5,303 matches
-
pe fața sa plutea o expresie de seriozitate, dar și una de ușurare; ca și când, odată cu prăbușirea bunicului, ar fi căzut și o greutate de pe el și trăsăturile luminoase ale mamei se însuflețiră și nu te mai duceau cu gândul la marmură. La înmormântare au luat parte industriași, politicieni, militari, vânătorii au sunat din goarnele lor „sfârșitul vânătorii“ și cei trei fii au stat în fața gropii cu mama lor, în timp ce duhovnicul, adică preotul de suflet și de stomac al bunicului, tuna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
părerea de la o depărtare de mii de mile. Încheierea e mai dramatică decît îți poți închipui, reia Bătrînul, iar Poștașul îi aduce aminte șuierînd printre dinți că a citit-o de nenumărate ori pînă atunci din cauza pasajului cu placa de marmură care-i plăcuse la nebunie. La adunarea de ieri participanții duceau lumînări și diferite simboluri religioase, printre care era și o dală de marmură groasă și neagră pe care erau sculptate o cruce și data morții Dictatorului și a soției
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
printre dinți că a citit-o de nenumărate ori pînă atunci din cauza pasajului cu placa de marmură care-i plăcuse la nebunie. La adunarea de ieri participanții duceau lumînări și diferite simboluri religioase, printre care era și o dală de marmură groasă și neagră pe care erau sculptate o cruce și data morții Dictatorului și a soției sale. Era întuneric, iar grupul de manifestanți nu era ghidat decît de razele firave ale lunii. Automobiliștii care treceau pe acolo le strigau cuvinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Atunci mi-am dat seama că maiorul credea că eu bat câmpii... Am văzut asemenea situații în celălalt război... „Domnule maior! Aista-i satul meu. Priviți colea - i-am arătat eu mormântul de colea este al tatii... Maiorul a rămas marmură. A pus apoi binoclul la ochi și a privit îndelung casa... „De ce nu mi-ai raportat până acum?” „Nu știu, domnule maior, de ce.” „Dumneata ai ordin expres să-ți curăți casa de inamici!” - a fost ordinul maiorului. În zori, s-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și m-am uitat Înăuntru. În mijlocul unei Încăperi macabre și jilave se afla o masă de operație care avea o porțiune concavă. Pe părțile laterale ale unei scurgeri placate cu ceramică pătată se aflau, față În față, două plăci de marmură, așezate Într-un unghi care să permită scurgerea fluidelor dintr-un cadavru spre centru, sub presiunea unui jet de apă dintr-unul din cele două robinete Înalte care erau montate la fiecare capăt. Masa era suficient de mare Încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de locuințe din oraș și e cam la fel de exclusivist ca un dineu În compania Ptolemeilor. Mi-am parcat mașinuța murdară Între un imens Deusenberg și un Bugatti strălucitor și am pășit Într-un hol care părea să fi lăsat fără marmură vreo două catedrale. Un portar rotofei și un soldat din trupele de asalt m-au zărit și, părăsindu-și biroul și radioul la care se difuza muzică de Wagner Înainte de emisiunea Partidului, s-au pus În calea mea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
privit În sus. Printr-un iluminator rotund, mare, pătrundea lumina, scăldând tablourile de pe pereții zugrăviți Într-un roșu strălucitor. Mă uitam la o natură moartă cu un rac și un vas de metal, când am auzit pași pe pardoseala de marmură din spatele meu. — E pictat de Karl Schuch, să știți, zise Haupthändler. Are o valoare considerabilă. Făcu o pauză, adăugând apoi: Dar e foarte, foarte anost. Poftiți, vă rog, după mine. Mă conduse În biblioteca lui Six și Îmi spuse: — Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fost săptămâna trecută, cam atunci când am auzit că Junkerul ăla a fost omorât. Am mers spre vest pe Unter den Linden către Pariser Platz și Adlon. Am intrat pe ușa frumoasă a hotelului În somptuosul lobby cu coloane pătrate din marmură neagră cu irizații galbene. Peste tot erau objects d’art de bun gust, iar din fiecare colț se ivea strălucirea a și mai multă marmură. Am intrat În bar, care era plin de jurnaliști străini și de funcționari de pe la ambasade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Adlon. Am intrat pe ușa frumoasă a hotelului În somptuosul lobby cu coloane pătrate din marmură neagră cu irizații galbene. Peste tot erau objects d’art de bun gust, iar din fiecare colț se ivea strălucirea a și mai multă marmură. Am intrat În bar, care era plin de jurnaliști străini și de funcționari de pe la ambasade și l-am rugat pe barman, un vechi prieten de-al meu, să-mi dea o bere și să mă lase să dau un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
realității, cât și al reveriei. Busturile care alătură, În Grădina Publică din Trieste (și din carte), pe Joyce lui Slataper, Saba și Svevo sunt un bun exemplu. În locul bustului lui Svevo, mereu furat din parc, rămâne vizibil doar soclul de marmură. Așa se și cuvine, crede Magris, unui scriitor care orbitează „În jurul golurilor, absențelor vertiginoase, ascunse sub un zâmbet de sfinx”. Vandalul nu poate fi, de fapt, decât „un critic literar”... La rândul său, un clasic În viață al orașului, Claudio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de lotus acoperă, pe anumite porțiuni, lacul. Printr-un pod, sunt legate de țărm pavilioanele în diverse stiluri construite în timpul dinastiilor. Locul e ornat cu stânci și e înconjurat de plopi, piersici și caiși. Faimosul Pod Rupt e construit din marmură albă și granit, o structură semănând cu o curea subțire, arcuită. Nu mai e nimeni în afară de noi doi. Mao pare absorbit de frumusețea care ne înconjoară. După un răstimp, își ridică în sus bărbia, ca să simtă soarele pe față. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ce înseamnă să fii artist? Muzica lui Yu mă face să plâng. Deja mi-e dor de el. Chun-qiao e cel mai dur dintre noi, și ăsta e norocul lui. Foșnetul rochiei sale de mătase a încetat, Pe dalele de marmură se așterne praf. Camera ei goală e rece, nimic nu se clintește. Frunze uscate se strâng grămadă în fața ușii, pe covoraș. * 6 octombrie, miezul nopții. Grădina Nemișcării. Pe lângă zidurile groase se aud zgomote. Pași în spatele porților. Șoapte. Cineva vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
le cumpăraserăm. Ăsta era jocul? Vorbitul tău prin stație? Tu erai? Cap de capră? Tu l-ai inventat, frate. Te făcea să râzi. Făceam chestia cu stația, trăncăneam între noi de la distanță, când tu ai... Mark Schluter e o statuie. Marmură, nu alta. Și voi. Sunteți băgați în toată chestia asta. Încep să vorbească în același timp, încercând să explice, să ascundă adevărul. Mark își acoperă urechile cu mâinile. Lăsați-mă să cobor. Opriți mașina. Lăsați-mă să mă dau jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se simtă rușinată. Când ajunseră la dezbatere, era deja spăsită. Îl luă de braț, în timp ce traversau parcarea primăriei. Îi dădu drumul în hol, când îi văzu pe Karsh și pe colegii lui de la Platteland. Rămase cu ochii în jos, la marmura de culoarea piersicii, în timp ce Daniel o conducea spre sala de dezbateri. Își căutară locuri în încăperea care se umplea de lume. Daniel scrută sala. Îi urmări privirea, peste mulțimea în majoritate geriatrică. Doi puști de la postul de televiziune al universității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de jur-împrejurul camerei. Nimeni nu părea doritor să îmi întâlnească privirea. —Tom? am spus. Tu vorbeai cu ea aseară. Și-a ridicat pentru o secundă capul. Mi-aș fi dorit să nu facă asta. Arăta ca propria mască mortuară, făcută din marmură cerată de origini antice. Poate i s-ar fi potrivit unei persoane cu o structură osoasă impecabilă, dar fața lui mare și îndesată de irlandez nu era demnă să o poarte. Ochii lui, care de obicei erau de un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ai cum să le greșești. Ochii lui Lee priveau goi înspre cerul alb ca hainele ei, alb ca și pielea. Jacheta pufoasă în care era înfășurată, confortabil și protector, nu-i mai ținea de cald. Era vânătă și înghețată ca marmura, pielea și corpul ei erau țepene; inflexibile, reci, toate păreau să fie la locul lor, la prima vedere, dar ea nu mai era deloc. Și dacă doar atât a mai rămas, corpul ei, setul de cercei mici și albi, dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dacă m-aș fi gândit. Nu ar fi fost evident pentru cineva care nu o cunoștea pe Lee, dar eu o cunoșteam și, deci, știam cât de ordonată îi plăcea să-și țină bucătăria. Cabineții din inox cu blat de marmură erau la fel de strălucitori ca întotdeauna, podeaua cu gresie albă fusese măturată și spălată de curând. Cu toate astea, pe unul din blaturi, erau teancuri de cutii de cereale, de zahăr, de făină, de orez și de biscuiți, cartonul lor lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care am sunat iar, urmând un nou set de bușituri în ușă. Nimic încă. Fir’ar. Am strigat: — Domnișoară Jackson? Sunteți acasă? Mi-am auzit vocea, șocant de puternică în liniștea de acolo, cu ecou de-a lungul coridorului de marmură, până la ușile de mahon de la intrare. Nici un răspuns. Eram gata să renunț când, de după ușa apartamentului vecin se iuvi un cap. Era capul unei femei, curioasă ca o maimuță. Restul corpului ieșise puțin încovoiat și cu sfială, ca și cum în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
negre elegante pe care le pusesem acolo cu grijă, pentru nevoi de genul ăsta, mi-am scos cagula și am demarat. Clădirea McCott Shaw, situată chiar lângă Great Portland Street, era fără îndoială o companie corporatistă. Fațada impunătoare era din marmură rozalie, care la parter era sculptată în coloane dând impresia unor gardieni aliniați în tăcere în fața clădirii. Ferestrele erau fumurii; la fel și ușa imensă. Era o adevărată pată neagră înrămată de un arc masiv, în stil gotic, din marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
marmură rozalie, care la parter era sculptată în coloane dând impresia unor gardieni aliniați în tăcere în fața clădirii. Ferestrele erau fumurii; la fel și ușa imensă. Era o adevărată pată neagră înrămată de un arc masiv, în stil gotic, din marmură roz. Nici un mâner, nici o sonerie. Per ansamblu efectul era cel al unui palat de zahăr creat de Charles Addams într-una din zilele lui proaste. Am traversat strada și m-am apropiat cu precauție de ușă. S-a despicat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
într-una din zilele lui proaste. Am traversat strada și m-am apropiat cu precauție de ușă. S-a despicat de la mijloc, deschizându-se. Impresionant. Recepția avea dimensiunile unui teren de fotbal, pavat cu și mai mulți metri pătrați de marmură roz. Un birou enorm în formă de semicerc lua curba în mijlocul camerei, ca un val roz imens care s-a spart de perete și s-a întărit acolo. în spatele lui stătea o femeie cu părul prins într-o perfectă coafură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Archer. * * * Nu mi-a oferit nimic de băut. Mi s-a părut destul de nepoliticos. Dar poate nu avea bar. Biroul părea atât de nou de parcă l-ar fi ținut de bun și ea de fapt lucra altundeva. Nici urmă de marmură roz la etajul trei. Aici pereții erau gri deschis și mobila neagră din module. Foarte liniștitor. Pe pereți atârnau tablouri înrămate ale lui Monet, fără îndoială aduse la grămadă de către decorator, în timp ce pe birou se afla numai o presă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
s-ar fi putut întâmpla? 14tc "14" Bănuisem că Laura Archer va pleca dis-dedimineață de acasă și avusesem dreptate. La șapte și jumătate ieșise din căsuța ei curată, urcase în taxiul care o aștepta și fusese dusă la castelul de marmură roz unde lucra. Laurei Archer îi plăceau taxiurile. Din fericire mă oprisem înainte să-mi cumpăr un pateu cu brânză și un espresso, așa că eram bine înarmată ca să o aștept în fața castelului roz să iasă din nou. Mă hotărâsem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spre icoane și imploră dumnezeirea să-i dea putere ca să se roage. După liturghie, la Curte, femeile au prânzit cu doamna iar bărbații cu mitropolitul Theodosie și cu vodă. Sala în care mâncau era foarte frumoasă, cu zugrăveala iscusită imitând marmura albă cu vine roz-gălbui, cu ferestre largi. Mihai o privea uimit, nu o mai văzuse. Șerban mutase Curtea domnească în casele sale noi, peste drum de Biserica Doamnei și de casa beizadelelor, în care locuia de fapt doamna sa, Maria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceva șoptit. Acesta dispăru în curte și după câteva minute se întoarse spunând că vodă o așteaptă pe jupâneasa Stanca Brâncoveanu. Stanca duse degetul mâinii drepte spre buze cerându-i arnăutului să vorbească încet și se îndreptă spre treptele de marmură albă. Târgul abia se trezea. Intrând în cancelaria domnească, Constantin Brâncoveanu nu întâlni grămăticii cu care lucra de obicei, ci fețele simandicoase ale celor mai înalți dregători ai țării, unchii săi. Nașul Dinu, marele stolnic Constantin Cantacuzino, moțăi din cap
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]