149,721 matches
-
procesul și nesimțitul său de vecin îl tușea ostentativ de cîte ori îl vedea prin curte. Hraa, tușește vecinul. Tușește-o pe mă-ta, calicul dracului. Mai vrei un proces? Mai clămpăne ceva! Totuși, Dascălu nu putea accepta înfrîngerea la judecată și se gîndea febril cum să-l șmecherească cumva pe boul său de vecin. Cînd a venit vorba să etanșeze fosa, Dascălu a spus: Să lăsați 1 m2 neetanș, spre Zamfir. De ce? întreabă nedumeriți cei doi muncitori. Așa, de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fost ars cu țigara, a fost schingiuit, a fost violat în public, nu printr-un raport sexual între două sexe, ci printr-un raport de natură homosexuală. Dacă în antichitate legea talionului presupunea o pedeapsă echivalentă, după care se socotea judecata încheiată, în cazul nostru victima cea mai mare devine chiar violatorul. El plătește mai scump decît victima sa, prin anii de pușcărie. Opinia publică nu are judecăți infailibile, linșajul este cea mai elocventă probă. Nu de puține ori aud sentința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dacă în antichitate legea talionului presupunea o pedeapsă echivalentă, după care se socotea judecata încheiată, în cazul nostru victima cea mai mare devine chiar violatorul. El plătește mai scump decît victima sa, prin anii de pușcărie. Opinia publică nu are judecăți infailibile, linșajul este cea mai elocventă probă. Nu de puține ori aud sentința opiniei publice, rostită fără perdea: Trebuia omorît! Trebuia să i se preleveze organele, ca să salveze alte vieți! Eu, dacă eram în locul... îl omoram. Sînge, omoruri, pedepse capitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pacea ca de sticlă pisată se împrăștia în biserică. Lumina candelei, o mângâiere pe fețele sfinților, pendulul cea-sului de lângă scaunul judecății bătea repetat ora două. Petru, nedumerit, privea timpul încremenit între roțile Carului Mare. 61. Genia, mai multe incertitudini sunt în viață decât în moarte. Incertitudinea este precum o pecingine peste fereastră. Mă trezesc, adorm, mă trezesc, sorele se împarte aleatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
colț o monedă pentru fiecare vamă. Liniște. Candela picura lumină peste pervazul bisericii, lumina curgea spre cimitir, cimitirul creștea văzând cu ochii până în vârful muntelui. Din bărbile sfinților, râuri de mir. Două sunete ca de clopot. Pendulul ceasului de lângă scaunul judecății bătea ora 2. Petru, speriat, încerca să culeagă timpul risipit pe covor timpul fugea în Evanghelie; coperta, un capac de sicriu. 63. Ești robul propriilor simțiri, Petre. Nu de lume fugi, nu de tine: decorul întregește iluzia, forma definește percepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
focului, îngeri dănțuiau Isaia. Crucea a fâlfâit din aripi, apoi s-a înălțat la cer. Petru și-a scos calamafca, paramanul, mantia, antirimul, cămașa, pantalonii, sandalele, apoi a urcat pe jeratic. O mireasmă plăcută s-a înălțat către cer. Scaunul judecății, gol. Pendulul ceasului bătea ora două. 64. De pe muntele Bârgău, mânăstirea lumina ca o horă de foc. Flăcări roșii, verzi, albastre, prinse de mână, învârteau cercul. Roata Carului Mare mima intențiile cioplitorului de spițe. Schijele de lumină sfâșiau noaptea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lumii; la poalele Bârgăului, o câmpie sub care pământul năștea milioane de licurici; vântul sufla atât cât să le deschidă ochii; cerul deasupra cerului era fumuriu; umbrele, prinse ca într-o menghină; fălcile înfometate ale muntelui scuipau cenușă; muntele tronul judecății; Dumnezeu, după o perdea deasă de fum, moțăia cu fruntea rezemată pe culmi de brazi; mestecenii oblojeau tălpile arse ale bătrânului; salcia, ca întotdeauna sensibilă, plângea pentru o oglindă făcută țăndări deasupra lacului chipul Tatălui ridat de valuri. În cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Gravitatea fenomenului analog e de natură să impună ideea, cînd se spune că e boală "la început e ușor de îngrijit și greu de diagnosticat, dar odată cu trecerea timpului... ea ajunge să fie ușor de diagnosticat și greu de vindecat." Judecata e infailibilă și analogia ingenioasă. Pentru Machiavelli prudența e semnul suprem al înțelepciunii, fără ca ele să fie riguros echivalente. Prudența poate fi învățată ca virtute practică, înțelepciunea e o însușire complexă, în parte înnăscută, în parte dobîndită în experiență. "Savio
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui nenumărate, l-au făcut să fie întotdeauna pentru soldații lui demn de respect și de teamă. Dacă n-ar fi avut acea primă însușire, celelalte nu i-ar fi fost de ajuns pentru ca să obțină rezultatul acesta. Scriitorii cu puțină judecată admiră pe de o parte acțiunile lui, iar pe de altă parte, condamnă cauza principală care le-a făcut posibile. Și pentru a dovedi că celelalte însușiri n-ar fi fost suficiente, să considerăm exemplul lui Scipio, care a fost
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acești puțini nu îndrăznesc să se opună părerii celor mulți care au de partea lor autoritatea înaltă a statului care îi apără. Prin urmare, faptele tuturor oamenilor și mai ales ale principilor, pentru care nu există un alt criteriu de judecată, trebuie privite numai din punctul de vedere al rezultatului lor. Principele să-și propună deci, să învingă în luptă și să-și păstreze statul, iar mijloacele lui vor fi oricînd socotite onorabile și fiecare le va lăuda. Pentru că oamenii obișnuiți
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
alții, în sfîrșit, s-au străduit să-i cîștige de partea lor pe aceia de care nu erau siguri la începutul domniei; unii au înălțat fortărețe; alții le-au dărîmat și le-au distrus. Și cu toate că nu putem formula o judecată cu privire la toate aceste lucruri, fără a examina împrejurările particulare ale fiecărui stat în care s-a procedat într-un fel sau altul, voi vorbi totuși despre ele tratîndu-le în mod general, în măsura în care problemele înseși ne îngăduie s-o facem. Nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
petrec sub ochii noștri; cunoașterea pe care o avem despre ele este întreagă și completă; nimic nu ne scapă. Ceea ce surprindem a fi bun este atît de amestecat cu lucruri care ne displac, încît sîntem forțați să acordăm prezentului o judecată mai puțin avantajoasă decît trecutului, deși prezentul merită cu adevărat mai multă laudă și admirație. Nu vorbesc despre capodoperele artei, al căror merit strălucește de la sine cu atîta putere, încît timpurile pot influența cu greu, fie în bine, fie în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ele o produc asupra noastră. Nu este vorba aici decît despre faptele vieții și moravurile oamenilor, care nu se însoțesc deloc cu mărturii atît de evidente." (II, Cuvînt înainte) Pierdem mult din forțele noastre fizice cînd îmbătrînim, dar cîștigăm în judecată și în prudență; ceea ce ni se părea suportabil sau bun în tinerețe ne pare mai tîrziu rău și insuportabil. De altfel, dorințele omului sînt insațiabile; este în natura lui să vrea și să poată dori totul, dar destinul îi limitează
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să te încrezi în trupele a căror valoare ai încercat-o deja și care și-au dovedit fidelitatea, decît în niște necunoscuți de care nu poți fi sigur în nici un fel. Îl las pe cititor să ducă mai departe această judecată. Cei care urăsc ingratitudinea, și care au avut fericirea să cunoască prietenia știu ce vorbesc și o vor face. Trebuie, totuși, să-l avertizez pe cititor să fie atent la sensurile diferite pe care Machiavelli le dă cuvintelor. Cînd spune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și prinți care au vrut să-l zdrobească, cu atît mai mult orice suveran care-i este inferior nu poate, fără a risca enorm, să rămînă izolat și privat de alianțe puternice. Se spune, și ideea se repetă fără multă judecată, că tratatele sînt inutile, deoarece niciodată nu sînt respectate toate prevederile, iar în secolul nostru nu sîntem mai scrupuloși în această privință decît în alte timpuri. Răspund celor care susțin acest lucru: nu mă îndoiesc că vor găsi exemple vechi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lor, că ei au adus servicii însemnate acestui imperiu, și că dacă Franța i-ar concedia pe elvețienii și pe nemții care fac parte din infanteria ei, ar fi mult mai puțin redutabilă decît este astăzi. Acestea despre erorile de judecată; să le vedem acum pe cele de morală. Relele exemple pe care Machiavelli le propune principilor sînt tot atîtea răutăți care nu-i pot fi iertate. El invocă în acest capitol pe Hieron din Siracuza, care considera că trupele lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe cea mai frumoasă, pentru a fi așezată în vîrful unei coloane. Amîndouă fură prezentate publicului: aceea făcută de Alcamene a obținut sufragiile, despre cealaltă s-a spus că era prea grosolan lucrată. Fidias nu s-a lăsat descurajat de judecata vulgului și a cerut, pentru că cele două statui fuseseră făcute pentru a fi plasate pe o coloană, să fie ridicate amîndouă; atunci, statuia lui Fidias obținu premiul. Fidias își datora succesul studiului opticii și al proporțiilor. Această regulă a proporțiilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și auzit. Cînd curiozitatea acestui public examinează comportarea oamenilor de rînd, aceasta este pentru a omorî timpul și pentru amuzament; cînd, însă, îl judecă pe suveran, aceasta este în propriul interes. De aceea principii sînt expuși, mai mult decît oricine, judecății lumii. Ei sînt ca aștrii, spre care un popor de astronomi a îndreptat o mulțime de lunete și astrolaburi; curtenii care-i observă fac zilnic remarcile lor: un gest, o aruncătură de ochi, o privire îi trădează, iar poporul se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
voi nu sînteți obligați să-l țineți pe al vostru". Iată, în primul rînd, o contradicție: imediat după aceea, autorul spune că oamenii nesinceri vor găsi întotdeauna persoane îndeajuns de simple, pentru a le înșela. Cum se mai potrivește această judecată? Toți oamenii sînt ticăloși, dar veți găsi oameni destul de simpli pentru a fi înșelați. Este și foarte neadevărat că lumea se compune numai din ticăloși. Trebuie să fii foarte mizantrop ca să nu vezi că în orice societate există mulți oameni
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trebuie să privească în urmă istoria tuturor veacurilor care s-au scurs și care le furnizează lecții salutare de conduită și de datorie; tot așa, ei trebuie să aibă puterea de a vedea în viitor, acel spirit de penetrație și judecata care să combine raporturi și să citească în conjuncturile prezentului cele care vor urma. Machiavelli propune cinci întrebări principilor, atît acelora care vor fi făcut noi cuceriri, cît și celor a căror politică nu urmărește decît consolidarea puterii prezente: să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Cum trebuie să guverneze principele pentru a-și cîștiga stima] Acest capitol al lui Machiavelli are și bune și rele. Voi arăta întîi greșelile lui Machiavelli, voi confirma ce spune bun și demn de laudă și voi încerca apoi o judecată proprie asupra cîtorva subiecte care aparțin, în mod firesc, acestei teme. Autorul propune drept model conduita lui Ferdinand de Aragon și Bernard de Milano, pentru cei care vor să se distingă prin fapte mari, acțiuni rare și extraordinare. Machiavelli caută
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mărindu-și teritoriile prin forța armatelor sale, cealaltă este o bună guvernare, cînd un suveran iscusit face să înflorească în țara lui toate artele și științele, care o fac mai puternică și mai civilizată. Toată această carte este plină de judecăți asupra primei modalități de mărire; să spunem cîte ceva despre cea de-a doua modalitate, mai nevinovată, mai dreaptă, dar la fel de utilă ca și prima. Artele cele mai necesare vieții sînt agricultura, comerțul și manufacturile; cele care fac mai mult
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
principilor să-și ascundă adevărata natură, de ochii publicului. La urma urmei, dacă Sixtus V a putut să înșele șaptezeci de cardinali care trebuie că-l cunoșteau, de ce n-ar fi cu mult mai ușor pentru un om să înșele judecata suveranului în privința lui, cînd acestuia i-au lipsit ocaziile de a-l cunoaște mai bine? Un principe inteligent poate aprecia cu ușurință judecata, capacitatea celor care-l servesc, dar îi este aproape imposibil să știe cît sînt de dezinteresați și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trebuie că-l cunoșteau, de ce n-ar fi cu mult mai ușor pentru un om să înșele judecata suveranului în privința lui, cînd acestuia i-au lipsit ocaziile de a-l cunoaște mai bine? Un principe inteligent poate aprecia cu ușurință judecata, capacitatea celor care-l servesc, dar îi este aproape imposibil să știe cît sînt de dezinteresați și de fideli. S-au văzut adesea oameni care păreau virtuoși, din lipsă de ocazii pentru a-și arăta adevăratul caracter, dar care au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
abile, pentru a se băga peste tot, dar care să aibă și privirea îndeajuns de scrutătoare pentru a citi, în fizionomiile altora, secretele inimii, pentru ca nimic să nu scape înțelegerii lor și ca totul să li se dezvăluie prin forța judecății proprii. Nu trebuie însă să se abuzeze de viclenie și iscusință, ele sînt precum condimentele care, folosite în exces la mîncăruri, își pierd pînă la urmă gustul picant, pe care un cer al gurii obișnuit cu ele nu-l mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]