10,420 matches
-
sânge algezie! talisman plin de magie, descânți ochii cu mireasmă; nu-ți ajunge-o trilogie, mă îneci într-o fantasmă! diademă de petale, venerând cerul cu stele, pe altarele vestale arzi în visurile mele. te deschizi ca o fereastră să mângâi raza de soare; în florești cu dor în glastră, roua ochilor te doare. enigmatică petală, cine a putut să-ți deie, pe saloanele de gală, un parfum de orhidee? trup de zân ă , melancolic, sceptru sfânt de nemurire, râu de
ENIGMATICĂ PETALĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354653_a_355982]
-
vise argintii, Mi-am strâns zâmbetele, în coșul vieții. Din întâmplare unul a zburat! Spre păduri acoperite de roua. Într-o dimineață cu ploaie și vânt, Mi-am descoperit zâmbetul pierdut, Adormit pe matasea albastră, a sufletului meu. L-am mângâiat, ca să nu mai plece niciodată. Într-o zi cu flori împletite în soare, Mi-am aruncat zâmbetul spre cer, Să călătorească spre nord și spre sud, Să rătăcească între cer și pământ. Să plângă dacă luna îl va alunga, Si
ZAMBET ADORMIT de CARMEN MARIN în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354691_a_356020]
-
niciodată. Într-o zi cu flori împletite în soare, Mi-am aruncat zâmbetul spre cer, Să călătorească spre nord și spre sud, Să rătăcească între cer și pământ. Să plângă dacă luna îl va alunga, Si daca soarele îl va mângâia. Să zboare, Iar să zboare. Referință Bibliografica: Zâmbet adormit / Carmen Marin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 449, Anul ÎI, 24 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Carmen Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ZAMBET ADORMIT de CARMEN MARIN în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354691_a_356020]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > IMAGINARE TABLOURI VIVANTE, MAI PUȚIN CEEA CE REPREZINTĂ Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 446 din 21 martie 2012 Toate Articolele Autorului Am mîngîiat frunze netede, palmate, altele zimțate și tot felul de scoarțe aspre compensată de așa-zisele fericiri mărunte de zi cu zi, de aceea poate și nevoia de-a transcede neîncetat lumea și viața culorile cerului și ale pădurilor de pe gresiile
IMAGINARE TABLOURI VIVANTE, MAI PUŢIN CEEA CE REPREZINTĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354678_a_356007]
-
e cerescul tău nume, Sfinte Iosife, comoară de haruri divine! Cel dintâi nume rostit de buzele Pruncului Isus, după acela al Preacuratei Lui Mame. De câte ori Dumnezeu născut Om ți-a chemat numele; de câte ori, pe genunchii tăi, Pruncul ceresc ți-a mângâiat fața ? De câte ori pe zi te-a chemat Preasfânta Fecioară pe nume, cu glas îngeresc? De câte ori te-au invocat milioane de creștini cu acest nume ivit din comorile dumnezeirii? Acest nume care nu poate fi rostit decât laolaltă cu cel al
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354665_a_355994]
-
ca un zid de apărare. Pieptul tău e cetatea mea de refugiu pentru că știu că nimic rău nu mi se mai poate întâmpla dacă mă aflu acolo, iar chipul tău blând, alături de cel al Fecioarei Maria, zâmbetul vostru curat, mă mângâie pe suflet. O, nu vă îndepărtați niciodată de mine și veniți, veniți cât mai aproape, în brațe cu Acela care s-a oferit să mă răscumpere. Numai voi îmi puteți opri lacrimile și-mi puteți reda strălucirea feței și pacea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354665_a_355994]
-
don'sergent/ Cu Ileana chept-la-chept!”. Și acestea nu-i cădeau bine deloc lui Dumitru. Așa că între cei doi pretendenți la farmecele Ilenei s-a născut, fără putere de stăpânire, o dușmănie de moarte. Peste sat, firea încă palidă a primăverii mângâia pământul reavăn în lumina amiezilor. Soarele nu dovedea însă să dăruiască și destulă căldură pentru sămânța de curând îngropată în brazdă. Abia ieșiți din iarnă, sătenii își terminaseră lemnele de foc, ba chiar și cioclejii cei rămași de pe urma vitelor și
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
aranjată...îți dă o figură...boemă...nu?” Eram deja pe drumul de întoarcere, spre Timișoara. Femeia vorbea, vorbea...Cu mine? Cu sine? Cine mai știe? Între atâtea voci care-i umpleau casa...viața...avea dreptul la replică. Soarele primăverii mă mângâie lin, prin parpriz... Vreau să ajung acasă...să caut pe net Lupșa...raiul preotesei boeme! Timișoara, 22.03.2012 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: Preoteasa boemă / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 446, Anul II, 21 martie 2012
PREOTEASA BOEMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354675_a_356004]
-
ace de timp, (ornament prea sărac pentru masa reginei). Iluzionistul cu voce violet repeta un singur nume - sculptură pe sezonul iubirii la marginea unei parabole cu senzații de odihnă și răcoare, aceeași pe care a recunoscut-o vâscul când izvoarele mângâiau roci din mâl albastru și fracuri de ploi. În fiecare zi descheia un ecou și tot avea zigzaguri de frig; cu gesturi sălbatice înălța un crez prin sufletul păpădiilor din închisorile de cuvinte. Regina umpluse cu un oftat sala perlelor
PIRAMIDA CU FLĂCĂRI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354707_a_356036]
-
martie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-a înflorit un zîmbet peste noapte Nici nu știam că norii nu mai sunt; Îi auzeam certându-se departe În zborul lor timid, împinși de vânt. Un cântec de izvor ca o baladă Îmi mângâie și umbra și tăcerea Din somnul iernii mele de zăpadă... Și ce viori anunță, Învierea! Un cer albastru, cum e nemurirea Mă-mbracă-n zorii zilei străvezii Eliberez din brațe adormirea. Tu, primăvară, te aștept să vii! Îți simt mirosu-amețitor
MI-A ÎNFLORIT UN ZÂMBET de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354710_a_356039]
-
de inconstanța aparențelor. Suntem plini de lucruri care ne aruncă în afară: pasiunile ne împing în afară, obiectele din afară ne tentează și ne cheamă și astfel filozofii ar propovădui în zadar „Intrați în voi înșivă!” Singurul lucru care ne mângâie în mizeria noastră este divertismentul și el este tocmai cea mai mare dintre mizeriile noastre, căci el ne împiedică să ne gândim la noi și ne duce spre pierzanie. A avut oscilații între raționalism și scepticism (era și foarte tânăr
FOCUL PĂCATULUI ŞI APA CURATĂ A VIRTUŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354706_a_356035]
-
28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului De plânsu-mi, plânge ploaia toamnei reci că, dragostea-i în ceață pe poteci. În ea s-a pierdut îmbrățișarea speranței ce s-a topit cu zarea. Doar vântu-i triumfător și mândru, cănd creștetul îmi mângâie tandru. Cu reci fiori, în suflet pătrunde dor înfocat, de ploaie să-l ude. Cu frunze în zbor îmi alungă vis că, Toamna vieții cu ele mi-am scris. Cu sărut rece îmi lasă fior, să-mi înghețe dorință de
ILUZII DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347058_a_348387]
-
broboane de sudoare îi scăldau fața. Nu avea mai mult de șapte ani. Trăsăturile se asemănau cu cele ale mamei, pielea smeadă era în contrast cu carnația albă a doamnei. Ce putea face pentru ea? Tânăra a îngenunchiat lângă pat și-l mângâie pe fruntea udă de sudoarea bolii. Doctorul plecase, spunând că nu are multe șanse de vindecare. O iubea! Nu încetase niciodată să o adore, să o poarte în fiecare particulă din ființa lui. Îl ruga să o ajute, să nu
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
să își poarte sentimente profunde. Nebănuite erau căile vieții. Dimineața senină de primăvară învăluia natura în nuanțe pastelate. Copilul mișcă mâna și rosti șoptit: "Mama".... Femeia îl ajută să se sprijine de pernă. Soarele intra prin fereastra deschisă și ii mângâia cu căldură, umplându-i de energie și bucurie. Lord M.Joseph era fericit pentru ea și copil dar trist în același timp. Tatăl nu se afla lângă odrasla lui. S-a întors către el, i-a cuprins obrajii cu palmele
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
pierdut pentru ea. Știa. Dar asta nu stăvilea chinul ce-i străpungea inima. Reacția lui a nedumerit-o. A îngenunchiat la picioarele ei. Fruntea lui a poposit pe genunchii iubitei. A devenit conștient de singurătatea și devotamentul ei. Duioasă, îi mângâia ușor părul negru, des, asemănător cu al fiului lor. Lacrimile femeii picurau pe fruntea lui, sentimentele ascunse timp îndelungat au renăscut intre ei. Nimic, nu se schimbase! Vâltoarea trăirilor era aceeași. M.Joseph o cuprinse, strângând-o cu putere în
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
Acasă > Orizont > Gânduri > OCHII ZEULUI... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Neadecvare Vai, stupoare ! Mânz împiedicat în galop Pierzând potcoava... Pisică blândă Nepoțica mea Mângâie pisa pe boț Pissss... zgârie rău ! Amantlâc Budoar la castel Baldachinul prințesei Bocanci de soldat Pedeapsă Un sărut strivit De umbra unei păseri Răsucită-n zbor Creație Coapse de roua Dezmierdând lujer de gand - Arome de fâț Moștenire Recea umbră
OCHII ZEULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347082_a_348411]
-
octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi așez gândul în palmele simțului tău și devin emoția inspirată de celulele poeziei tale. Unda ploii ne așează în creșterea ierbii mereu și mereu aceeași culoare. Cu rouă ne sărută dimineața viitorului și strălucim mângâiați de perfecțiunea amiezii pulsând în lumină. Referință Bibliografică: Freamăt / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1033, Anul III, 29 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
FREAMĂT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347088_a_348417]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DOR... Autor: Ana Georgescu Publicat în: Ediția nr. 1031 din 27 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Noaptea, când liniștea crește, Gândul hoinar Ce n-are astâmpăr Îmi mângâie tâmplele; Apoi mă îndeamna să străbat Cărări doar de noi doi știute. Refac din amintiri Drumul către inima ta, Visele de iubire Ce s-au risipit ca fumul în vânt Sau poate ca rătăcesc departe de mine, Și nu pot
DOR... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347129_a_348458]
-
de la profesoara artistă, în mici diserații pe teme de istorie, menite prin forța dragostei de a ști să-și impresioneze părinții ori frații mai mari...! Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei, Principele Radu, Principesa Maria ai României îi mângâie, îi îmbrățișează, le surâde... este un schimb afectiv între iubiri pure ale mugurilor candidați la umanitate și ale Familiei Regale a României, din care se ivește o certă speranță pentru viitorul tuturor într-o țară mai lucidă, mai frumoasă, mai
MARIA ŞALARU CU „BOBOCEII” DE LA BACĂU ÎNFLORESC GRĂDINA PALATULUI ELISABETA LA 10 MAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/347124_a_348453]
-
spurcate/Sau să fii o jucărie/ Pe la circ și în vitrine./ Copiii să te dorească,/Să nu le mai bagi frica-n oase./ Moș Martine, Moș Martine,/ Fie-ți viața în lumine/ Și-n Ajun de Anul Nou/Să ne mângâi doar în somn!” Pe data de 25 Decembrie 2015, de Ziua Nașterii Mântuitorului, soarele nu este prea generos cu noi, refuză să își arate chipul. Lumina fizică este însă înlocuită cu cea spirituală a Nașterii Mântuitorului pe care o găsim
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
foarte departe, datorită unor sechele și concepții reprobabile rămase de pe acele timpuri, precum auto-remunerarea din bunul „nostru, al tuturor oamenilor muncii” cum era considerată proprietatea. Există și idoli acceptați de bună voie. Acesta ar putea fi manelistul care mi-a mângâiat inima cu cântările sale și doresc din inimă să fiu asemenea lui. Sau poate un om ca Teodor Baconschi care ne-a oferit perspectiva unei vieți politice dusă pentru alegător în condițiile unui teolog care nu ne minte cu „viața
DIVINITATE SAU IDOL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347167_a_348496]
-
să fii bun/ sunt/ prea mulți frații tăi flămânzi/ de ură'', iar ca o consolare a trecerii rituale, el găsește acest tainic răspuns : Fii sigur/ Că o să încăpem toți/ pământul nu e niciodată prea plin/ cu / câte o mână afară/ mângâind cerul''. Poetul năsăudean este însă și un melancolic însingurat care privește viața prin oglinzi paralele :,, anul acesta / am uitat de salcâmi / am nins întruna / îngropând amintiri/ fidelitatea timpului alb/ e senină/ ceva însă/ topește zăpada''Crezul său existențial este unul
LIRICA EXENŢIALĂ A LUI MIHAI PLEŞ, CRONICĂ DE MIRCEA DAROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347198_a_348527]
-
meu fiecare nor fiecare lacrimă nu ar trebui sa fie motiv suficient să îndepărtăm un zâmbet cel puțin unul din noi are nevoie de un loz câstigător la filmul numit fericire acum toamnă eu cad la picioarele tale să-ți mângâi frunzele, castanele să-ți culeg strugurii să te gust must să mi te așez gutui la geam să te adulmec din amintiri dulci în copt dovleac să te aud în vuiet și ploi în nopțile când visele nu își mai
TOAMNA ACEASTA TRECE PRINTRE NOI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347243_a_348572]
-
Iar Goya cu ducesa-i albă Capricii noi adună-n salbă Din boltă milion de nori Se frâng lipind lacrimi pe sfori Cu un Dali grotesc și trist Bacovia joacă un whist În vânt se înșurubă strechea Van Gogh își mângâie urechea Și-n umbra rară de mesteacăn Esenin își durează leagăn Nu mai sunt flori decât în sere Un țipăt fuge printre sfere Iar Dostoevski plin de draci Cu Picasso culege maci E toamnă iar ca-ntr-o romanță Tristețea
ŢIPĂT DE TOAMNĂ, POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347240_a_348569]
-
și pădurea aburind a taină poarta înălțată din voci și stânci cuvinte șiroaie stropite de păstrăvi lacrimi de izvoare acolo trece ziua prin inelul nopții amintirea încrestată într-o palmă de nisip pescărușii țipă la sfârșit de august când timpul mângâie fără răsunet și nisipul galben se suprapune în straturi ca brațele prefăcute în niște valuri lampioane strălucind în noapte ca nasturii pe haine ponosite frunzele se îmbuibă în clipe mărunte măturate din viață cu indiferență petale cățărate pe ramuri sfârșesc
SĂRUTAŢI DE PLOAIE, NE DESPRINDEM PE RÂND de SUZANA DEAC în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357035_a_358364]