7,435 matches
-
un frumos film pe tema asta, difuzat de mai multe ori prin decembrie) se ocupă de misterul dispariției celui care a fost un mare gazetar, un adevărat revoluționar, un interesant cineast și dramaturg: Bebe Costinaș. E incredibil să dispari, în mileniul trei, fără să se știe unde, cînd, cum, de ce. E greu de crezut că aceeași televiziune care ne oripilează zilnic, cu cadavre descoperite după două, trei, ori zece zile, nu poate da nici o veste despre (ipoteticul?) corp neînsuflețit al foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și amintirile din amintiri se construiesc. Punct. De două ori, Timișoara... 2000. Eram la Timișoara și montam o savuroasă comedie de Ray Clooney (ba, chiar, am senzația că aici dețin un insignifiant record: am semnat, probabil, regia ultimei montări a mileniului premiera a fost pe... 31 decembrie 2000. Și Revelionul s-a sărbătorit ce frumos! în teatru!). Dar nu despre festivisme este vorba; ci despre un aspect mai puțin plăcut, deși nu lipsit de haz. Înaintea mea, montase acolo un celebru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fără copilărie 5 Unu 11 Doi 83 Trei 131 În colecția Epica au apărut recent (alfabetic): Vasile IFTIME, De la Petru citire Romel MOGA, Drumul regăsirii Constantin PÎRÎIALĂ DOROȘ, Cuib de litere Gheorghe SCHWARTZ, Hotarele istorice Constantin SIMIRAD, Pelerin prin două milenii Dan TOMORUG, Hotarul zeilor Eugen URICARU, Complotul sau Leonard Bîlbîie contra banditului Cocoș 6 Lucian ZUP 5 Manual de jocuri pentru copii
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mai bune, pentru dezvoltare și pace, Secretarul General al O.N.U., Kofi Annan, cel care consideră că “sportul este cea mai bună școală a vieții”, solicită în anul 2001 un raport cu privire la rolul și valențele sportului în realizarea obiectivelor mileniului de dezvoltare, colaborare și pace. În contextul acțiunilor de promovare a sportului ca cea mai bună școală a vieții, Kofi Annan propune adunării generale a UNESCO (Paris, 8 ianuarie 2003 adoptarea unei rezoluții asupra valențelor pe care le presupune sportul
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
față de adversar, respectul față de reguli (arbitrii. Toate activitățile derulate în lume în anul 2005, cu ocazia promovării “Anului Internațional al Sportului și Educației Fizice” au pus în evidență contribuția domeniului la realizarea obiectivelor O.N.U. pentru dezvoltare în noul mileniu. În anul 2005, mai mult ca oricând, i se recunosc sportului valențele educative atât în plan individual cât și în planul național, comunitar dar și în cel universal, mondial. Se consideră că sportul înseamnă în plan individual/personal, abilități specifice
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
și colaborare; comunicarea nonverbală, specifică sportului oferă oportunitatea creării unor punți de legătură între popoare, în timp real și cu cele mai mici costuri economice. Contribuția sportului și a educației fizice la realizarea obiectivelor fundamentale ale O.N.U. în Mileniul Dezvoltării Globale (M.D.G se manifestă la nivelul fiecăruia dintre acestea, cu nota de specificitate proprie. 4. Proiectul propus de noi vizează elaborarea unei strategii educaționale privind instruirea și socializarea acestor minori prin utilizarea eficientă a mijloacelor specifice educației fizice
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
efortului cărturăresc de a îndruma literatura spre valorile unui autohtonism creator și spre o nouă solidaritate. Cronica, II, 4 (26 ianuarie 1990), p. 1 ISTORICUL ȘI ISTORIA Ne-a fost dat să trăim la acest sfârșit de veac și de mileniu scadența unui proces istoric care a început demult și care numără, dacă e să considerăm explozia iacobină ca un moment semnificativ al emergenței sale, taman două secole. Bicentenarul Revoluției franceze, evocat de curând în toată lumea, a pus în lumină eforturile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
putut sesiza mereu în istorie. Secolul e o măsură convențională, dar cu toate astea, instinctiv, lumea identifică orice final de secol cu scadențe așteptate în taină. Destule exemple ar putea fi invocate, mai ales de la Renaștere încoace, în jumătatea de mileniu pe seama căreia se pune emergența, dezvoltarea și criza lumii moderne. Acest final de secol XX apare astfel, în multiple viziuni, nu numai ca încheiere de ciclu secular (succesiunea a trei generații) și de milenium, ci deopotrivă ca scadență a ciclului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unei întregi exegeze, care mai ales de la Renaștere încoace a sporit exponențial. Creștinismul e desigur una dintre valorile propuse prin intermediul latinității. Însă artele, medicina, știința în genere, tehnica participă deopotrivă la modelul care a lucrat asupra lumii timp de peste două milenii. A fost un model activ, însă cu discontinuități, și tocmai de aceea Xenopol afirma că redescoperirea valorilor sale prin Renaștere a avut o funcție stimulantă de mare efect, căci a trezit energii latente, a pus la lucru creativitatea omului, în loc să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
că istoria e datoare nu numai să nu mintă, dar nici să tacă asupra lucrurilor pe care le consideră adevărate. Preocuparea morală trebuie să-i însoțească mereu eforturile, adăugându-se la funcția pur cognitivă, care asigură legătura dintre generații, secole, milenii și constituie durata umanității. Ea "ne leagă veșnicia", spune Kogălniceanu, convins, ca și gânditorul antic, că fără istorie am fi condamnați la infantilism, "căci ce este vârsta omului, dacă memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
individ sau de colectivități preocupate de rostul lor în lume. O anchetă riguroasă despre finalitatea istoriei ar conduce, probabil la concluzii negative. Puțini sunt cei care îi acceptă cu inima deschisă rostul pedagogic ("magistra vitae") ce i se atribuie de milenii. Domină mai curând o atitudine sceptică, afină cu aceea impusă la începutul secolului de Paul Valéry și alți gânditori stând sub semnul unui hipercriticism, căruia i s-a reproșat de altfel, cu temei, sacrificarea nuanței de dragul culorii tari, a analizei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Eminescu, în condițiile unor schimbări dramatice în toată Europa de est, Ion Druță, reformula astfel, în preajma noului nostru miracol colectiv, metafora luminii extingibile. Lumina a fost reaprinsă, odată cu întrebarea scriitorului: "Ce se petrece în fond cu lumea noastră la acest sfârșit de mileniu?" Chestiunea se cuvine a fi tratată global, așa ne îndeamnă cei dinaintea noastră, de la Kogălniceanu și Xenopol la Iorga și Nistor, de la I. Lupaș și G.I. Brătianu la istoricii mai noi care au consimțit să ia parte la renașterea națională
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ar înțelege din maxima amintită, ci un lucru mai adânc, privitor la consubstanțialitatea celor două ipostaze. Scrisul istoric nu numai că se constituie pe seama istoriei, dar participă la viața acesteia, intră în țesătura ei cea mai intimă și o sporește. Milenii de-a rândul istoriografia s-a voit cu toate astea în afara istoriei, fără perspectiva și fără conștiința devenirii sale. Interesau mai ales achiziția și transmiterea de știri, alături de programul moralizator și de retorica justificativă. Herodot voia, prin Istorii, ca faptele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lanț", pe fundalul dezbaterilor despre postmodernism și despre nevoia unor explicații globale asupra timpului nostru 1. Cum se explică aceasta? Judecând după felul cum au fost privite de contemporani alte încheieri de secol, cea de acum, coincidentă și cu sfârșitul mileniului, nu poate fi decât un nou prilej de bilanțuri, sinteze, profeții. Toate nutresc un fel de neliniște specială, ca și cum finalul de ciclu ar putea deveni, printr-o stranie decizie, sfârșitul umanității însăși. O serie de împrejurări acutizează acest sentiment care
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
construcției naționale Bogdan-Alexandru Schipor Politica Marii Britanii la frontiera de vest a Uniunii Sovietice: 1938-1941 Dumitru Ivănescu La Roumanie et La Grande Guerre Cătălin Turliuc Confluențe identitare și realități demografice la est de Carpați în secolele XIX-XX Ioan Popoiu Românii în mileniul migrațiilor: (275-1247) * Text redactat (24 martie 1990) la rugămintea lui Alexandru Tacu și a lui Marius Lupu, pe baza unui bruion conceput de un grup ce susținea o radicalizare a programului politic. Când, la 23 iulie 1990, revista "22" mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
vede că disputa asupra sufletului sau asupra rațiunii, asupra inteligenței nu e de ieri, de azi. În zilele noastre, ea privește în principal animalul, ființă de rang inferior, de vreme ce nu are rațiune. Animalul este barbarul omului. * * * Vor mai trece secole, milenii, până ca noțiunea de umanitate să cuprindă întreaga omenire, să ia în considerare toate culturile sau aproape la un loc. Revanșă a celor excluși: mai rămân, încă, popoare primitive mai etnocentrice decât noi (oameni mai regaliști decât regele) care se
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
decât anumite versete din Evanghelie, decât unele texte religioase la care aderă locuitorii lumii "civilizate". Lui, cel puțin, nu-i e rușine de originile lui dimpotrivă. Ceea ce spune el (și nu cu aerul că ar face o descoperire: sunt secole, milenii de când o știe) este că, vrând să trecem peste orice limită, să jefuim fără rușine natura, ne punem de fapt în pericol de moarte. Natura se răzbună. Nu neapărat făcând ca soțiile noastre să fie mușcate de șerpi (răzbunare simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și o funcție magică sau religioasă, dar nu acesta este punctul esențial. Mai întâi, demonstrația oferită de stil: în mod curios, de la Chauvet la Niaux, trecând prin Lascaux, de-a lungul unei perioade de 20.000 de ani (douăzeci de milenii!), regăsim, la grupuri umane care se pare că nu au intrat niciodată în contact, cam aceeași manieră de a picta. Există și o demonstrație prin admirație: arta parietală nu este copilăria artei, cum suntem uneori îmbiați să credem. Prin perfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sale (activismului său). Omul, extinderea habitatului său, febra sa economică, aceștia sunt factorii care au alungat ursul brun de la câmpie și l-au consemnat la domiciliu în Munții Pirinei. Mai întâi respins, iată-l acum amenințat cu dispariția. La începutul mileniului al treilea, de vreme ce era gata să dispară, s-a dorit reintroducerea lui în ecosistem. În timp ce vreo douăzeci de indivizi încearcă, de bine, de rău, să supraviețuiască, adversarii și partizanii venerabilului urs se înfruntă, se contrazic, organizează manifestații. Dintre numeroasele întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
grele pentru speciile animale. Poate că într-o zi nu vom mai ști cum arată ursul decât dacă ne vom ridica privirea spre cer, unde strălucesc încă (nu le fie oamenilor cu supărare!) Ursa Mică și Ursa Mare. În pragul mileniului trei, în Pirinei supraviețuiesc nu mai mult de douăzeci de urși, cea mai mare parte originari din Slovenia, expuși ostilității ce vine din partea populației locale, care nu privește cu ochi buni această imigrație; muntele, cred ei, le aparține celor care
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
acceadă la cunoaștere. Este firesc să ne mire viteza cu care ratus vulgus a devenit Ratus Ingeniosus. Omului i-au trebuit cel puțin trei milioane de ani pentru a se smulge din animalitate. Ingeniosului i-ar fi trebuit doar câteva milenii pentru a-și schimba natura, pentru a scăpa de umilința de a fi nevoit să-și expună vederii organele sexuale, de a fi nevoit să se acupleze cu parteneri de același sânge, de a fi nevoit să doarmă cu straiele
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
E greu să te înduioșezi, să te atașezi de ele, fiecare e replica perfectă a celeilalte, aproape că nici nu mai pot fi numite "indivizi". * * * Secole de-a rândul, strămoșul nostru a rămas aproape singur pe lume, însă de la începutul mileniului al doilea au apărut și alte specii în cele patru zări ale planetei: unele evoluate din șobolan (încă mai există asemenea specii; supraviețuirea lor nu se datorează decât schimbării morfologice avantajoase păr lung și mătăsos, ochi mari, albaștri; devenite, astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
una intră în cealaltă, își lasă acolo sămânța, și, după ceva timp, vin pe lume indivizi noi, ființe diferite (diferite deoarece dețin caracteristicile, inegal repartizate, ale părinților și ale strămoșilor). Unul singur de fiecare dată, pentru specia noastră, de câteva milenii încoace. Doi egal unu, pentru Șobolan, cum a fost, cândva, și pentru om (drăgunul de astăzi naște câte trei sau patru indivizi). Aparent, unul. În realitate, sunt mii, dacă ar fi să numărăm întreaga mulțime a ascendenților. Fiecare individ e
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
principalii determinanți ai competitivității. Dezbaterile actuale pe acest subiect sunt stimulate de preocuparea de identificare a posibilelor soluții pe care cercetarea, dezvoltarea, inovarea le poate oferi pentru depășirea momentelor de criză cu care se confruntă omenirea la acest început de mileniu. Lucrarea are caracter de noutate în literatura de specialitate din România. Studiile consacrate subiectului, mai vechi sau mai noi, ne oferă doar imagini parțiale. Analizele efectuate până în prezent au fost orientate, uneori excesiv, pe importanța în creștere a cunoștințelor în
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
de ieșire din el. Greșit înțeleasă, economia ne rănește, devine un "fiu risipitor", căruia îi tot sacrificăm vițelul cel gras, dar care se întoarce tot mai flămînd, fără a dobîndi "pîinea cea întru Ființă, pentru a-și ostoi foamea, foamea mileniului alb. Aceasta e continua căutare a sensului și rostului omului în lume, fără înțelegerea căruia ți-ai face singur seama, decît să-ți duci mai departe existența pe pămînt, chiar dacă în jurul tău ar fi un maldăr de pîine, cum spunea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]