6,066 matches
-
a pierdut din coerență, culminînd cu dispariția oficială a stăpînirii roma-ne38, elementele unificatoare ale latinei populare și-au diminuat forța în mare măsură, iar cele diversificatoare s-au înmulțit și s-au întărit. În acest mod, deosebirile dintre variantele de latină vorbită din diferite provincii ale Imperiului au devenit tot mai mari, pînă cînd locul ei l-au luat limbile romanice. Latina literară tîrzie Latina medievală a fost, pînă în secolul al XII-lea, aproape singura limbă de cultură din Europa
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mare măsură, iar cele diversificatoare s-au înmulțit și s-au întărit. În acest mod, deosebirile dintre variantele de latină vorbită din diferite provincii ale Imperiului au devenit tot mai mari, pînă cînd locul ei l-au luat limbile romanice. Latina literară tîrzie Latina medievală a fost, pînă în secolul al XII-lea, aproape singura limbă de cultură din Europa, iar, apoi, alte cîteva secole, limba principală de cultură, pînă a fost înlocuită de limbile literare moderne. Ea continua latina literară
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cele diversificatoare s-au înmulțit și s-au întărit. În acest mod, deosebirile dintre variantele de latină vorbită din diferite provincii ale Imperiului au devenit tot mai mari, pînă cînd locul ei l-au luat limbile romanice. Latina literară tîrzie Latina medievală a fost, pînă în secolul al XII-lea, aproape singura limbă de cultură din Europa, iar, apoi, alte cîteva secole, limba principală de cultură, pînă a fost înlocuită de limbile literare moderne. Ea continua latina literară din vremea romanilor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice. Latina literară tîrzie Latina medievală a fost, pînă în secolul al XII-lea, aproape singura limbă de cultură din Europa, iar, apoi, alte cîteva secole, limba principală de cultură, pînă a fost înlocuită de limbile literare moderne. Ea continua latina literară din vremea romanilor, dar cunoștea și unele diferențieri teritoriale prin preluarea de elemente din limbile locale sau prin anumite preferințe locale, îndeosebi sub aspectul lexicului. De aceea, în a doua jumătate a secolului al VIII-lea, latina de cultură
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Ea continua latina literară din vremea romanilor, dar cunoștea și unele diferențieri teritoriale prin preluarea de elemente din limbile locale sau prin anumite preferințe locale, îndeosebi sub aspectul lexicului. De aceea, în a doua jumătate a secolului al VIII-lea, latina de cultură a fost revizuită, în timpul lui Carol cel Mare, și supusă unui proces de purificare, luîndu-se drept model aspectul literar din epoca clasică. În acest mod, între limbile romanice (care nu aveau încă un aspect literar) și limba de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
conștiinței, s-a putut naște astfel ideea că nu este neapărat necesar să existe o relație vizibilă între limba curentă și limba culturii de erudiție, care avea propria evoluție prin activitatea intelectualilor. Chiar în condițiile acestui statut de accentuată artificialitate, latina medievală a cunoscut o permanentă dezvoltare, îndeosebi prin îmbogățirea lexicului, fiind folosită în scrierea unor opere de diferite tipuri (literatură, istorie, filozofie, teologie). Ca atare, au fost create numeroase cuvinte noi, care au fost preluate apoi și de limbile literare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tipuri (literatură, istorie, filozofie, teologie). Ca atare, au fost create numeroase cuvinte noi, care au fost preluate apoi și de limbile literare europene moderne: actualitas, artista, causalitas, exemplificare, humanista, iuris-ta, organizare, organizatio, prioritas, ratificare, realitas, su-perioritas etc. Unele cuvinte ale latinei clasice au primit semnificații noi: convertere "a se călugări", facultas "facultate (instituție)", villa "oraș" (semnificația inițială era "casă la țară; conac"). Au fost făcute, de asemenea, împrumuturi din alte limbi: hausa (< germ. Hause), hommaginar (< fr. hommage), potagium (< fr. potage). În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
instituție)", villa "oraș" (semnificația inițială era "casă la țară; conac"). Au fost făcute, de asemenea, împrumuturi din alte limbi: hausa (< germ. Hause), hommaginar (< fr. hommage), potagium (< fr. potage). În zonele aflate un timp sub ocupație arabă, îndeosebi în Peninsula Iberică, latina a receptat termeni științifici din limba arabă: alchimia, algebra, camphora, elixir. Supremația latinei a început să scadă începînd cu secolul al XIV-lea și cu începutul Renașterii, cînd s-a manifestat interesul pentru formarea limbilor literare romanice, dar folosirea ei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de asemenea, împrumuturi din alte limbi: hausa (< germ. Hause), hommaginar (< fr. hommage), potagium (< fr. potage). În zonele aflate un timp sub ocupație arabă, îndeosebi în Peninsula Iberică, latina a receptat termeni științifici din limba arabă: alchimia, algebra, camphora, elixir. Supremația latinei a început să scadă începînd cu secolul al XIV-lea și cu începutul Renașterii, cînd s-a manifestat interesul pentru formarea limbilor literare romanice, dar folosirea ei în cancelarii și uneori în învățămînt a durat pînă în primele decenii ale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
începînd cu secolul al XIV-lea și cu începutul Renașterii, cînd s-a manifestat interesul pentru formarea limbilor literare romanice, dar folosirea ei în cancelarii și uneori în învățămînt a durat pînă în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Latina savantă este latina literară considerată ca limbă de cultură a Europei occidentale și centrale, ca model de limbă cultivată și ca sursă de material lexical, îndeosebi pentru domeniile specializate. Întrucît latina literară a fost folosită permanent în epoca medie și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al XIV-lea și cu începutul Renașterii, cînd s-a manifestat interesul pentru formarea limbilor literare romanice, dar folosirea ei în cancelarii și uneori în învățămînt a durat pînă în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Latina savantă este latina literară considerată ca limbă de cultură a Europei occidentale și centrale, ca model de limbă cultivată și ca sursă de material lexical, îndeosebi pentru domeniile specializate. Întrucît latina literară a fost folosită permanent în epoca medie și în epoca modernă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pînă în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Latina savantă este latina literară considerată ca limbă de cultură a Europei occidentale și centrale, ca model de limbă cultivată și ca sursă de material lexical, îndeosebi pentru domeniile specializate. Întrucît latina literară a fost folosită permanent în epoca medie și în epoca modernă, ea nu a fost niciodată în situația unei limbi moarte, astfel încît, departe de a deveni statică ea a fost îmbogățită permanent de oamenii de cultură europeni care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a reda noțiunile științifice și filozofice: concretus, criticus, pragmaticus etc. A existat și posibilitatea de a integra și de a da formă latină cuvintelor create în limbile moderne, îndeosebi în franceză, astfel încît fr. idéologie, dogmatisme, civilisation au devenit în latina savantă ideologia, dogmatismus, civilisatio, -onis. În sfîrșit, s-a dat formă latină, prin sufixe și desinențe, unor cuvinte ce nu se puteau raporta la radicali latini, precum derivatele de la nume proprii de persoană: humianus, kantianus etc. Acestea au fost premisele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
denumiri porneau de la nume topice sau de la antroponime care nu erau cunoscute lumii romane. Modelul creat atunci a rămas funcțional pînă astăzi, încît orice nouă specie identificată primește o denumire latină, care devine emblema internațională de recunoaștere. Uneori, perpetuarea folosirii latinei în școală și în scrierea lucrărilor științifice și filozofice, a avut cauze politice, așa cum s-a întîmplat în cazul Imperiului Habsburgic, fenomen ce continua tradiția catolică, destul de puternică în Austria, dar care oferea și posibilitatea evitării unor reacții de promovare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întîmplat în cazul Imperiului Habsburgic, fenomen ce continua tradiția catolică, destul de puternică în Austria, dar care oferea și posibilitatea evitării unor reacții de promovare a limbilor naționale locale în cadrul conglomeratului care forma imperiul. Indiferent de cauzele care au menținut folosirea latinei în epoca modernă și indiferent de tipul relațiilor ei cu limbile literare moderne, acestea au apelat la modelele și la resursele ei, încît chiar limbile din estul Europei, al ortodoxiei reticente, fiindcă latina a fost considerată o emblemă a catolicismului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Indiferent de cauzele care au menținut folosirea latinei în epoca modernă și indiferent de tipul relațiilor ei cu limbile literare moderne, acestea au apelat la modelele și la resursele ei, încît chiar limbile din estul Europei, al ortodoxiei reticente, fiindcă latina a fost considerată o emblemă a catolicismului, au intrat în zona ei de influențare. În aceste condiții, la aproape două milenii după ce vechiul Imperiu al romanilor, care reunea o parte însemnată a Europei, s-a stins, limba latină a rămas
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
milenii după ce vechiul Imperiu al romanilor, care reunea o parte însemnată a Europei, s-a stins, limba latină a rămas un însemnat factor de unificare a etniilor continentului. Limbile romanice Limbile romanice sînt rezultatul transformărilor pe care le-a suferit latina populară din diferite provincii și reprezintă astfel o ultimă etapă în evoluția limbii latine, dar o etapă dominată de trăsături ce nu existau în latină și, de aceea, reprezen-tînd altceva decît latina. Așadar, limbile romanice continuă latina, dar o și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a etniilor continentului. Limbile romanice Limbile romanice sînt rezultatul transformărilor pe care le-a suferit latina populară din diferite provincii și reprezintă astfel o ultimă etapă în evoluția limbii latine, dar o etapă dominată de trăsături ce nu existau în latină și, de aceea, reprezen-tînd altceva decît latina. Așadar, limbile romanice continuă latina, dar o și neagă în același timp, fiind ultima etapă care se mai poate pune în legătură cu latina, căci ceea ce urmează constituie evoluția altor realități. Limbile romanice au luat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sînt rezultatul transformărilor pe care le-a suferit latina populară din diferite provincii și reprezintă astfel o ultimă etapă în evoluția limbii latine, dar o etapă dominată de trăsături ce nu existau în latină și, de aceea, reprezen-tînd altceva decît latina. Așadar, limbile romanice continuă latina, dar o și neagă în același timp, fiind ultima etapă care se mai poate pune în legătură cu latina, căci ceea ce urmează constituie evoluția altor realități. Limbile romanice au luat naștere din latina populară, momentul apariției lor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
le-a suferit latina populară din diferite provincii și reprezintă astfel o ultimă etapă în evoluția limbii latine, dar o etapă dominată de trăsături ce nu existau în latină și, de aceea, reprezen-tînd altceva decît latina. Așadar, limbile romanice continuă latina, dar o și neagă în același timp, fiind ultima etapă care se mai poate pune în legătură cu latina, căci ceea ce urmează constituie evoluția altor realități. Limbile romanice au luat naștere din latina populară, momentul apariției lor fiind considerat secolul al VI
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latine, dar o etapă dominată de trăsături ce nu existau în latină și, de aceea, reprezen-tînd altceva decît latina. Așadar, limbile romanice continuă latina, dar o și neagă în același timp, fiind ultima etapă care se mai poate pune în legătură cu latina, căci ceea ce urmează constituie evoluția altor realități. Limbile romanice au luat naștere din latina populară, momentul apariției lor fiind considerat secolul al VI-lea, cînd, datorită pierderii legăturilor cu Roma și a evoluției limbii latine din provincii, în fiecare dintre
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceea, reprezen-tînd altceva decît latina. Așadar, limbile romanice continuă latina, dar o și neagă în același timp, fiind ultima etapă care se mai poate pune în legătură cu latina, căci ceea ce urmează constituie evoluția altor realități. Limbile romanice au luat naștere din latina populară, momentul apariției lor fiind considerat secolul al VI-lea, cînd, datorită pierderii legăturilor cu Roma și a evoluției limbii latine din provincii, în fiecare dintre provincii se produc modificări numeroase și diferite de la una la alta, încît nu se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
distinge trei grupuri de limbi romanice: iberoromanic (spaniola, portugheza, catalana), galoromanic (franceza, provensala) și italo-ro-manic (italiana, româna, dalmata, sarda, retoromana). Indiferent de modul în care pot fi clasificate, limbile romanice au trăsătura definitorie că moștenesc elementele lor de bază din latina populară și, prin aceasta, sînt înrudite între ele. Nu întotdeauna însă limbile romanice au moștenit aceleași elemente din latină și nici în aceeași proporție, iar uneori reflectă chiar stadii diferite ale latinei înseși. Limba sardă, cu aproximativ un milion de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
retoromana). Indiferent de modul în care pot fi clasificate, limbile romanice au trăsătura definitorie că moștenesc elementele lor de bază din latina populară și, prin aceasta, sînt înrudite între ele. Nu întotdeauna însă limbile romanice au moștenit aceleași elemente din latină și nici în aceeași proporție, iar uneori reflectă chiar stadii diferite ale latinei înseși. Limba sardă, cu aproximativ un milion de vorbitori (în insula Sardinia), este cea mai arhaică dintre limbile romanice, relevînd fenomene caracteristice unei faze vechi a latinei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
definitorie că moștenesc elementele lor de bază din latina populară și, prin aceasta, sînt înrudite între ele. Nu întotdeauna însă limbile romanice au moștenit aceleași elemente din latină și nici în aceeași proporție, iar uneori reflectă chiar stadii diferite ale latinei înseși. Limba sardă, cu aproximativ un milion de vorbitori (în insula Sardinia), este cea mai arhaică dintre limbile romanice, relevînd fenomene caracteristice unei faze vechi a latinei. Articolul hotărît continuă în această limbă pronumele demonstrativ latinesc ipse, ipsa, ipsum, iar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]