4,253 matches
-
o acțiune militară de luptă defensivă de nivel tactic care a opus, în zilele de 3 și 4 februarie 1920, în timpul Intervenției aliaților în Războiul Civil Rus, pe de o parte, trupe ale Legiunii Române din Siberia, alături de efective ale Legiunii Cehoslovace, și, de cealaltă parte, unități atacatoare ale Armatei Roșii. Arealul geografic în care lupta s-a desfășurat a fost reprezentat de zona proprie și limitrofă a gărilor Șeragul și Kuitun aflate pe traseul căii ferate transsiberiene, iar rezultatul a
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
și, respectiv, spre Vladivostok a putut fi continuată metodic și organizat și a fost unul dintre factorii care au dus, ulterior, la valorificarea posibilității de încheiere a unui armistițiu pe plan local între trupele Armatei a 5-a Ruse și Legiunea Cehoslovacă, cu includerea în acesta a trupelor române ale Legiunii. La începutul lunii ianuarie a anului 1920 situația pe teren pentru Legiunile Cehoslovacă și cea a Voluntarilor Români era, în regiunea Irkutsk, critică. Dinspre vest înainta avangarda Armatei Roșii (Armata
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
organizat și a fost unul dintre factorii care au dus, ulterior, la valorificarea posibilității de încheiere a unui armistițiu pe plan local între trupele Armatei a 5-a Ruse și Legiunea Cehoslovacă, cu includerea în acesta a trupelor române ale Legiunii. La începutul lunii ianuarie a anului 1920 situația pe teren pentru Legiunile Cehoslovacă și cea a Voluntarilor Români era, în regiunea Irkutsk, critică. Dinspre vest înainta avangarda Armatei Roșii (Armata a 5-a), iar spre est faptul că în Irkutsk
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
valorificarea posibilității de încheiere a unui armistițiu pe plan local între trupele Armatei a 5-a Ruse și Legiunea Cehoslovacă, cu includerea în acesta a trupelor române ale Legiunii. La începutul lunii ianuarie a anului 1920 situația pe teren pentru Legiunile Cehoslovacă și cea a Voluntarilor Români era, în regiunea Irkutsk, critică. Dinspre vest înainta avangarda Armatei Roșii (Armata a 5-a), iar spre est faptul că în Irkutsk controlul politic aparținea amenința retragerea spre Vladivostok. În aceste condiții, trupele cehoslovace
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
aceste condiții, trupele cehoslovace, pentru a-și asigura trecerea și securizarea zonei critice a tunelurilor din jurul lacului Baikal, l-au cedat autorităților din Irkutsk, la 15 ianuarie, pe amiralul Kolceak, pe care îl aveau în custodie. La 19 ianuarie 1920 Legiunea Română s-a putut îmbarca în trenuri, pornind să se retragă lent, spre est. La 21 ianuarie însă, în Irkutsk, controlul a fost preluat de un Comitet Revoluționar Bolșevic, iar la Nijneudinsk, "Legiunea iugoslavă" a fost distrusă de Armata Roșie
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
aveau în custodie. La 19 ianuarie 1920 Legiunea Română s-a putut îmbarca în trenuri, pornind să se retragă lent, spre est. La 21 ianuarie însă, în Irkutsk, controlul a fost preluat de un Comitet Revoluționar Bolșevic, iar la Nijneudinsk, "Legiunea iugoslavă" a fost distrusă de Armata Roșie și trupele cehoslovace nu au intervenit, retrăgându-se pe calea ferată. Aflate în ofensivă, trupele Armatei a 5-a Ruse au solicitat cooperarea camarazilor lor din Irkutsk, însă, dinspre est, orașul ajunsese între
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
români. În dimineața zilei de 4 ianuarie, după aruncarea în aer a gării Șeragul, eșaloanele român și cehoslovac și-au reluat înaintarea spre est, retrăgându-se spre Zima. În aceeași zi, o nouă încercare a trupelor bolșevice de a încercui Legiunea Română la Kuitun s-a soldat cu un nou insucces. Aici, intrând în acțiune, tunurile și mitralierele din dotarea trenurilor blindate „Horia”, „Mărășești” și „Kurganetz” au avut un rol decisiv. Ca efect al câștigării defensivei, retragerea s-a putut continua
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
ariergardă a fost, însă, unul dintre factori care au dus, ulterior, la valorificarea posibilității de încheiere a unui armistițiu pe plan local. Acesta a fost consemnat, la 7 februarie 1920, de către plenipotențiarii Armatei a 5-a ruse și cei ai Legiunii Cehoslovace, cu includerea în acesta a trupelor române. Unitățile avangardei Armatei Roșii sunt menționate de către Constantin Kirițescu ca fiind semnificativ mai reduse, anume "„3 batalioane, câteva grupuri de călăreți și două tunuri”",
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
căii ferate transsiberiene. Economia localității se bazează pe agricultură, silvicultură și prelucrarea lemnului. În 2010 aici locuiau 10.097 persoane. În ziua de de 4 februarie 1920 localitatea a fost teatru de război în cadrul Luptei de la Șeragul și Kuitun, dintre Legiunea Română din Siberia și efective ale Armatei Roșii.
Kuitun () [Corola-website/Science/336999_a_338328]
-
Războiului arabo-evreiesc din anii 1948-1949, cunoscut și ca Războiul de independență a Israelului, au izbucnit schimburi de focuri între arabii din Musrara și evreii aflați în Mea Shearim și alte cartiere vecine, apoi lupte aprige între tânăra armată israeliană și Legiunea Arabă Transiordaniană. După retragerea britanicilor din Palestina în mai 1948, israelienii au reușit să pună stăpânire pe cartier în așa numita „Operațiune Kilshon” („Furca”). O parte din clădirile cartierului au fost grav avariate în urma luptelor. În luna aprilie 1948 au
Musrara () [Corola-website/Science/336983_a_338312]
-
bohemica", (în prezent "Verpa bohemica"). Mai departe a denumit multe alte specii de bureți. În anul 1908 savantul a fost primit de acea în "Académie des sciences" ca membru corespondent și la 14 iulie 1910 a fost numit cavaler al Legiunii de Onoare. El a fost de asemenea membru al "Académie de médecine". La bătrânețe s-a mutat la Blois, unde în 1917, la vârsta de 89 de ani a mai scris "Dernières étincelles mycologiques" conținând și 6 plăci colorate. Facultatea
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
platou de filmare e Bucureștiul, cu „Casa Poporului”, vechea Poștă, Palatul CEC și alte clădiri istorice. Thrillerul e corect făcut, riguros dezvoltat și bine jucat, Adrian Pintea trasând portretul credibil al unui fanatic crescut, de altfel, la școala CIA. O legiune de alți actori români îl înconjoară (într-un plan poate fi recunoscută, după o „atât de îndelungată absență” de pe platouri, Adela Mărculescu), iar „carnea de tun” o formează cascadorii români care își arată limitele interpretative: „mor”, toți, scuturați de aceleași
Dușmanul dușmanului meu () [Corola-website/Science/328472_a_329801]
-
Cremer a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 1903 pentru munca depusă în arbitrajul internațional, în special în tratatul de arbitraj anglo-american. A fost cofondator al Uniunii Interparlamentare și al Ligii Internaționale de Arbitraj. A fost numit Cavaler (Chevalier) al Legiunii de onoare franceze franceze, a primit Ordinul Regal Norvegian al Sfântului Olav și a fost înnobilat în 1907.
William Randal Cremer () [Corola-website/Science/328478_a_329807]
-
S-a născut pe 8 noiembrie 1881 la Paris în familia unui industriaș din domeniul textilelor. El a fost educat la "Facultatea de Științe", studiind ingineria la Sorbona. El a luptat în Primul Război Mondial și a fost decorat cu "Legiunea de Onoare în grad de Ofițer". În noiembrie 1928, în timp ce se afla la bordul navei "Ile de France", cu care naviga către New York, s-a căsătorit cu Carmen Bernaldo de Quirós, fiica lui Don Antonio și Yvonne Cabarrus, și nepoata generalului marchiz
Robert Esnault-Pelterie () [Corola-website/Science/336518_a_337847]
-
a cinat cu Cezar, Hirtius, Oppius, Balbus și Sulpicius Rufus în noaptea de după faimoasa traversare a râului Rubicon de către Cezar la 10 ianuarie. În anul 49 î.Hr. Salustiu a fost mutat în Iliria și a comandat probabil cel puțin o legiune după eșecul lui Publius Cornelius Dolabella și Gaius Antonius. Această campanie nu a avut succes. În anul 48 î.Hr. el a fost făcut probabil chestor de către Cezar pentru a reintra în Senat. Cu toate acestea, ultima declarație se bazează pe
Gaius Sallustius Crispus () [Corola-website/Science/336524_a_337853]
-
prin Insulele Kerkennah. Ca recompensă pentru serviciile sale, Salustiu a fost numit guvernator al provinciei Africa Nova — nu este clar din ce motiv: Salustiu nu era un general priceput, iar provincia era militarizată în mare parte, aici aflându-se trei legiuni. Mai mult decât atât, urmașii săi ca guvernatori au fost militari experimentați. Cu toate acestea, Salustiu a gestionat cu succes organizarea aprovizionării și transportului, iar aceste calități ar fi putut determina alegerea lui Cezar. În calitate de guvernator el a comis activități
Gaius Sallustius Crispus () [Corola-website/Science/336524_a_337853]
-
de Molina, primul pretendent carlist la coroana Spaniei. Sebastian a participat la al doilea asediu de la Bilbao și a devenit comandant al armatei carliste de nord din 30 decembrie 1836. A câștigat în Bătălia de la Oriamendi (16 martie 1837) împotriva legiunii britanice. Apoi a condus Expediția regală împotriva Madridului care însă a eșuat și a fost demis la întoarcerea sa, la sfârșitului anului 1837. La 15 ianuarie 1837, în mijlocul Primului Război Carlist, tânărul Sebastian în vârstă de 23 de ani a
Infantele Sebastian al Portugaliei și Spaniei () [Corola-website/Science/333459_a_334788]
-
Abd al-Ilah a vizitat Statele Unite și a fost cel dintâi șef de stat găzduit de noua pereche prezidențială de la Casa Albă, soții Harry și Bess Truman. Cu această ocazie Abd al-Ilah, ca regent al „Irakului prieten”, a fost decorat cu Legiunea de Merit a Statelor Unite. În 1948-1949 armata irakiană a participat la războiul împotriva Israelului. În anii 1950 și până la moarte Abd-al Ilah a cochetat cu ideea unei uniri a Irakului cu Siria, aspirand la răsturnarea regimurilor republicane siriene si fiind
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
Robbie Mannheim. Posedarea demonică este o temă comună în serialul de televiziune american "Supernatural", care a fost difuzat pentru prima oară în anul 2005. În filmul "5ive Girls "din 2006, mai multe personaje sunt posedate de un spirit demonic numit "Legiune". În seria de filme "Paranormal Activity", mai multe personaje sunt posedat de un spirit demonic numit "Toby". În prima parte, Katie este posedată și îl ucide pe iubitul său, Micah. Kristi (sora lui Katie) este posedată și este exorcizată cu
Posesie demonică () [Corola-website/Science/331138_a_332467]
-
a propus înființarea Școlii Centrale, a promovat libertatea presei și transparența modului de administrare a finanțelor publice. În 1799 a fost ales președinte al Corpurilor Legiuitoare și candidat pentru Senat din partea partidului conservator. De asemenea, a fost numit membru al Legiunii de Onoare. În 1809 a părăsit scena politică și s-a retras într-o fermă din Dijon, unde și-a petrecut ultimii ani din viață. Una din lucrările sale valoroase este: "Mémoires sur l'origine des constellations et sur l
Charles-François Dupuis () [Corola-website/Science/331184_a_332513]
-
port și podoabă, cărămizi, piese de pavaj ștampilate cu însemnele unităților militare cantonate aici. Cercetările din castrul de la Mălăiești au scos la lumină un bogat material arheologic alcătuit din ceramică, piese de armament, cărămizi, între care și una cu ștampila Legiunii V Macedonica, și monede imperiale romane. În castrul roman de la Drajna de Sus cercetările au fost continuate și aprofundate de către Cristian Vlădescu, Victor Teodorescu, Mihail Zahariade și Marinela Peneș, iar în cel de la Mălăiești cercetările au fost inițiate de către Constantin
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
Lyon condus de Klaus Barbie la arestarea membrilor rezistenție, a dizidenților și a evreilor urmată de trimiterea lor în lagărele morții Auschwitz, Dachau sau Buchenwald. Mai mulți cetățeni francezi s-au înscris voluntari în forțele armate germane formând unități precum Legiunea Voluntarilor Francezi împotriva Bolșevismului (LVF). Membrii LVF și alți voluntari au format mai târziu Divizia a 33-a Waffen Grenadier a SS Charlemagne. Stanley Hoffmann a fost cel care, în 1974, a utilizat pentru prima oară (urmat mai apoi de
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
dar nu și în zona liberă au fost starea de asediu între orele 22:00 și 5:00, interzicerea filmelor americane, interzicerea arborării drapelului francez sau al intonării imnului "La Marseillaise". De asemenea, germanii au interzis organizațiile paramilitare și ale Legiunii Veteranilor pe teritoriul controlat de regimul de la Vichy. Elevii trebuiau să cânte "Maréchal, nous voilà !" („Mareșale, iată-ne!”). Portretul mareșaluliu Philippe Pétain era pus la loc de cinste în toate sălile de clasă, toate fiind semnele cultului personalității. Propaganda își
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Illhaeusern () de Elsenheim. De-a lungul a două zile (26-27 ianuarie), Brigada I și-a concentrat eforturile pentru deschiderea acestui drum și pentru evitarea obstacolului reprezentat de pădurea Elsenheim. Pentru atingerea acestui obiectiv, un batalion al Regimentului de marș al Legiunii străine ("R.M.L.E.") a executat un atac împotriva pozițiilor întărite din pădure pe 27 ianuarie. Satul Grussenheim () a fost cucerit pe 28 ianuarie de Divizia blindată a 2-a franceză în ciuda pierderilor mari suferite. Atacul francez a continuat împotriva unei defensive
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
zi, unitatea de blindate atașată Diviziei a 3-a SUA, care suferise pierderi grele în luptele de până atunci, a fost trecută în spatele frontului (în acel moment, mai dispunea de doar 13 tancuri operaționale și 30 de pușcași din cadrul companiei Legiunii Străine). În locul lor au fost aduși o unitate din cadrul Diviziei a 2-a blindate franceze. Pe 1 februarie, regimentele 15 și 30 s-au deplasat de-a lungul Canalului Ron-Rin spre sud, ajungând la nord de Neuf-Brisach. În zilele de
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]