4,645 matches
-
Îngăima blesteme dar și vorbe în care sfinții ori Maica Domnului erau când adulați, când insultați prin vorbe grele, necugetate. O urmăream adeseori, trecând pierdută prin fața porții noastre. Uneori mă apropiam de ea cu vorbe blânde, încercând un gest de mângâiere. Atunci i se luminau ochii și buzele murmurau , Dumnezeu.. El.. cu cetele de îngeri.. El ne dă viață, El ne iubește.. Când soțul ei, ofițerul, s-a întors de pe front, era prea târziu. Femeia nu și-a mai revenit niciodată
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
tăcere! Tânăra soție Soțul în zori mă ia în brață Și, peste-un ceas, iar nu-i cuminte... Iar vrea, când vine de la piață, ... El n-are ținere de minte?! Constatare Să moi pâinea e-o plăcere, Să moi glasu-i mângâiere, Să moi inima când cere, Toate se fac prin...muiere. Căsnicie ideală Ei au pornit odată Cu lucru-n mod egal: Ea face treaba toată, Iar dumnealui scandal La poștă „- La ce ghișeu te duci Mihai, Că fetele-s drăguțe
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]
-
gură formează un O tremurător și plămânii se umplu cu aer pentru o nouă repriză de urlete. (Bebelușii nu dau pe credit niciodată. Disprețuiesc corectitudinea ca niște mici tirani. Nu-ți dau la schimb nici un pic de timp liber pentru mângâierile primite, nu te eliberează pe cuvânt În ciuda nenumăratelor ore petrecute la căpătâiul lor În Întuneric. Poți să răspunzi de o sută de ori la plânsetele lor, dacă a o suta una oară nu răspunzi, tot te vor da pe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și crede. Mama casnică știe că le oferă copiilor ei un avantaj, lucru de care te poți agăța când bebelușul tău tocmai ți-a vărsat un pahar cu suc pe ultimul tricou curat. Aici, În bucătărie, reușesc totuși să găsesc mângâiere În compania unei mâini de femei cunoscute, rămășițele zdrențuite ale primului meu grup postnatal pentru mame și bebeluși. E uimitor când te gândești că ne cunoaștem de mai mult de cinci ani. Judith, bruneta plinuță de lângă cuptorul cu microunde, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
casă. În afară de asta, se pricepe la copii. Dacă fetiței tale de trei ani Îi curge sânge din nas, crede-mă că-ți dorești ca mama să fie cea care o Îngrijește. Jean Reddy e una dintre acele ființe care emană mângâiere ca o buiotă umană. Când se uită peste curtea școlii, Își dă seama pe loc că sunt eu, dar Îi ia o secundă până se vede pe fața ei plăcerea. —O, Kathy, iubita, Îmi spune ea apropiindu-se de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu acele simțiri care sînt exprimate în cuvintele care preced lucrarea. Cîteva cuvinte preliminare necesare lecturii 1. Aflîndu-mă într-o vilă de lîngă Padova, mă apucai de scrierea acestei cărți, ca să-mi descarc sufletu-mi îndurerat și, poate, și spre mîngîierea celorlalți. Am ezitat înainte să mă apuc de acest lucru, căci mă întrebam singur: "E bine ca un om fără autoritate să alcătuiască un tratat asupra relelor din Sfînta Biserică? Sau nu are el nimic altceva mai bun de făcut
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
uniți, umiliți, împrăștiați, fără ieșire, fără speranțe, naufragiază, ca să spunem așa, în nemărginirea unui ocean de nenorociri; atunci ei recurg printr-un anume impuls natural, în ultimă instanță, la ajutorul puterilor supranaturale, atunci se îndreaptă și se concentrează asupra Religiei, mîngîierea tuturor celor ce suferă nenorociri, în ochii cărora ea face să strălucească din nou speranța, promițînd totul celui ce a pierdut totul, pentru că este mare precum însăși Divinitatea. Așadar, Religia, cea care precede dezvoltarea oricărui mijloc și instituție socială și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cerut pentru prima oară și un ajutor uman. Și inima blîndă a maicii universale a credincioșilor, prin acea iubire care se născuse odată cu ea, s-a înduioșat față de nevoile popoarelor obidite și rătăcite, ca să spunem așa, și le-a devenit mîngîiere, apărătoare și conducătoare. Atunci Clerul, fără să știe cum, s-a văzut în fruntea națiunilor; și în vreme ce a cedat îndemnului irezistibil al iubirii care îl apăsa și ardea să salveze societatea risipită, s-a văzut, printr-o consecință neprevăzută, tatăl
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
răutăți diabolice; cale, spun, care conduce la apostazie, la vînzarea lui Cristos, la disperarea lui Iuda; iar ei nu înțeleg nimic! În atîtea nenorociri prin care a trecut Mireasa Mîntuitorului, ucenicii credincioși ai trădatului Învățător nu ar fi avut nici o mîngîiere dacă înainte de a fi crucificat nu le-ar fi lăsat aceste cuvinte: "Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, iar porțile Iadului nu o vor birui"129. 72. Un alt efect deplorabil al acestei false poziții
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu erau favorabile susținerii unui astfel de remediu. 165. Această lucrare, începută în anul 1832 și încheiată în următorul, a rămas adormită în biroul autorului, aproape uitată, nepărîndu-i-se acestuia că sînt vremuri bune pentru a publica ceea ce a scris pentru mîngîierea sufletului său mîhnit de starea gravă în care era Biserica lui Dumnezeu. Dar acum (1846) că nevăzutul Cap al Bisericii a făcut să urce pe Scaunul lui Petru un Pontif care pare menit să reînnoiască epoca noastră și să dea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ace cumplite în creștet. Mama mă cuprinde cu privirea ei albastră plină de o inten sitate pe care nu reușesc s-o descifrez cu capul meu șfichiuit nă prasnic. Vine încet lângă mine și mă mângâie pe obraz. Mă surprinde mângâierea ei, nu sunt obișnuită cu astfel de efuziuni din partea ei. Dar nu mă pot desprinde de zidul rece al balconului. — E frumos să fii tânăr și liber și să visezi că zbori! rostește ea, în timp ce mă trage ușor de mână
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu ajunsese în infernul alb al Siberiei. Auzise de prezența trupelor române și căuta un preot pentru botezul unui copil. Am trimis după sublocotenentul Tiberiu Carp, preotul batalionului nostru, un băiat blând, cu vorba frumoasă, capabil să ofere muribunzilor ultima mângâiere duhovnicească chiar sub cel mai cumplit bombardament. Conduși de Ana, am ajuns la casa simplă, acoperită cu paie, a tinerei rusoaice. După ce a încercat apa din cristelniță, Tibi a început să oficieze slujba cu o voce atât de caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe rând, sub îndemânarea degetelor ce-și regăsesc vechea obișnuință. Goi, se opresc unul în fața celuilalt, redescoperindu-se din creștet până în tălpi. Bucuros că nu tremură și nu este grăbit, Marius soarbe cu nesaț din ochi trupul statuar care sub mângâierile ușoare ca puful păpădiei își arată fără pudoare locurile cele mai intime. Cu talia prinsă în cercul fierbinte al brațelor fetei, simte cum sânii rotunzi și tari aproape că îi ard pieptul cu dogoarea lor. Îmbrățișați într-un singur corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
picioarelor. Se așează în fața măsuței de toaletă. Aruncă prosopul pe pat și ridică brațele deasupra capului răsfirându-și părul castaniu. Își zărește în oglindă sânii frumoși, ascuțiți spre sfârcurile roz și gândindu-se la momentele divine când se înfioraseră sub mângâierile tandre ale lui Marius, chipul capătă o expresie plină de voluptate. Se piaptănă îndelung, aplică puțină pudră pe nas și rimel pe gene. Numai obrazul rămâne nefardat, oferind privirii puritatea lui naturală. Își trage cu eleganță ciorapii, apoi furoul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din față al mașinii, un ciobănesc românesc imens și lățos moțăie la căldura soarelui. Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna lui, ca imediat să pornească în întâmpinarea ei dând vesel din coadă la vederea mâinii întinse pentru mângâiere. Marius face agale câțiva pași, ascultând ciripitul păsărelelor în timp ce un miros puternic de cetină proaspătă și rășină îi umple nările. Se oprește pentru câteva clipe. Privește lung în depărtare, dincolo de peluza verde și grădina mărginită cu arbuști bine îngrijiți, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-ți aud glasul și asta să-mi confirme că ești bine sănătos. Of, am venit să te încurajez și uite ce fac, mă comport mai rău ca un copil, murmură ea cu ciudă, atingându-i obrazul cu mâna într-o mângâiere fină. Tandru, Marius își pune mâna pe a ei și o apasă pe obrazul său: Poate ca așa ne e scris, să iubim prin suferință. Dar, Doamne, câtă fericire poate fi lângă tine! Dacă ar exista pe lumea asta cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lipsit de mobile, instrumentiștii, în mare majoritate bătrâni, încântă cu acordurile lor antrenante asistența. Despre solist, un tânăr frumușel ca o păpușă de porțelan, în mare vogă prin lumea mare a Bucureștiului, bârfitoarele saloanelor spuneau că scăpase de front datorită mângâierilor perverse ale unui fost ministru. Îmbrăcat cu smoking negru, având o garoafă roșie prinsă la rever și părul negru lins dat pe spate uns cu briantină, fixează îndrăzneț cu cicoarea ochilor perechile aflate pe ring. Genul de privire care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trece o îndepărtează totodată de el. Văzuse prea mulți camarazi pe moarte ca să nu recunoască simptomele. Dar plângi, Smaranda. De ce? Visam...că ești lângă mine... și plângeam de fericire. Ușurel, Marius își lasă capul pe umărul ei, acoperindu-i cu mângâieri tandre șuvițele scurte ale părului, odinioară coafat cochet, acum tăiat simplu. Își strecoară mâna sub pătura aspră și apucă degetele fetei, topite și fără vlagă sub atingerea lui. Sunt aici, lângă tine. Și nu voi mai pleca niciodată. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nimeni din noi cei de atunci. Școala se terminase; am presupus ca s-a retras din cercul nostru de colegi, minții din nou. Mai Întîrziai cîteva minute În jurul aceleiași conversații. - Poate, dimpotrivă, reluai, poate pentru doamna ar fi fost o mîngîiere. Erau Însă și ceilalți de față, veniți ca și mine, oficial. Neavînd altă ieșire, Îmi era peste mînă, m-am gîndit să-i spun acum - nu mai era nimeni - și să-i cer fotografia, iar pe dumneavoastră să vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lui. Și fără vreo altă deschidere verbală, Îmi prinse mîna stîngă În palmele ei mici, după care se agăță de privirea mea contrariată: - Ce repede uităm! spuse. Eu n-am uitat. Trec anii, domnule judecător, (rosti ultimele două cuvinte ca mîngîiere pe o catifea), și n-am uitat. N-am răspuns, nu puteam, nu știam ce să răspund. Între mine și ea stăruia, ca o interdicție, veselia, petrecerea aceea gălăgioasă și becurile orbitor luminoase din noaptea nunții ei. Mai stăruia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-o (aflîndu-se toți În momentul acela la o oarecare distanță, Lung trecuse mult În dreapta) ar fi dat totul pe seama unei conversații vioaie și banale ca Între vechi cunoștințe. Îi simțeam În timpul acesta strîngerea mîinii, apoi Încercarea firavă, de secunde, a mîngîierii coborînd de-a lungul degetelor și a podului palmei, dar, În răgazul de eliberare a unei clipe, Îmi retrăsei cu tristețe mîna, prefăcîndu-mă a nu-i Înțelege adeziunea, nimic din rostirile-i tăcute, tremurătoarele-i Încercări, pentru că era tîrziu, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Îi răspunsei. Am vrut să mai spun ceva, dar ea se sprijini În momentul acela de umărul meu, În dezechilibru, plecă apoi spre antreu, Însă apăsarea mîinii i-o simții Încă multă vreme după miezul nopții, cînd mă culcai, ca mîngîiere a vechii case. Și Lung povestea, povestea... A doua zi mă sculai prea dimineață și Însoțit de Lung străbătui cele cîteva uliți În amintirea preumblărilor trecute. Oamenii, cîți Îi văzui, erau necunoscuți și În fața porților rămaseră numai femei. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
adevăr e vorba de D. Brătianu, Boerescu etc., toată parabola, zicem, ne-au mișcat atât de mult și ne-au descoperit calități până acum atât de ascunse în fundul inimei privighitorii respective de la "Presa" încît, daca ne-a mai rămas o mângâiere și am comprimat începutul unei lacrimi, precum Sella ar comprima libertatea, e că ne-am adus aminte cumcă, asemenea tiradelor din tragedie, lucrurile par foarte jalnice, dar nu sânt adevărate. Nomenclatura chiar de dreaptă, stângă, centru are în alte țări
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Pământului va înceta cu încetul și Soarele va apare locuitorilor Pământului numai ca un glob roșat, până când ei vor fi siliți în fine să se retragă în caverne și să se nutrească cu pești. În orice caz însă ne rămâne mângâierea că materia nu va putea avea niciodată un sfârșit și că împrejurarea înghețului va începe intr-un timp infinit, adecă practic niciodată. [17 aprilie 1879] ["D. SIMEON MIHĂLESCU PUBLICĂ... "] D. Simeon Mihălescu publică, în calitatea sa de prim-ministru (căci
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
decât oricând și așteptăm de la tinerii magistrați însărcinați cu afacerea că, cu cea mai mare minuțiozitate și luîndu-și oricât timp le va părea necesar, vor cerceta afacerea din fir în păr, ceea ce va contribui și mai mult spre liniștea și mângâierea d-lui S. Mihălescu, dacă e nevinovat. D. Mihălescu ar trebui să roage pe coreligionarii săi politici ca să nu-i compromită și să nu-i îngreuieze poziția prin strigătele lor, căci publicul e în stare să-și zică că acestea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]