5,217 matches
-
un fel de simfonie a cuvintelor - lirică și întunecată, pe tema limitelor însingurării”, condiție tragică a ființei contemporane, „nemaipomenit de singure”. Didascaliile implică autorul în structura textului, transformându-l într-un personaj-martor alături de Pescarul I și II, care întregesc perspectiva mitică a tragediei: . Solitudinea, devenită temă principală, se grefează pe o supratemă, a ființei umane aflate într-o dramatică luptă cu destinul impus de o instanță divină, prezentă prin absență. în stilul Psalmilor arghezieni, eul caută certitudinea sacralității, o neagă și
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
aud vorbind. în final, s-a revăzut scena respectivă atât cu imagine, cât și cu sonor, ei având posibilitatea să confrunte observațiile făcute cu situația reală. Romanul debutează cu o expoziție amplă, plasând acțiunea într-un univers cu solide rădăcini mitice, o zonă de simili-rezervație naturală în care oamenii se mișcă grav pe fundaluri cvasi-mitologice, într-un spațiu de altitudini solemne în care muntele circumscrie o lume închisă. Ei trăiesc deopotrivă într-o durată concretă, prezentă, și într-o alta mitică
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
mitice, o zonă de simili-rezervație naturală în care oamenii se mișcă grav pe fundaluri cvasi-mitologice, într-un spațiu de altitudini solemne în care muntele circumscrie o lume închisă. Ei trăiesc deopotrivă într-o durată concretă, prezentă, și într-o alta mitică, ținând de prototradiții, cuviincios, purificat, hieratic. Filmul, însă, aduce în prim-plan imaginea obsesivă a lui Nechifor Lipan, trecând peste o apă întunecată, călătorind cu spatele spre privitor (imagine ce în roman se încheagă din trăirile abisale ale Vitoriei, greu
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
se săvîrșește, mai întîi, prin nuvela La Țigănci, care ne aruncă într-o lume ce-și are propriile legi, unde ni se comunică un mesaj disimulat în realitatea imediată, susceptibil de a ne ajuta să reconstituim anumite figuri și structuri mitice. Dar să nu ne lăsăm înșelați de aparențe; deși operează cu simboluri, mistere și realități ascunse, Eliade nu are nimic de-a face cu o analiză de tip guenonian (lucru pe care îl spune limpede în Jurnalul său), căutînd să
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
ca „limită" dincolo de care se sugerează o continuitate a spațiului poetic (văzut ca „infinitate non definită", cum o numește Assunto), „zări depărtate", orizonturi nesfârșite se întrezăresc „de departe"; este spațiul miraculos al „pădurii de argint" în care timpul e perceput mitic, ca regresiune spre vârsta de aur (fapt sugerat de prezentul indicativului: „vezi" timp al „prezenței fără sfârșit", cum îl numește Rilke în Cartea orelor. Acest spațiu magic strălucește prin reflexele „ de argint" pe care luna le revarsă asupră-i, ca și cum
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
ne desparte de punctele marilor depărtări și ale marilor necunoscute" (E. Papu). Aceeași ipostază a peisajului perceput ca „finitate spațială deschisă către infinit" (Assunto), poate fi relevată și la nivelul sugestiei cuvântului, al învelișului său sonor, întrucât, la Eminescu, „semnificația mitică se constituie prin și în limbaj" (N. Bomher) cum se întâmplă în versurile poeziei Peste vârfuri: Principiul poeticii clasice „ut pictura poesis" devine în aceste versuri „ut musica poesis" poezia infinitului fiind sugerată aici mai mult la nivelul fonetic. Poet
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
și imagini în care divinitatea, perfecția, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durată infinită". Spațiul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subpământean ori făurit în piatră, marmură sau granit) se identifică astfel cu o matrice în care se topesc laolaltă inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de sorginte cosmică. încrezător în propria-i fantezie, în forța nelimitatei sale imaginații („Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur"), Eminescu descoperă astfel în realitate „profunzimea, spațiul interior, infinitatea" experiență prin care poetul . El
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
și a domei celeste. Atingând, din „ceruri", culmile stâncilor, (Memento Mori). De asemenea, sunt descrise palatul zeilor daci și cetatea Soarelui , dar și grădinile din „monastirea alb-a lunei" ce se înalță pe „scări de flori". Toate aceste „corespondențe arhitectonice mitice" care „înalță în ceruri palatul și doma ca tainice echivalențe ori prelungiri ale cetăților și templelor dacice" fac posibilă comunicarea între cer și pământ. Izvorâte dintr-o „memorie ancestrală", ele simbolizează tipul de spiritualitate dacică, deschis cunoașterii, motiv pentru care
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
ceea ce a fost până la sfârșitul anilor ’70 Navarro Hotel, apoi Ritz-Carlton, astăzi este o clădire de birouri și apartamente de lux, cu vedere la Central Park Central Park South). M am amuzat să caut câteva povești despre acest loc aproape mitic al jet-set-ului newyorkez, cartier general al celor mai cunoscute grupuri rock - Grateful Dead, Rolling Stones, The Kinks, The Who... În acel timp, Navarro era mai mult scena joint urilor și a liniilor mărunțite cu cartea de credit, înșirate pe oglinzi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Există un stadiu al scenariului mitic ce se supune ușor narațiunii, dorinței omului de a povesti, anume cel în care este vorba despre modul în care divinitatea supremă creează această lume. Cele mai multe narațiuni mitice cosmogonice pleacă de fapt din acest punct, al creației cerului, pământului și
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
Există un stadiu al scenariului mitic ce se supune ușor narațiunii, dorinței omului de a povesti, anume cel în care este vorba despre modul în care divinitatea supremă creează această lume. Cele mai multe narațiuni mitice cosmogonice pleacă de fapt din acest punct, al creației cerului, pământului și celorlalte lucruri. Au în vedere mai ales momentul în care pământul este creat în datele lui concrete: din lut adus de pe fundul apelor, sub formă unei turtițe sau
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
cosmogonică (o făptură cerească sau htoniană, o ființă angelică sau demonică etc.). Ca să vedem acest lucru, vom reda o legendă cosmogonică ce a fost culeasă de Elena Niculiță-Voronca și publicată în 1908 la Cernăuți : . Cum vedem, acest stadiu al scenariului mitic poate fi întradevăr povestit: există o putere creatoare care, cu ajutorul unei alte puteri, creează pământul și lumea văzută de om, prin încercări și confruntări ce iau forma unei adevărate drame cosmice. Toată povestea cosmogonică poate fi reluată asemenea unei reprezentări
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
Eliade are în vedere mai multe versiuni ale sale: bulgare, transilvănene, ruse, ucrainene, letone, bucovinene, poloneze, baltice, mordvine etc. . Se oprește în mod special la câteva variante balcanice, mai ales românești. Observă înainte de toate un fapt mai ciudat în narațiunea mitică, pe care îl numește oboseala lui Dumnezeu („Dumnezeu, când se trezește, observă că Pământul se întinsese atât de tare că nu mai era loc pentru Ape. Neștiind cum să remedieze această stare de lucruri, trimise albina la arici - cel mai
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
mit cosmogonic este diferit de cele întâlnite în tradiția biblică, pe de o parte, și în tradițiile mediteraneene, pe de altă parte. De altfel, diferența de mai sus nu privește numai „oboseala lui Dumnezeu”, ci și alte elemente ale scenariului mitic. „îi lipsesc amploarea, măreția cosmogoniilor greacă și biblică. Desigur, Marile Ape primordiale sunt prezente, dar scenariul și personajele mitului sunt mai degrabă modeste: un Dumnezeu care creează împotriva voinței lui, sau la sugestia Diavolului și cu ajutorul lui, și care nu
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
opera; un Diavol care câteodată se arată mai inteligent decât Dumnezeu, dar care uzează de subterfugii copilărești (ascunde un pic de mâl în gură, încearcă să-l înece pe Dumnezeu împingându-l în apă etc.); albina și ariciul. Acest univers mitic umil și șters nu este lipsit de semnificație. Oricare ar fi originea acestui mit cosmogonic, pare sigur că el a circulat în mediile populare și a trebuit să se adapteze unor audiențe fruste” . Cu alte cuvinte, narațiunea ca atare, cu
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
de ceea ce se întâmplă cu propria sa creație. Aceasta din urmă va fi dusă la capăt de o divinitate secundă sau auxiliară, o ființă supranaturală, un demiurg etc. Eliade nu optează în explicația sa pentru a anumită influență religioasă sau mitică. Nici nu are motive să creadă că ar fi supraviețuit în mitologia din această parte a lumii figura unui Deus otiosus, ci crede mai degrabă că este vorba de expresia populară a acestuia. Știe bine, de altfel, că în folclorul
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
sau depravarea oamenilor. în alți termeni, răul săvârșit de om (păcatul, în limbaj religios) ar fi atât de mare, încât se naște fatalmente o distanță uriașă între om și Dumnezeu. Cum spune Eliade, avem de-a face cu „o expresie mitică a desolidarizării lui Dumnezeu de rău și de umanitatea păcătoasă”. Această din urmă afirmație poate fi înțeleasă în cel puțin două moduri. Pe de o parte, omul caută să-și explice în termeni morali sau religioși ceea ce este propriu puterii
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
din vechiul spațiu indian. Va socoti că „forma originară a mitului prezenta pe Creatorul însuși scufundându-se în adâncul Apelor, sub forma unui animal, pentru a aduce materialul necesar creației Pământului” . La fel de arhaică, însă puțin mai evoluată, este și varianta mitică în care Creatorul se scufundă în apele primordiale sub forma unui animal. Nu știu dacă Eliade a cunoscut faptul că în una din variantele mitului cosmogonic românesc cel care se scufundă pentru a aduce «sămânța de pământ» este Dumnezeu însuși
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
de antagonism sau de opoziție. Interpretarea «dualistă» a Creației a devenit posibilă prin transformarea progresivă a auxiliarului theriomorf al lui Dumnezeu în «servitorul» lui, sau tovarășul lui și în cele din urmă în adversarul lui” . Faptul că, în unele variantele mitice sud-est europene, cel care se scufundă în apele primordiale este tocmai diavolul, ne spune că avem de-a face cu o variantă mai târzie, al cărei dramatism ajunge de-a dreptul impresionant. întâmplările dramatice pe care le narează mitul sunt
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
care privesc însăși viața omului), apariția diavolului și a instrumentelor sale etc. Caracterul dualist al mitului poate fi înțeles astfel prin: 1) structura de tip „lunar” a unor credințe și simboluri; 2) forma mai târzie sau derivată a unei variante mitice; 3) unele influențe dualiste (așa cum au fost, în primele secole creștine, cele gnostice sau maniheiene). însă, repetă Eliade, nu sunt niciodată absente unele elemente cu totul arhaice. „Arhaismul mitului sub forma sa predualistă ne incită a-l considera ca făcând
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
atâtea alte elemente de cultură arhaică au supraviețuit până în pragul secolului XX în Balcani și în Europa orientală face o asemenea ipoteză mai puțin hazardată decât pare la prima vedere” . Cu alte cuvinte, dincoace de stratul dualist al unor reprezentări mitice poți afla elemente pre-dualiste, mult mai arhaice, elemente care țin chiar de patrimoniul religios al unor popoare din această parte a lumii. în concluzie, Eliade are în vedere o variantă ușor de întâlnit în folclorul religios românesc (probabil cea mai
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
spirituale sau al experienței religioase, corespunzător ciclului pastoral sau celui agricol din istoria umanității, elementele arhaice se modifică profund. Ele ajung fie disparate, fie mult camuflate și corupte. Odată cu acest proces se intensifică latura dramatică, vie sau agonală a scenariului mitic.
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
ce preiau preocuparea pentru refacerea acestui „paradis pierdut”. Care este impresia creată de începuturile celor două romane, Delirul și Marele singuratic, după ce al doilea volum al romanului Moromeții, prin dispariția lui Ilie Moromete, condamnă la moarte o lume configurată atât mitic și istoric, cât și epic? Răspunsul se află în compararea incipitului celor două romane: și . Ce deosebire este între aceste fragmente și oricare început al oricărei părți din cele două volume ale romanului Moromeții? începutul părții a doua din primul
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
ce își devorează coada simbolizează conflictul, urmat de conciliere, dintre două impulsuri contrare ale inconștientului. Iar pentru Jung - atât de bine cunoscut de autorul Strajei... -, dragonul, acoperit pe tot corpul, ca un cer înstelat, de nenumărați ochi, este o proiecție mitică a inconștientului, cu „luminișurile“ sale răsfirate. În fine, am insistat, în (psiho) analiză, asupra „pubertății repetate“ a lui Negoițescu, asupra profilului său de copil teribil și de puer melancolic. Or, în sensul acesta, luându-mă după dicționarele de simboluri ce
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
acestora cu responsabilitățile lor. "O democrație nu se instituie doar prin speranța de a accede la posturi de conducere, ci prin asumarea, fiecare la nivelul lui, a responsabilităților"243. La orizontul formulei administrației consultative se contura astfel o nouă viziune mitică a dezvoltării democratice: viața asociativă urbană. Preocuparea de a distruge rigiditățile alianței conservatoare dintre prefect și consilierii săi îi determină pe profesioniștii urbanizării și ai amenajării teritoriului să încurajeze intervenția militantă a asociațiilor în gestionarea afacerilor locale. Modernizarea politică visată
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]