4,850 matches
-
care-l observi este și mai fantastic În această ambianță de epocă a glaciațiunilor. O calitate paradoxal tropicală, pentru că fiecare ramură laterală, fiecare bifurcație, fiecare coamă a acestor pitici Împovărați de ani este Încotoșmănată În alte plante - nu numai de micuțele polipode ale majorității pădurilor de foioase, ci de ferigi uriașe, desfășurându-și elegant penajul; tufișuri de afini, ierburi, perne gigantice de mușchi și festoane de licheni. Grohotișul de bolovani de granit, golaș pe Întinderile pârloagelor bătute de vânturi, desfășoară aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
alamă, cu țilindru de sticlă, mai așteaptă, cu resemnare, să sucombe în acest univers ruginiu. Odihnească-se în pace strada cuminte, ușile din lemn de stejar masiv, curat și sfânt, clematitele strânse în tufe, cu flori albe și violete, din micuța mea insuliță! murmură, câteodată, domnișoara Cristina, la urechea lui Mircea, când în fine pășesc, amândoi, pe segmentul de trotuar, izolat în mareea murdară a dărâmăturilor. Toată această mică societate, în care prețioasă, ca aurul, e numai Cristina, adastă, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de deziluzie, pentru primirea iritată pe care i-o rezervase ignoranța contemporanilor: Taci, dragă! Ma biche, bucură-te că mă revezi întreg, fiindcă m-am prăbușit într-o genune a Timpului... Sesizând că explicația lui are niscaiva efect emoțional asupra micuței sale jumătăți, ba chiar și asupra celorlalți excursioniști, plusă cu aplomb: Cine știe ce se putea să mai pățesc? Dacă nu mă salvau un Vânător primitiv și o Femeie cu gâtul lung strâns în inele de aramă, care m-au întărit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Nu-i nimic, puteam s-o facem În continuare, În definitiv era important ca, ieșind În public, s-o facem masiv, copleșitor. Înainte Însă, trebuia să ne semnalăm prezența În tot orașul. Așa că cei doi au venit cu un abțibild micuț care trebuia multiplicat În mii de exemplare și arăta cam așa: obiectiv supravegheat de celebrul animal Trebuia lipit pe toate magazinele din centru, pe toate vitrinele, pe stâlpi, pe garduri, pe ferestrele caselor, pe ușile instituțiilor, la primărie, la finanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nimic nu mă va opri să îți fiu alături și împreună vom găsi puterea de a îndepărta răul zilelor nefericite trăite acolo, putând astfel să-ți regăsești sufletul. Mulțumesc, șoptește el și cu o însuflețire tandră duce la buze mâna micuță ce temură înfiorată. Ne vedem mâine, da? La zece. Bine? Abia aștept. Noapte bună. Ușa automobilului pocnește sec în urma lui. Vehiculul demarează și Marius petrece din priviri silueta întunecată până dispare după primul colț. Se întoarce și pornește către intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce strânge la piept un bebeluș, se prăbușește ca lovită cu un baros uriaș. Văpăi șerpuitoare de flăcări ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața schimonosită de durerea efortului se târâie pe coate și genunchi către gangul din apropiere. Oprit din fugă, Marius ridică în brațe femeia aproape leșinată. Aplecat de spate, începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în evidență drăgălășenia trăsăturilor arse de soare, pune jos coșul de nuiele plin cu legume apoi primește copilul cu grijă ocrotitoare în brațele sale. Își desface ia, apucă sfârcul sânului între degetul mare și arătător și ghidează atent și delicat micuța gură către el. Liniștit, pruncul începe să sugă cu poftă. De afară, prin zid, pătrund detunăturile seci ale bombelor ce se întretaie cu bubuiturile surde ale tunurilor. Undeva, în apropiere, lovește un trăsnet asurzitor. Toate privirile fixează tavanul din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tălpile bocancilor. La capătul culoarului, câteva trepte duc către subsol. Le coboară grăbit. Se succed câteva săli, bucătăria, magazia de alimente, spălătoria, sala de mese. Ajunge în fața unei uși, păzită de un soldat. Stinge lanterna și intră într-o cameră micuță și rece, slab luminată de flacăra tremurătoare a unei lumânări înfiptă în gâtul unei sticle așezate pe masa simplă din lemn. Pe lângă pereți, trei saltele. De pe una dintre ele se ridică un bărbat îmbrăcat într-un pulover negru pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
haidem să ieșim în grădină. Acolo am pregătit tot. În timp ce toate trei ies din casa albă, desprinsă parcă dintr-un basm, ținându-se de mână, Adela ridică privirea spre bunica ei: Dar unde au crescut ei? În timp ce pășesc agale prin micuța grădină plină de flori și miresme deosebite, înconjurată de copaci bătrâni, doamna Hagiaturian începe să vorbească domol, acompaniată de ciripitul vesel al unor păsărele: Oh, cum să vă spun? A fost odată ca niciodată, o țară frumoasă, România... Cuprins Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să închid ochii, nerecunoscând în interpretul de pe scenă, cu burtică și doar din când în când cu unele fleșuri de mișcare care aveau valoarea plastică de altădată, pe dansatorul și coregraful îndrăgit. M-au încântat de-a dreptul, în schimb, micuții elevi ai Liceului de Coregrafie "Floria Capsali" în Apolodor, după Gellu Naum, și acesta un fragment, pe muzica și interpretarea, tot live, a Adei Milea. Această încântătoare artistă, ingenios secondată de coregrafa Silvia Călin, căreia îi văd pentru prima oară
Răzvan Mazilu și invitații săi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8662_a_9987]
-
Bădău Aurel, 61 ani l Holecska Iustina, 84 ani l Enoiu Ladislau, 51 ani l Pădurariu Iolan, 80 ani l Grigoriu Maria, 79 ani l Lungu Laura, 3 luni l Voichiță Debora, 5 luni l Ivan Maria, 2 zile l Micuți Emanuel, 10 zile l Târlea Aurel, 63 ani l Șargu Vasile, 74 ani l Drăgoi Paulina, 78 ani l Cercel Ioan, 76 ani l Periat Maria, 52 ani l Cârstea Victor, 81 ani l Balea Elisabeta, 60 ani l Kurcz
Agenda2006-13-06-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284905_a_286234]
-
italiene, sau pot poposi la S Achtele Wine Tavern pentru a degusta cele mai bune vinuri. În Franța, la Chamonix, stațiune situată la poalele vârfului Mont Blanc, tinerii căsătoriți pot petrece o vacanță romantică în inconfundabilul stil francez. Plimbările pe micuțele străzi pietonale pietruite sunt reconfortante, la fel ca și turul de 20 de minute cu telescaunul, regiunea oferind priveliști spectaculoase. Hotelul Mont Blanc este un popas potrivit înainte de plecarea pe pârtiile de schi, dar și pentru petrecerea timpului liber. Câteva
Agenda2005-48-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284439_a_285768]
-
așa?" șoptii. Nu știu! zise Matilda. Degeaba o întorc eu și o pun să doarmă întinsă, o găsesc cum o vezi." Mă aplecai și o luai în brațe așa cum era, ea deschise ochii, și în prima clipă simții corpul ei micuț într-o svîrcolire de retragere, dar apoi se uită la mine fără să clipească, în expectativă. "Silvia, e tata", șopti Matilda, și atunci copilul se încredința glasului cunoscut, își deturna privirea și îngînă interogativ: "Tata?! Tata?" "Tata, mamă, a venit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
expectativă. "Silvia, e tata", șopti Matilda, și atunci copilul se încredința glasului cunoscut, își deturna privirea și îngînă interogativ: "Tata?! Tata?" "Tata, mamă, a venit acasă să se joace cu tine... Sărută-l pe tata..." Fetița se relaxă, corpul ei micuț se făcu moale, se aplecă, dar n-o lăsai să mă sărute, o sărutai eu, cu grijă să n-o sperii, o mângâiai pe părul ei blond, îi sărutai mânuțele. Era amețitor cum mă privea, se uita în lături, într-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fetiței deveni intensă. "Barba!" zise ea uimită, dar ca pentru sine. Da, mamă, barba, zise Matilda. Tata are barbă, dar o să și-o radă, să nu te zgîrie..." Și mi-o luă din brațe, și o puse jos, și îndată micuța făptură începu să meargă, dar cu o direcție sigură. Matilda se luă după ea, "Hai, zise, aruncă și tu zdrențele alea, fă o baie și să ne așezăm la masă. Vezi că avem acum un boyler. Am tras gaze, am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar oamenii se omorau aici unii pe alții... Când mă întorsei să mă uit în urmă, în aceeași clipă el își retrase capul și ghișeul rămase gol... X Făceam lungi plimbări cu fetița în brațe în timp ce Matilda lipsea, și numai micuțul ei corp fragil lipit de inima mea îmi împrăștia bizara melancolie cu stările ei agresive care îmi sfâșiau mațele. Cărțile pe care le iubisem nu mă mai atrăgeau. Abia aveam puterea să nu-i învinuiesc pe cei care le scriseseră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vedea nimic de jos, n-o dureau picioarele, vroia în brațe, sus, și atunci ghiceam că era stăpânită de o curiozitate avidă și tăcută. Când luminile unui automobil apăreau în depărtare îl lua în primire și când trecea de noi micuțul trup avea o svîcnire și se răsucea înapoi cu ochii mari deschiși și cu pupilele imens dilatate urmărind dihania până nu se mai vedea. Vitrinele strălucitoare o atrăgeau ca un magnet și vigoarea bruscă de opoziție pe care mi-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
numit Ion Micu. Dar acea braserie existase oare? Ia să verificăm... Da, ce bizar, a existat, iat-o... Ia să intrăm, poate chiar o să găsesc în colțul știut pe acest fost prieten la care ținusem atât de mult și pe micuța lui damă, sa petile femme, cu trăsături de statuetă veche, care învăța sanscrita. O fi învățat-o? O fi făcut progrese? Intrai și dintr-o ochire îi zării acolo, în stânga, așezați pe bancheta roșie, care făcea un colț cu peretele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
destupare de care nu se săturase, dar ar fi vrut, dacă se putea, s-o schimbe, cu toate că legea ei, dibuită în vechile rostiri sanscrite, îi spunea că schimbările nu sânt în bine. Hai, zise ea, să-l ascultăm pe Victor." Micuța statuetă, care chiar îmi plăcuse odată, vroia acum să-l asculte pe Victor! Destupă! Eu spusesem asta pe-atunci, și iată, în mod naiv vroia să redevin vesel, să potențez adică iarăși prin prezența mea afecțiunea ei bleagă pentru bărbatu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
altor detalii, vă înțelegeți cu soția mea..." "Poate să vină de câteva ori pe săptămână mama să-mi gătească?" mai spusei. "Desigur!" mai zise și inginerul și îmi dădu cheile de la intrare. Rămas singur cercetai odaia. Biroul în sine era micuț, dar fata pusese pe el o planșetă albă de lemn și era foarte comod să lucrezi pe planșeta aceea, nu ți se loveau genunchii de nimic. Patul era de fier, asemeni celor din spital, de fapt o simplă somieră, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de Hegel... Și nici eu nu sînt..."' și mă întrerupsei izbucnind în râs. Tatăl ei, cu humorul adesea strâmb și ascuns al intelectualilor specialiști, nu-i spusese că am fost universitar, ci un simplu strungar, ceea ce pe fată o uluise. Micuță, delicată și tăcută, tânăra doamnă se făcu liliachie auzind hohotele mele, în timp ce inginerul, surâzând cu o satisfacție ironică, îi spunea abia acum că domnul Petrini a predat câtăva vreme la catedra de filozofie, alături de marele poet și filozof, și că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea mersul ăsta?) și parcă nu mai crescuse de când maică-sa n-o mai lăsase s-o întîlnesc sau poate aceste spații mari în care eu n-o văzusem niciodată de la distanță mă făceau să descopăr cât era ea de micuță pe această lume în care i se dăduse drumul? Ei, Silvia, gândii, ce cavaler o să știe să prețuiască acest mers al tău când o să ajungi domnișoară? O să fii desagreabilă la plimbarea în doi, cu acest legănat al tău care mie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă întrerupse deodată, ași zice cu brutalitate, îl cunosc, mi-a fost profesor... Vă cunosc și pe dumneavoastră, domnule Petrini, și cunosc și braseria asta, unde vă întîlneați și discutați... Eram foarte geloasă pe dumneavoastră doi și mai ales pe micuța cadână de porțelan care avea privilegiul nu numai să asiste, dar să fie și admirată de dumneavoastră... O admirați, nu?... V-am văzut... Da, o admirați, n-o iubeați, se vedea clar... Dar o admirați foarte tare..." Simții cum trecutul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe lângă o piscină naturală... "Sînt pești, păstrăvi, zise casiera, vreți să vedeți?" În timp ce femeia care ne primise dispăruse undeva, zise ea, să aducă cheile.) Da, erau pești, se vedeau înotînd în adâncurile limpezi ale apei. Dinspre deal cobora susurând printre micuțe stânci un pârâu, intra pe sub un pod alb de lemn de frasin și dispărea în piscină, ca să iasă douăzeci de metri mai încolo, pe partea cealaltă, pe sub un pod de astă dată de beton, țâșnind de sub el cu o oarecare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
privire ucigașă, ași zice carnasieră, pe doamna Cucu, care clămpănea din gură și avea aerul că nici nu ne cunoștea... Niciodată n-o surprinsesem pe Suzy stăpânită de o astfel de furie rece și orgolioasă... Atunci văzui cum timida și micuța fiică a doamnei Cucu, care mă luase drept muncitor-filozof (și care între timp născuse un băiețel, trebuia să aibă acum trei ani), îi șoptește ceva soțului ei. Acesta dădu din cap, se ridică, intră în odaia tampon dintre a mea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]