10,460 matches
-
însoțeau ascensiunea scării. În cam șaptezeci și cinci la sută dintre ele, personajul principal era Caitlin. —Doamne, mi-aduc aminte de poza asta! Nick se oprise în fața uneia dintre fotografii și-o arăta cu mâna. Asta a fost făcută în luna de miere. De fapt, chiar eu am făcut-o. Ca întotdeauna, Caitlin arăta splendid, cu părul blond și strălucitor răsfirat pe umerii bronzați. În poza aia stătea cu picioarele scufundate până la glezne în apa mării. Nick a început să urce din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fusese și ea invitată, numai că data nunții coincisese cu demult plănuita ei călătorie cu rucsacul în spate prin Australia, așa că trimisese un buchet foarte frumos de flori și se mulțumise cu vizionarea casetelor de la nuntă și din luna de miere, care însemnase două săptămâni petrecute în Seychelles. La o astfel de nuntă visase și Susan din totdeauna. Dar, acum, femeia s-ar fi mulțumit cu orice fel de nuntă. Susan deschisese subiectul căsătoriei de vreo două ori în ultimele luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai trecut prin chestia asta. După ce a urcat scările către etaj, Alison s-a oprit în fața unei comode cu sertare, pe care erau așezate mai multe fotografii de familie. Două erau cu ea și Luca - ambele făcute în luna de miere - dar restul erau cu soțul ei și cu băieții acestuia: plimbându-se prin parc, prostindu-se prin Disneyland-ul din Paris sau cuibăriți pe canapeau din casa părinților lui Luca. Dac-aș putea să dau timpul înainte, s-a gândit Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zâmbet care nu-i părăsise buzele aproape toată ziua, începând cu mijlocul dimineții, când James o sunase ca s-o anunțe că Deborah născuse un băiețel. Șah-mat, s-a gândit Julia pentru a mia oară, în vreme ce scotea păstârnacul tras în miere de la cuptor și-l răsturna din tavă cu mână de expert. Acum că făcuse un copil cu altcineva, era imposibil ca Deborah să continue să exercite o influență atât de puternică asupra vieții lui James. Femeia avea să fie ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
limite? Amândoi au continuat să-și mănânce aperitivul - James devorând aproape tot platoul, iar Julia ciugulind delicat de pe margine. După câteva minute, femeia a luat resturile și le-a înlocuit cu cele două farfurii cu friptură și păstârnac tras în miere. —Mulțumesc, a spus James distras, scoțându-și cravata de la gât și așezând-o pe spătarul scaunului. Julia l-a studiat câteva secunde. —Te simți bine? Mi se pare că ești puțin cam tăcut. Da? a întrebat-o bărbatul surprins. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
imprevizibil, nu-și anunța niciodată prezența, dar cel puțin îi era recunoscător pentru iuțeala cu care sfârșea cu victima sa, în timp ce nisipurile mișcătoare de la malul lacurilor sărate se distrau cu prada lor de parcă ar fi fost o muscă picată în miere, scufundând-o centimetru cu centimetru, fără cea mai mică posibilitate de a scăpa, în cea mai lungă agonie ce se poate imagina. Din toate aceste motive înainta acum foarte încet spre nord, încercând să ocolească acea întindere albă ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nemulțumiți. Repetă procedeul și avansă încă doi metri. încercă până în amurg și, când hotărî să se lase păgubaș, nu-l despărțeau nici măcar o sută de metri de vulturi și morți. Mâncă și bău, pregăti o supă cu biscuiți, apă și miere, reuși să-l facă pe Abdul-el-Kebir s-o înghită și, odată cu căderea nopții, se ghemui cu genunchii strânși pe o pătură pusă pe nisip și adormi îndată. De data asta nu vulturii l-au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lor cu milioanele, acoperind soarele la amiază, pentru ei nu reprezenta imaginea mizeriei, ci dimpotrivă, a prosperității și a belșugului timp de multe luni. Peste trei ani aveau să se întoarcă și Laila o să le facă făină, care, amestecată cu miere și curmale, o să-i încânte pe copii. îi plăceau prăjiturile acelea și ducea dorul ceasurilor din amurg, când mesteca o bucată, privind soarele ce se ascundea și sorbea ceaiul fierbinte la intrarea cortului său. Apoi, pe când femeile mulgeau cămilele ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i aia?! Copiii miei? Nu-mi suflă-n față! De mici i-am învățat! Și să fie spirt, auzi, spirt! Și să nu iasă din cuvântu’ mă-sii. Să-și spele rufele, da, și curățenie, la mine-n casă lingi miere de pe jos, da, și la gătit se pricepe copiii miei. Ardeii ăștia umpluți ie făcuți de fii-mia aia mare. Ia de gustă, domnu’ Ogrinjan, să-mi spui ce notă-i dai. Nu-i nevoie să gust. Se vede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i spre binele copiilor, bineînțeles, în timp ce-i făcea și ei un mare bine, care bine s-o fi răsfrânt și asupra lui. Păi, să facem bine, ca să avem parte de bine oriunde ne-om duce. În apogeul acelei luni de miere, ea simțea nevoia să se extindă. Nu-i mai ajungea oficiul, plănuia să-și ia iubitul acasă în timpul turelor duble ale milițianului, și că ce rău îmi pare domnu’ Ogrinjan că nu ne-am cunoscut mai demult; și-n timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gândul ei ascuns îl chemase, ca să-i împrospăteze acel curaj al vieții care, de o vreme, i se vlăguise... Timp de o săptămână, el n-a mai plecat de la ea. N-au ieșit deloc din casă în săptămâna aia de miere. Mirela i-a pus fotoliul-pat lui Mugurel în bucătărie și-l trimitea doar pe el după mâncare și după bere, și coniac mai ales, hrana cea de toate zilele a lui Vandam. Era într-o veșnică stare de semitrezie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Își Îngrijea apropiații când cădeau bolnavi, știind să le prescrie poțiuni pentru a le Înviora starea. Astfel, se cunoaște una din rețetele sale, hărăzită să activeze creierul adepților și să-i facă mai apți pentru studii. E un amestec de miere, de nuci pisate și de coriandru. După cum se vede, un leac foarte dulce. În pofida unei tradiții Încăpățânate și seducătoare, trebuie să ne supunem evidențelor: Asasinii nu foloseau alt drog În afara unei credințe lipsite de nuanțe. Întărită În mod constant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În marea Încăpere În care locuia Hasan, un „bazin miraculos” care se umple pe măsură ce se golește și care, minune de ingeniozitate, nu dă niciodată pe dinafară. În privința proviziilor, Marele Maestru a pregătit puțuri În care se Înmagazinează uleiul, oțetul și mierea; el a strâns, de asemenea, orz, seu de oaie și fructe uscate, În cantități considerabile, suficiente pentru a rezista unei Încercuiri totale vreme de aproape un an. Ceea ce, În epocă, depășea cu mult posibilitățile de rezistență ale asediatorilor. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
păcat că nu ești mai mare. Ai putea fi prietenul meu, ne-am plimba cu motocicleta și ne-am săruta.” Am tăcut și mă simțeam, nu știu cum, amețit. Orice cuvânt ce se va rosti acum va fi, cu siguranță, dulce ca mierea. Ea a tăcut și a venit mai aproape. Dintr-o clipă în alta, se va lipi cu tot trupul de mine, apoi mă va trage spre ea și îmi va da un sărut pătimaș. Cu limba și cu tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
gând: „Tată, trebuia să mă lași să vorbesc cu mama”. Și așa e destul de greu să te trezești dimineața fără să primești sărutări ușoare ca fluturii, sau să trebuiască să fii bolnav, fără ca mama să-ți aducă laptele cald cu miere la pat. Când mama spunea febră, știam că sunt bolnav cu adevărat, fără glumă, și că mai târziu nu voi fi nevoit să falsific semnătura din carnetul de absențe. Afară era de mult ziuă și eu zăceam cufundat în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o deschid și ies, mă așez pe scările reci, numai în cămașă de noapte, privesc ziua aceasta învăluită în lumină aurie, cu adieri pline de tandrețe legănând frunzele și adunând în trena ei rămășițele miresmelor de flori colorate, nori de miere mângâindu-se unii pe alții de dor. Întotdeauna urâsem zilele precum aceasta, intram în existența lor ca un oaspete nepoftit, exact în asemenea zile ieșea la lumină tristețea, neavând unde să se ascundă de atâta strălucire, precum un iepure speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ea, sugea de la mine laptele călduț și îl împrăștia pe el, reunindu-ne astfel, buzele lui murmură ceva în urechea ei, gângurește cu ea pe limba copiilor, o face să-i danseze în brațe, un dans de lapte și miere, așa au fost primii ei ani alături de noi. În prima iarnă, stăteam cu toții într-o cameră, dormeam în același pat, focul ardea în sobă, iar dacă ieșeam numai o clipă, frigul din restul casei părea neverosimil, eram parcă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plec privirile la podea, îmi este interzis să văd asemenea lucruri, asta îmi amintește de Yael, dar deodată îmi dau seama, mi se pare sau este chiar Yael, cu părul vopsit în altă culoare, un maro deschis, împăciuitor, de culoarea mierii, în locul acelui roșu țipător, trupul micșorat fără burtă, iar dacă este ea, înseamnă că s-a răzgândit și l-a luat cu ea pe Mikha cel micuț, pentru a-i fi mamă toată viața. Mă apropii de ea pe vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cel de care zice ăsta. Nu e niciodată ăla.” „Care?” „Ăla care crezi că este. O dată, să fi avut eu cinci-șase ani, am visat că aveam o trompetă. Aurită. Știi, unul din visele alea În care simți că-ți curge miere prin vine, un soi de poluție nocturnă, cum poate să aibă și un impuber. Nu cred să fi fost vreodată mai fericit decât În visul ăla. Niciodată. Bineînțeles că la deșteptare mi-am dat seama că trompeta nu era nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
țeastă, lucios. În epocă, pieptănătura pe spate se numea, În popor, mascagna. Voiam și eu mascagna. Cumpăram de la piața târgului, lunea, pentru niște sume derizorii față de situația bursei de valori, dar imense pentru mine, niște cutii cu briantină grunjoasă ca mierea de fagure și-mi petreceam ore Întregi să mi-o Întind pe păr, până mi-l laminam ca Într-o singură calotă de plumb, o cască. Apoi Îmi puneam un mic fileu, să mi-l țină apăsat. Cei din Fundătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deja În măsură să-i vestesc lucruri formidabile. „E o istorie incredibilă. Manifestele apar Într-o epocă În care textele de felul ăsta se găseau cu ghiotura, toată lumea caută o reînnoire, un secol de aur, o țară de lapte și miere a spiritului. Unii frunzăresc prin textele magice, alții fac să asude cuptoarele de fabricat metale, alții caută să domine stelele, alții elaborează alfabete secrete și limbi universale. La Praga, Rudolf al II-lea transformă curtea Într-un laborator alchimic, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceea ce ea nu putea ști, anume că sub o Înfățișare deghizată conduceam rezistența din tot ținutul Monferrato, iar ea Îmi mărturisea că tot timpul sperase asta, și În clipa aceea mă rușinam, pentru că simțeam cum Îmi curge un fel de miere prin vine - vă jur, nici măcar nu mi se umezea prepuțul, era altceva, cu mult mai grozav, grandios - și la Întoarcerea spre casă mă duceam să mă spovedesc... Cred că păcatul, iubirea și gloria sunt asta: când tu Îți dai drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
îl încuraja: așa Gicu! nu te lăsa Gicule! vezi că poți? ți-am spus eu că poți! Ne-am năpustit de-a lungul coridorului și, șontâc, șontâc, ajunserăm în zona frigiderului. Aici am organizat un mini-picnic: castraveciori verzi muiați în miere de albine și apă minerală. După ce am mai prins la inimă, am ridicat tabăra și am străbătut în sens invers coridorul. Expediția se încheie cu încă un tur al mesei din sufragerie. Bolnavul șuieră extaziat: brava nepoate! să trăiești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fotografie și despre figura hibridă de pe goblen. Îl soma să-i dea un răspuns la toate astea. În așteptare, își dădu tricoul jos și, turnându-și dintr-o sticlă de plastic niște lapte de corp Dulgon, cu lavandă albă și miere, începu să și-l întindă pe bust, apoi pe coapse. Un orăcăit ieșit din boxele computerului îl anunța că primise un mail. Puse sticla pe birou și se aruncă în fotoliu. Da, era răspunsul doctorului. Îl deschise cu un dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nunta? — Nu plec definitiv. — Teofana! Teofana! Cu tot programul încărcat în ultimul timp al Teofanei, tot se întâlneau în parc pentru antrenament, pe care-l mai neglijau în favoarea discuțiilor, a vorbelor frumoase, a alintărilor, trăind într-o adevărată lună de miere,deși nu-și oficiaseră căsătoria. Când rula un film bun în oraș se duceau să-l vadă. ]într-o zi, după ce au alergat în parc, când au obosit s-au așezat pe o bancă să-și spună cum își mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]