus și bunicul său și declară: — Împotriva lui nu a fost nevoie de legiuni. Tiberius se gândise că frumoasa domus a Antoniei, mama lui Germanicus, pe care tot Răsăritul îl plângea, era locul ideal, ținut sub un control strict, dar invizibil, pentru rafinatul exil al tinerilor prinți. Mulți senatori fuseseră uimiți. Pentru Tiberius însă, ei nu constituiau doar o garanție, ci și un proiect de viitor: educați la Roma, impregnați de cultura ei, conștienți de puterea ei, în timp aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
furios. „Cum au condus cei dinaintea mea, Julius Caesar, Augustus, Marcus Antonius, Tiberius și Cleopatra, singura femeie, o leoaică printre tigrii aceia?“ Augustus reușise să potolească hidra cu șase sute de capete timp de peste patruzeci de ani. Își construise o fortăreață invizibilă: legi, regulamente, concesii, interdicții, alianțe, garanții, controale. De-a lungul secolelor, toate acestea aveau să devină cea mai înaltă școală a guvernării, și nimeni nu avea să întruchipeze mai bine inexorabilitatea transcendentală, spirituală a puterii decât portretele lui liniștite, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
moarte pe el. I s-a oferit posibilitatea de a se sinucide și, cu toate că rudele și prietenii îndurerați l-au sfătuit să aleagă epuizarea nedureroasă a morții prin înfometare, el, cu luciditatea-i obișnuită, “întrucât la Roma nu există zei invizibili care să le interzică oamenilor să dispună, dacă nu de propria viață, cel puțin de propria moarte“, și-a tăiat venele. A făcut-o într-un fel sfidător: înainte de acel ultim gest, s-a dus în grădină să-și vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Încep s-o arunc În jur, Încerc să mă stropesc, mă ud tot, de sus până jos. Atunci, deslușii un foșnet neauzit În răchitele Înalte și bozii solzoși ce cresc din abundență la marginea gârlei; deodată, un fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând brusc În aer diverse obiecte, cum ar fi hârtii, mărăcini, frunze sau pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pumnul, are frunze foarte verzi, aproape rotunde; mă privește prin ochii aceștia deschiși, patru cupole alungite: par niște tije fragile, Întinse spre mine ca patru guri de mitralieră; ea varsă un foc concentrat, doar-doar m-o răni prin acele gloanțe invizibile ce le aruncă spre spinarea mea Încovoiată; florile au pe marginea exterioară zimții a șapte petale, aici sunt de un roșu catifelat, foarte odihnitor pentru ochi, apoi În interior se deschid către oranj, către un galben-alb pigmentat de linii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știe că eu știu că se uită la mine cu dragoste? (amiază) Trec imperceptibil pe muchia noului an: e un revelion trist. Îmi caut Îngrijorat propriul alterego În oglindă, la miezul nopții; la acest ceas faustic, se deschide o fisură invizibilă În stratul argintat prin care mă uit cu spaimă dincolo, pătrund În zona de interdicție doar pentru o fracțiune de secundă; ah, cu ce viteză fulgerătoare aleargă imaginile vieții mele, dar ochiul interior e prea leneș să le rețină, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu existau decât ca ceva imaterial, o stare de transparență prin care noi pluteam stângaci, În căutarea acelei forme care să ne reprezinte În entitatea pură a ceea ce se vedea Înăuntrul pupilelor larg deschise spre o lume interioară, interzisă și invizibilă pentru ceilalți. Acea impresie de uimire Îmi venea, cred, din prea marea concentrare asupra stării de copilărie, era o exacerbare instinctivă a intuiției că vitalitatea extremă pe care o voi putea atinge vreodată se consuma chiar În acea clipă; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
hărmăluitor specific acestei muște la fel de sâcâitoare ce se numește soldat. Musca de pe acoperiș are o culoare neagră-lucioasă și scoate un bâzâit intermitent, precum Achile mâniat repezindu-se asupra lui Hector; ea se repede Însă asupra unor imondiții minuscule ce populează invizibil suprafața Înclinată. Mă concentrez s-o urmăresc: firișoarele, firește, numite picioare, se alertează infinitezimal de orice asperitate, se agită cu repeziciune Într-un limbaj neînțeles. Cine va scrie despre acest „drum“ al muștei, obținând victorii la scara ei, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
altă realitate sau modifică dimensiunile cunoscute ale realului; noi nu eredităm decât ceea ce Încape În tiparele povestirii, căci toate impresiile noastre sunt modificate de dorința de comunicare. (azi) Tot mai des am senzația bizară că voi cădea Într-o crăpătură invizibilă a spațiului; chiar acum, aici, lângă mine, se va deschide o falie așa, din mers, iar eu mă voi prăvăli În gol fără oprire. Strigătul meu desnădăjduit nu-l va auzi nimeni sau nu va vrea să-l audă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Bărăției și, deodată, sunt cuprins de o ceață deasă, În care mă Înfășor ca Într-un manșon de vată; În jurul meu, se strigă, se vorbește, se gesticulează, dar nu mă atinge nici un sunet, parcă aș fi izolat de o materie invizibilă; mă aflu imers În oceanul de aer, fără să simt spațiul; doar timpul fâșâie În timpan; țiuie cu o viteză teribilă, mi se albesc perii din mustață și-i văd cum Își schimbă nuanța, mi se pare că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gâtului și două degete de la mâna stângă, inelarul și cel mic, legate împreună. Dar nimeni nu privea cu atenție, căci gesturile sale erau foarte naturale. Și, după cum vor fi de acord toți magicienii, naturalețea în astfel de situații te face invizibil. Se convinse că nu fusese urmărit și, mulțumit parcă de acest lucru, își reluă drumul către locuința sa. Pe stradă, mai puteau fi văzuți alți câțiva oameni îmbrăcați tot în trening și doi-trei locatari ce sa îndreptau grăbiți către casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să subtilizeze chei sau portofele de la oameni și să ascundă arme în hainele sale. E bun la a se deghiza, deci e evident că veți avea o mare problemă cu el din cauza asta. Dar cel mai important: „Omul Dispărut”, cerneala invizibilă, petardele, mantia de mătase - toate îmi arată că este un foarte bun iluzionist. Kara explică apoi distincția între prestidigitatori și adevărați iluzioniști, ale căror numere au de-a face cu oameni sau obiecte de dimensiuni mari. - Și de ce ne ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
familiare fiind atras de tot ce înseamnă nou. Adică trec cu vedere lucrurile asemănătoare pentru a se concentra pe diferențe; nu observă oamenii care stau nemișcați, ci doar pe cei în continuă mișcare. Vrei să faci un lucru să pară invizibil? Nimic mai simplu. Repetă-l de câteva ori și audiența se va plictisi de el. Ar putea să se holbeze la mâinile tale și totuși să nu vadă ce se întâmplă. Acum, există două tipuri de a induce în eroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se afla la o distanță prea mare pentru a se putea pronunța. Oricum, dacă stai bine să te gândești, astfel de observații nu însemnau absolut nimic. Magicianul putea fi bărbat, la fel de bine cum putea fi femeie. Magicianul putea fi și invizibil. Începură să alerge spre el, iar acesta când îi zări, păru foarte ușurat. - Aici! țipă el. Ajutați-mă! Sunt aici! E o femeie sub această apă! Bell și Sachs, care o lăsaseră pe Kara în siguranță, alergau acum printre tufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ferestre deschise. De aceea, singura lui scăpare era spre est, dincolo de această mare de oameni și de tarabe. O apucă decis în acea direcție. Dar nu avu curajul să o ia la fugă, căci în astfel de cazuri, încet înseamnă invizibil. Privi cu interes la bunurile puse în vânzare, se arătă încântat de prestația unui chitarist amator și râse cu poftă la reprezentația unui clovn. Adică procedă întocmai ca toată lumea de acolo, pentru că doar ce e unic atrage atenția, în timp ce similar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la bunurile puse în vânzare, se arătă încântat de prestația unui chitarist amator și râse cu poftă la reprezentația unui clovn. Adică procedă întocmai ca toată lumea de acolo, pentru că doar ce e unic atrage atenția, în timp ce similar înseamnă din nou invizibil. Mergea în continuare încet spre est, întrebându-se cum fusese descoperit de poliție. Bineînțeles că se aștepta să nu treacă mai mult de o zi până când vor găsi cadavrul femeii, dar se mișcaseră parcă prea repede - e ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și își ținu arma pregătită, țintind puțin mai sus și puțin mai la stânga pentru a compensa gravitația și vântul slab și plăcut de aprilie. Când tragi, nimic nu există în afara de tine și de ținta aleasă, conectați printr-un fir invizibil și ușor, la fel ca energia luminii. Reușita depinde în exclusivitate de izvorul acestei energii. Dacă este creierul, atunci este posibil să nimerești ținta. Dacă este inima, atunci cu siguranță o vei face.Victimele Magicianului - Tony Calvert, Svetlana Rasnikov, Cheryl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]