4,839 matches
-
și lingvistice / 233 Adstratul germanic al limbilor romanice / 233 Adstratul latin al limbilor romanice / 238 Adstratul neolatin al limbilor romanice / 243 Comunicarea interromanică / 247 Comunicarea intergermanică / 253 Adstratul latin și romanic al limbilor germanice / 257 Aportul limbilor romanice la tezaurul lexical general european / 263 Convergențe romanice și germanice pe baza împrumutului latin / 268 Interferența influențelor lingvistice în spațiul european / 275 Clasificarea tipologică a limbilor romanice și germanice / 283 Raporturi între cuvinte coradicale moștenite și împrumutate în limbile romanice / 296 Apariția textelor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lingvistică, care vizează, pe de o parte continuarea și răspîndirea elementelor specifice focarelor antice și, pe de altă parte, starea și colaborarea elementelor provenite din focarele culturale moderne. Este firesc ca un loc însemnat să revină în această analiză elementelor lexicale ale căror semnificații au evidente valențe culturale, dar două capitole extinse realizează sinteze comparative privind gramatica limbilor romanice și germanice, cu o latură istorică mai pronunțată în cazul celor dintîi și cu o ușoară părtinire în ceea ce privește atenția acordată aspectelor contrastive
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vedere ontologic în caracterizarea categoriilor gramaticale, potrivit căruia organizarea limbii este un reflex al modului în care lumea reală este captată de conștiință -așa cum subliniază G. Ivănescu-, și contribuie la crearea fundamentului pentru realizarea unor investigații ulterioare privind creația lexicală, tipologia lingvistică și comunicarea prin traduceri. Prin raportarea la limbile-bază din care descind, atît limbile romanice cît și cele germanice ilustrează, uneori în maniere diferențiate însă, fenomene de gramaticalizare a topicii și de gramaticalizare a unor cuvinte, care și-au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pătrunderii masive și lipsite de selecție a elementelor străine, în primul rînd, de origine franceză. Fără îndoială, opinia lui Blaga în legătură cu concretizarea celor două tipuri de influențe i-a fost sugerată în mod deosebit de faptele lingvistice. Întrucît multe dintre elementele lexicale ale limbii germane au o structură analizabilă, ele pot fi refăcute pe terenul altei limbi cu mijloacele acesteia, adică pot fi redate prin calcuri (sau prin perifraze), în vreme ce franceza, ca limbă romanică, are elementele lexicale (culte) preluate din latina literară
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lingvistice. Întrucît multe dintre elementele lexicale ale limbii germane au o structură analizabilă, ele pot fi refăcute pe terenul altei limbi cu mijloacele acesteia, adică pot fi redate prin calcuri (sau prin perifraze), în vreme ce franceza, ca limbă romanică, are elementele lexicale (culte) preluate din latina literară sau din alte limbi, încît ele nu se pot analiza și, de aceea, o altă limbă trebuie să le preia la rîndul ei ca atare. Astfel, cuvîntul german Jahreszeit [΄ja:r(stsait], are în componență
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
secolul al V-lea în armeană, în secolul al VII-lea în irlandeză și în vechea engleză, iar, în secolul al IX-lea, în vechea slavă (slavonă). În acest proces, s-a stimulat crearea de alfabete și căutarea de corespondențe lexicale și gramaticale între limbi, astfel încît, pînă în secolul al XII-lea, cercetările asupra limbilor au fost predominant empirice și aplicative și, de aceea, nu au produs schimbări de mentalitate în ceea ce privește dreptul limbilor sau statutul lor. În spațiul european, îndeosebi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fenomenul reprezentînd de fapt un aspect unitar și, de cele mai multe ori, simultan din punct de vedere lingvistic și cultural. În acest context, atunci cînd se produce un împrumut cultural, se împrumută deci o realitate nouă, se produce fie un împrumut lexical, fie o modificare a conținutului unui cuvînt existent, încît să poată denumi această nouă realitate. Există totuși o parte a elementelor lexicale care se păstrează neschimbate o vreme îndelungată și asigură perpetuarea limbilor și identificarea lor ca realități distincte și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
atunci cînd se produce un împrumut cultural, se împrumută deci o realitate nouă, se produce fie un împrumut lexical, fie o modificare a conținutului unui cuvînt existent, încît să poată denumi această nouă realitate. Există totuși o parte a elementelor lexicale care se păstrează neschimbate o vreme îndelungată și asigură perpetuarea limbilor și identificarea lor ca realități distincte și deosebite una de alta. Această parte relativ stabilă a vocabularului unei limbi alcătuiește nucleul fondului principal de cuvinte, rezistența lor datorîndu-se noțiunilor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de numeroase ar fi, nu afectează limba respectivă, nu-i schimbă profilul astfel încît să se transforme în alt idiom. Comunicarea lingvistică, o consecință și o parte integrantă a comunicării culturale, se concretizează ca influențare, printr-o transmitere de elemente lexicale de la o limbă la alta, printr-o modificare a fondului lexical al limbii primitoare, ca reflex al modificării fondului de cunoștințe prin receptarea de elemente noi provenite din limba care reprezintă un agent influențator în raport cu ea. Această situație care face
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
profilul astfel încît să se transforme în alt idiom. Comunicarea lingvistică, o consecință și o parte integrantă a comunicării culturale, se concretizează ca influențare, printr-o transmitere de elemente lexicale de la o limbă la alta, printr-o modificare a fondului lexical al limbii primitoare, ca reflex al modificării fondului de cunoștințe prin receptarea de elemente noi provenite din limba care reprezintă un agent influențator în raport cu ea. Această situație care face din limbă principalul mijloc și element al comunicării culturale se explică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
căci ideile noi, de care are nevoie emanciparea culturii, se asociază cu mijloace lingvistice noi sau măcar cu modificarea celor deja existente prin îmbogățirea și prin diversificarea lor. Limba urmează însă numai în lexic schimbările din planul culturii, iar modificările lexicale pot duce la situații variate de la o epocă la alta, în conformitate cu cerințele de exprimare ale epocilor respective. Așa se explică de ce, în momentele hotărîtoare din evoluția unui popor, limba suferă prefaceri multiple printr-un proces de creație pe baza elementelor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
respective. Așa se explică de ce, în momentele hotărîtoare din evoluția unui popor, limba suferă prefaceri multiple printr-un proces de creație pe baza elementelor mai vechi, prin împrumuturi din alte limbi sau prin îmbogățiri și schimbări de conținut la elementele lexicale existente. Împrumuturile lexicale din alte limbi pot genera și prefaceri în unele compartimente ale morfologiei, iar preocuparea orientată spre perfecționarea limbii poate produce și unele modificări în sintaxă, încît efectul înnoitor antrenează, în ultimă instanță, limba în întregime. Așa s-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
explică de ce, în momentele hotărîtoare din evoluția unui popor, limba suferă prefaceri multiple printr-un proces de creație pe baza elementelor mai vechi, prin împrumuturi din alte limbi sau prin îmbogățiri și schimbări de conținut la elementele lexicale existente. Împrumuturile lexicale din alte limbi pot genera și prefaceri în unele compartimente ale morfologiei, iar preocuparea orientată spre perfecționarea limbii poate produce și unele modificări în sintaxă, încît efectul înnoitor antrenează, în ultimă instanță, limba în întregime. Așa s-a întîmplat, de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
orientată spre perfecționarea limbii poate produce și unele modificări în sintaxă, încît efectul înnoitor antrenează, în ultimă instanță, limba în întregime. Așa s-a întîmplat, de exemplu, cu limba latină literară, care a preluat din vechea greacă nu numai elemente lexicale, ci și unele tipuri morfologice (clase substantivale), iar engleza și germana păstrează încă desinențe de plural divergente sistemului lor tradițional, preluate îndeosebi din latină, o dată cu elementele lexicale pe lîngă care apar. În cazul limbii literare un rol important are scrierea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu limba latină literară, care a preluat din vechea greacă nu numai elemente lexicale, ci și unele tipuri morfologice (clase substantivale), iar engleza și germana păstrează încă desinențe de plural divergente sistemului lor tradițional, preluate îndeosebi din latină, o dată cu elementele lexicale pe lîngă care apar. În cazul limbii literare un rol important are scrierea, care asigură deopotrivă conservarea formei originare a operelor culturale și stabilitatea pentru perioade îndelungate a elementelor și formelor limbii. Pe de altă parte, prin scris, operele culturale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în lanțul comunicativ, asigură transmiterea informațiilor, fiecare dintre complexe cuprinzînd în sfera lui tipuri diferite de astfel de unități. Astfel, sistemul fonologic cuprinde fonemele, sistemul morfologic, părțile de vorbire și categoriile gramaticale, cel sintactic, unitățile, funcțiile și relațiile sintactice, sistemul lexical, totalitatea cuvintelor și mijloacelor de creare a cuvintelor, iar cel stilistic, stilurile funcționale, modalitățile expresive și tipurile de trăsături individualizatoare ale discursului. Așa cum vorbitorul nativ al limbii și cel care o învață după deprinderea alteia nu sînt în măsură să
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
studiul limbilor romanice și studiul limbilor germanice reprezintă domenii particulare. În principiu, atunci s-a urmărit reconstituirea limbii indo-europene comune pe baza continuatoarelor ei (greaca veche, latina, gotica etc.), operația fiind posibilă după ce s-au descoperit corespondențele fonetice, gramaticale și lexicale din limbile indo-europene și s-a observat că, de la una la alta, există potriviri sau dezvoltări de fenomene asemănătoare, cu caracter de regulă, în sensul că, unui anumit sunet grecesc, de exemplu, îi corespunde un anumit sunet latinesc, un anumit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
numai într-un cuvînt, ci în toate cuvintele în care se găsește sunetul respectiv în aceleași condiții (de vecinătate, de accentuare etc.). La fel se prezintă situația în cazul formelor gramaticale (precum flexiunea substantivului, pronumelui sau verbului) și a elementelor lexicale, în a căror structură se pot identifica rădăcini sau afixe comparabile din punctul de vedere al structurii fonetice și al înțelesului. Odată constatate, aceste corespondențe au fost folosite pentru stabilirea sunetelor, formelor gramaticale și cuvintelor din care provin ele, adică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vorbit al latinei, nu a fost consemnată în scris și, de aceea, nu poate fi cunoscută în mod direct, așa cum, prin opera poeților, filozofilor, istoricilor etc. romani, este cunoscut aspectul ei literar sau clasic. Se întîmplă apoi ca unele elemente lexicale din limbile romanice nici să nu aibă corespondente în latina literară, deși pare sigur că ele au existat în latina populară, și, în acest caz, metoda comparativ-istorică poate contribui la reconstituirea acestor corespondente. Astfel, în română există verbul a îngîna
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbă într-o familie sau în alta este limba-bază de la care pornesc și care atribuie limbilor respective o anumită alcătuire, anumite trăsături și anumite tipuri de componente, precum elementele din care se organizează structura gramaticală și elementele principale ale fondului lexical. Desigur, fiecare limbă are o structură gramaticală proprie, dar elementele care sînt antrenate în această structură, își au originea în limba-bază (sau limba-mamă). De asemenea, fiecare limbă are propria componență lexicală, diferită de a altor limbi, dar elementele cele mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se organizează structura gramaticală și elementele principale ale fondului lexical. Desigur, fiecare limbă are o structură gramaticală proprie, dar elementele care sînt antrenate în această structură, își au originea în limba-bază (sau limba-mamă). De asemenea, fiecare limbă are propria componență lexicală, diferită de a altor limbi, dar elementele cele mai importante ale vocabularului pornesc tot de la limba-bază. Aceste elemente importante (sau ale primei necesități, privind realizarea enunțurilor într-o limbă) sînt: pronumele, numeralele, instrumentele gramaticale (verbele auxiliare și semiauxiliare, unele adverbe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
substratul este relativ unitar (pentru franceză celtic, pentru română traco-dacic), dar pentru altele este foarte variat (pentru italiană celtic, liguric, etrusc, paleovenet, umbric, osc, grecesc). În principiu, stratul (limba-bază) reprezintă elementul care favorizează și explică congruențele la nivel gramatical și lexical între limbile din cadrul aceleiași familii, în vreme ce substratul, fiind diferit de la o limbă la alta, favorizează diversificările. Uneori însă, asemenea diversificări au fost generate chiar de limba-bază, atunci cînd aceasta a avut variante dialec-tale în diferite teritorii. Astfel, latina populară de la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
însă chiar și în timpul acestui proces de constituire), prin particularizarea lor accentuată datorată îndeosebi acțiunii substratului, s-au exercitat o serie de influențe, unele destul de intense, din partea unor limbi străine, fiecare limbă nouă receptînd elemente din aceste limbi, mai ales lexicale (dar uneori și de altă natură), care alcătuiesc adstratul lor35. Aceste influențe sînt diferite de la un idiom la altul sub aspectul sursei, al intensității și al consecințelor și au un aspect foarte eterogen chiar în cazul aceleiași limbi. Ele rămîn
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și limbile romanice Latina Prin sintagma numitoare limbi romanice se înțelege un grup de idiomuri europene care își au originea în limba latină populară și, prin aceasta, au o structură gramaticală provenită din cea latină, precum și elemente ale fondului principal lexical (pronume, adverbe de comparație, prepoziții, conjuncții, verbe auxiliare, articole etc.) cu aceeași origine. Latina făcea parte dintr-un val de populații care au coborît la sfîrșitul mileniului al II-lea î.Hr. în Peninsula Italică, ocupînd o zonă restrînsă numită Latium
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
această ipostază, vechiul idiom a fost continuat sub aspectul lui literar, dar deseori, pentru a se putea asigura înțelegerea a antrenat și elemente ale limbii latine vorbite (ambulare, manducare etc.). Ca atare, latina creștină a integrat o serie de elemente lexicale, puțin numeroase, deosebite de cele obișnuite în latina clasică. De cele mai multe ori însă, au fost atribuite semnificații noi unor cuvinte deja existente: benedicere "a vorbi de bine" a primit înțelesul "a binecuvînta" (după gr. εύλογειυ), caritas "scumpire; afecțiune" a primit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]