4,021 matches
-
tinerilor noștri colegi, în de-trimentul patronilor de presă care, acum, îl oripilează. Liviu Antonesei: Nu cred că din pricina faptului că este autodidact s-a întâmplat acest lucru. Aș vrea să spun că poate dintr-o anumită candoare care nu exclude luciditatea maximă și spiritul critic dus până la exces. Pentru că el a mai spus lucrurile astea, deși nu la proporțiile catastrofice de ieri. Cât privește atitudinea față de Universitate în ce privește formarea jurnaliștilor, are și puțină dreptate așa cum filologia în general nu te face
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cicluri (Vestiri, Plâns înecat, Semne pe nisip, Variațiuni), așezate în ordinea inversă cronologiei firești. Primul ciclu cuprinde exclusiv poeme pe tema morții, începând cu cel liminar, Ante mortem, scris cu câteva zile înainte de stingerea din viață a poetului. Impresionantă e luciditatea cu care este întâmpinată trecerea; e aici un jurnal al întrebărilor și stărilor ultime, de o autenticitate potențată în absența patetismului și a „literaturii”. Iminența extincției dezactivează orice convenție literară. Unele versuri anticipă interogația argheziană („Urechea ta mă poate auzi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
Lovinescu, scepticul mântuit, București, 1971, 377-378, passim; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 395-418; Leon, Umbre, II, 162-166; Protopopescu, Volumul, 49-57; Rotaru, O ist., II, 639-650; Ciopraga, Personalitatea, 200-205; Constantin Ciopraga, Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1973; Tudor, Pretexte, 7-65; Silvian Iosifescu, Proză și luciditate, București, 1974, 172-196; Manolescu, Teme, II, 133-136, III, 7-13; Florin Mihăilescu, Introducere în opera Hortensiei Papadat-Bengescu, București, 1975; Negoițescu, Analize, 164-169; Maria-Luiza Cristescu, Hortensia Papadat Bengescu. Portret de romancier, București, 1976; Dana Dumitriu, „Ambasadorii” sau Despre realismul psihologic, București, 1976
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
volume de poezie și un roman. Numărătoarea (1969) cuprinde versuri de dragoste, care în ciuda unor ritmuri sprințare încifrează în metafore și sensuri mai adânci. În La umbra cailor sălbatici (1984) poezia de dragoste capătă accente reflexive, sentimentul este asumat cu luciditate, tristețea și melancolia rămânând stări pasagere ale unui univers afectiv echilibrat. Țara cailor, La umbra, Noaptea când caii sunt câteva dintre poeziile ce „citează” titlul volumului, caii sălbatici reprezentând forța primordială, nealterată de deformările socialului, puternică și ocrotitoare. Romanul Vacanța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
hârtie propoziții exasperante. Nu participăm de bună voie la aventurile eroilor ei (de obicei eroine). Lessing se opune diametral stării de spirit pe care o creează lectura Virginiei Woolf, parcurgând drumul invers, de la afect la sfidarea tandreții, de la sensibilitate la luciditate. Moderniștii sunt inteligențe / cuvinte / discursuri îndrăgostite, pe când autorii Desperado disecă inteligența într-un discurs asasin. Dacă Joyce descoperă povestirea-caleidoscop, istoria multiplicată pe care o poți combina în nenumărate imagini vizuale, după legi mai mult sau mai puțin verbale (de unde și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în propriul computer. Când ajunge să descrie prima noapte de dragoste (dacă o putem numi așa) cu Ralph, adoptă voit narațiunea la persoana a treia și la timpul trecut, fiindcă (De fapt nu mă pot încumeta să examinez momentul cu luciditate, la persoana întâia. Trebuie să existe alt unghi...) (p. 258) Jurnalele fac din Ralph și Helen eroii principali. Carrie ne e prezentată indirect, prin replici ale celor doi. Ea se mai încadrează și în al treilea procedeu narativ folosit aici
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au cu totul alte experiențe de viață. Îmi amintesc, la cealaltă extremă, că Marina Țvetaeva scria: "N-am contat niciodată în prezentul masculin". LV. În Homecoming scrii: "orașul muzica și câțiva prieteni mă mențin lucidă". Am avut chiar sentimentul că luciditatea e ca o frânghie precară, pe care umbli în poezie, cu disperarea în oase. Ce e mai important pentru tine: curajul ori luciditatea? EF. Fără curaj nu birui înfrângerile. Ce știu este că mai tot ce am făcut se datorează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
LV. În Homecoming scrii: "orașul muzica și câțiva prieteni mă mențin lucidă". Am avut chiar sentimentul că luciditatea e ca o frânghie precară, pe care umbli în poezie, cu disperarea în oase. Ce e mai important pentru tine: curajul ori luciditatea? EF. Fără curaj nu birui înfrângerile. Ce știu este că mai tot ce am făcut se datorează în mare parte prietenilor care m-au sprijinit. LV. Vezi îmbătrânirea ca pe ceva firesc. În Getting Older scrii: Ne apropiem cu toții de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a celor scăpătați, toți temători de Poarta Otomană și copleșiți de abuzuri, corupție, viclenii, apăsând cu munca pe iobagi și cu birul pe țăranii liberi (răzeși- moșneni) și meseriași (clasă de mijloc). Cu toate acestea poporul și-a păstrat cu luciditate zestrea sa de comori și rezerve, care a dat pe lângă marele Mihai Viteazul, în acest secol, pe Matei Basarab și Vasile Lupu, pe șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, ajuns prin martiriul familial, Sfânt. Pe lângă acestea și pe eruditul poet și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cine se ascunde în spatele pseudonimului. S-au creat nemulțumiri legate de numele vehiculate în text și unii cititori s-au scandalizat din cauza vulgarității faptelor relatate. Nu se știe precis ce este real și ce este fictiv în povestirile relatate cu luciditate, ironie, autoironie și umor. Parte a jurnalului include comentarii despre sex și despre sexualitate. Unele secvențe relatează experiențele ei de viață și ale clienților, altele oferă sfaturi de comportare pentru orice amatoare a practicării libere a sexului, altele îi radiografiază
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
romanticii și suprarealiștii. Pentru scriitorul oniric visul nu înseamnă un simplu rezervor de imagini. Nu incoerența libertară e preluată de la vis, ci anumite legi sau reguli de structurare. Acum se repudiază dicteul automat și se preconizează producerea textului în deplină luciditate. Respingând formula literară suprarealistă, onirismul românesc din anii ’60 își descoperă afinitățile cu suprarealismul pictural (De Chirico, Magritte, Dalí, Victor Brauner) și cultivă stranietatea subiectului, asociată cu perfecțiunea tehnică. Atașat încă de la început, în pofida declarațiilor teoretice, recursului la alegorie, Ț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
o lingușeală", declară Socrate. Periculoasă, tragedia introduce mila. Spectatorul simte simpatie față de eroii tragici care, în nefericirea lor, sunt victimele acestei "hubris" pe care Platon nu încetează să o denunțe, căci ea este contrară rațiunii. El își pierde atunci orice luciditate a judecății. Pe o asemenea constatare își va fonda Brecht teoria asupra distanțării. Emoția tragică, după Platon, înmoaie sufletul și-l tulbură inutil. Nesănătoasă, ea trezește pasiuni și sentimente dezordonate împotriva cărora, în viață, omul încearcă să se apere. Ea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
esențial în crearea pateticului. Lessing, când își comunică impresiile asupra spectacolelor de la Teatrul din Hamburg, distinge, ca și Diderot, două tipuri de actori: cel care se lasă pătruns de emoție, simțind el însuși sentimentele personajului său, și cel care, cu luciditate, imită un model. Experiența sa de spectator i-a permis să constate, în nenumărate rânduri, că nu actorul care se identifică cu rolul său este cel mai convingător pentru public. Cel mai adesea cel ale cărui "gesturi toate, cuvintele toate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
12; Al. Cistelecan, Doi poeți, „Ziua literară”, 2002, 12; Iuliana Alexa, Metaforele și răscumpărarea, RL, 2002, 13; Horia Gârbea, Un poet singuratic, LCF, 2002, 17; George Vulturescu, „Camera de subsol sau Răscumpărarea”, PSS, 2002, 3-4; Gheorghe Grigurcu, O lacrimă a lucidității, RL, 2002, 28. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
De altfel, A. cultivă cu stăruință o stilistică a paradoxului, a ezitării între afirmație și negație, întemeiată pe strategia absorbirii eterogenului în omogen (un ciclu se intitulează chiar Zona contrariilor). Meditația gravă coexistă cu tandrețea, viziunea ironică apare alături de senzorialitate, luciditatea merge împreună cu savoarea concretului și gustul pentru abstracțiuni („Cade ilogicul din anotimp/ și dintr-un somn alb/ Se deschide o poartă albă”). Poezia se hrănește din câteva teme dominante: criza de comunicare în lumea de astăzi, sentimentul neantului, incapacitatea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
nici mângâierea unei „singurătăți în doi”. Încercarea lui Damian de a se smulge prin iubire din sinele îngrădit, din cercul infernal în care e înlănțuit fiind sortită eșecului, tristețea se transformă în disperare, iar disperarea urcă spre paroxism. O crâncenă luciditate îl face să privească realitatea drept în față. Câtă luciditate, atâta pătimire... Câtă singurătate, atâta deznădejde. Un „iad” din care nu se poate ieși. Soluțiile sunt extreme: sau asumarea până la capăt a dictatului sorții (cazul Siminei), sau suprema evadare. Damian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
a se smulge prin iubire din sinele îngrădit, din cercul infernal în care e înlănțuit fiind sortită eșecului, tristețea se transformă în disperare, iar disperarea urcă spre paroxism. O crâncenă luciditate îl face să privească realitatea drept în față. Câtă luciditate, atâta pătimire... Câtă singurătate, atâta deznădejde. Un „iad” din care nu se poate ieși. Soluțiile sunt extreme: sau asumarea până la capăt a dictatului sorții (cazul Siminei), sau suprema evadare. Damian își ia viața, recitând ca un ieșit din minți monologul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
lui V., Drumul și timpul (1979), e conceput ca o inițiere poetică inversă, pornind de la lirica sofisticată, abstractă, modernistă, spre a ajunge la simplitatea versului în ritm popular. Cele patru secvențe ale cărții (Însemnele, Sonetele, Sentimentele, Baladele) se caracterizează prin luciditate și rigoare, cu trimiteri transparente la Ion Barbu: „Aleph vibrând, /Pol criptic, în fapt inexistând/ Îl afli teoretic, postulând” (Modul barbian), dublate de muzicalitatea preluată direct din cântecul folcloric: „Auzit-ați de un Vlad/ Dus de mic la Țarigrad/ Să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
criticii. Ani de-a rândul, poezia românească a avut în el pe unul dintre cei mai avizați și mai sensibili comentatori. Textele trădează mai întâi pe degustătorul subțire. Într-o a doua instanță, plăcerea ingenuă a lecturii se convertește în luciditate analitică. Dincolo de diversitatea universurilor poetice cărora li se schițează anatomia - Ileana Mălăncioiu și Dan Laurențiu, Ștefan Aug. Doinaș, A.E. Baconsky și Victoria Ana Tăușan, Liviu Ioan Stoiciu, Mihai Ursachi sau Ioana Ieronim -, analiza se desfășoară în orizonturi de referință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
unghi strict retoric, dincolo de echilibrul rostirii, dincolo de impersonalitatea elegantă a demonstrațiilor, în toate textele există o evidentă implicare a autorului în propriul său discurs. De aici decurge o trăsătură inconfundabilă: tensiunea între simpatie și rigoare, căldură și exactitate, patos și luciditate, angajare confesivă și obiectivitate tehnicistă. Semnificativă e revenirea obsesivă a unor termeni-cheie ca „responsabilitate”, „răscumpărare”, „adevăr”, „demnitate”. Fiecare pagină este un exercițiu în primul rând de demnitate, dobândind în tot scrisul lui I. virtuți de ergo sum. SCRIERI: L’Amérique
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
el. Dar deoarece știe totodată că orice gest important presupune această colaborare și deoarece, pentru a se defini ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întâlnesc și se anulează
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întâlnesc și se anulează, oboseala finală a celui care-a făptuit, distanța dintre faptă și răstălmăcirea ei. Cel nehotărât nu are încredere decât în luciditatea care-l împiedică să ia o hotărâre. El și-a pierdut credința și încrederea în tot ce cade în afara sa și, de aceea, el nu se poate expune, nu poate ieși din sine, nu poate cunoaște starea de exaltare și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în general, ele se explică prin particularități psihice, întâmplări nefericite, factori ostili din mediul familial sau social, toate supuse de personaje unei priviri insuficient distanțate. Cauze și relații dificil de lămurit produc derută și suferință continuă, nebunie, crimă, moarte. Absența lucidității, manifestările instinctuale, relativitatea reperelor, sărăcia, primejdiile și brutalitatea instaurării comunismului, condițiile din detenție, din armată sau din spitalele de psihiatrie macerează existența individului, uniformizând-o până la anulare. Personaje cu minți și suflete vitriolate simt lumea ca pe o grozăvie fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
comuniștii (pe care Îi detesta). În numărul din 24 octombrie 1949 al cotidianului Le Figaro, Mauriac le explica cititorilor că justificarea adusă de comuniștii francezi procesului-spectacol de la Budapesta, pe atunci În plină desfășurare, era une obscénité de l’esprit. Dar luciditatea sa morală față de crimele comunismului era dublată În acești ani de disprețul moralizator față de „valorile stranii” ale societății americane: ca mulți conservatori europeni, Mauriac a fost Întotdeauna puțin stânjenit de apropierea de America pe care o impunea Războiul Rece. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]